POPÂNDĂU, popândăi, s. m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenușie și cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriței; popândoc (1), popândeț (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemișcat în fața sau în drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeț (2). – Et. nec. Cf. pop¹.

POPÂNDĂU s. (ZOOL.; Citellus citellus) (reg.) mitorlan, pință, popândeț, popândoc, țiștar.

POPÂNDĂU, popândăi, s. m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenușie și cu coada scurtă, dăunător agriculturii; popândoc (1), popândeț (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemișcat în fața sau în drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeț (2). – Cf. pop¹.

POPÎNDĂU, popîndăi, s. m. Mic mamifer de stepă din ordinul rozătoarelor, cu ochii mari și coada stufoasă, care trăiește în galerii subterane (Citellus citellus). Un popîndău... s-a sprijinit în coadă în mijlocul șoselii. V. ROM. octombrie 1953, 31. Găurile acelea sînt găuri de popîndău. CAMIL PETRESCU, O. II 155. ◊ Expr. A sta popîndău = a sta drept, nemișcat, în fața sau în drumul cuiva. ♦ Sperietoare de păsări, momîie.

ȘUIȚĂ, șuițe, s. f. Mamifer rozător (Citellus citellus); popîndău. Cățeii-pămîntului – de le zice și șuițe – cari scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare. ODOBESCU, S. III 185. Șuițele sînt animale mici, din familia șoarecului... Pe cîmp sînt în pămînt găuri făcute de aceste animale. ȘEZ. XIII 47.

POPÎNDĂU s. (ZOOL.; Citellus citellus) (reg.) mitorlan, pință, popîndeț, popîndoc, țiștar.

mitorlan sm [At: N. LEON, MED. 85 / V: (1) mițo~ / Pl: ~i / E: nct] (Zlg; reg) 1 Cârtiță (Talpa europaea). 2 Popândău (Citellus citellus).

paruș sm [At: H XIV, 21 / Pl: ~i / E: nct] (Zlg; reg) 1 Șoarece (Mus musculus). 2 Popândău (Citellus citellus).

pință sf [At: ODOBESCU, S. III, 185 / Pl: ~țe, ~ți / E: nct] (Zlg; reg) 1 Popândău (Citellus citellus). 2 Marmotă (Arctomys marmotta). 3 Veveriță (Sciurus vulgaris).

șuiță sf [At: CIHAC II, 395 / P: șu-i~ / V: (reg) șuiț (A și: ~iț) sm / A și: șui~ / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) 1 Mamifer rozător de culoare cenușie-gălbuie, cu corpul subțire și cu coada scurtă (Spermophilus citellus). 2 (Zlg) Orbeț (Spalax microphthalus). 3 (Zlg) Veveriță (Sciurus vulgaris).

popândău [At: ALEXI, W. / V: (pop) popantă sf, (reg) ~pinteu, potinteu / Pl: ~ăi, (rar, sn) ~ăie / E: cf popândoc] 1 sm Mic animal rozător de stepă cu ochii mari, cu blana cenușie și coada scurtă și stufoasă, care trăiește în galerii subterane Si: țiștar, (reg) mitorlan, pință, popândeț (2), popândoc (1) (Citellus citellus). 2 (Zlg; reg) Șoarece (Microtus arvalis). 3 sm (Zlg; reg) Șoarece (Apodemus sylvaticus). 4 av (Pan; îe) A sta ~ A sta în picioare, drept și nemișcat în fața cuiva. 5 sm (Îdt; pan) Sperietoare de păsări. 6 av (Reg; gmț; pan) Popândoc (5). 7 sm (Olt; gmț; pan) Epitet depreciativ pentru un om leneș. 8 sm (Ban; Trs; îf popinteu) Bucată de pământ bine udată și mulată ca o sferă, prevăzută cu o gaură care, trântită de pământ, produce o pocnitură caracteristică. 9 sm (Ban; Trs; pex; îaf) Joc în care se folosește popândăul (8). 10 sm (Reg; gmț; pan; îaf) Față grasă, umflată Si: popânzac¹ (5), popânzoi (5).

popândeț [At: CARAGIALE, O. III, 63 / V: (reg) popan~ sn, popondete, popon~ / Pl: (1-3) ~i / E: de la popândău] 1 sm (Zlg; Dob; Mun) Șoarece (Microtus arvalis). 2 sm (Zlg; Dob; Mun) Popândău (1) (Citellus citellus). 3 sm (Gmț; pan; udp „de”) Epitet pentru un om mic. 4 sna (Reg; îf popandețul) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 sna (Reg; îaf) Melodie după care se execută popândețul (4).

popândoc [At: ȘĂINEANU, D. V. / V: (reg) ~op, popin~, popon~ / Pl: ~oci / E: ns cf pop¹, mg vakondok] 1 sm (Mol; Dob) Popândău (1) (Citellus citellus). 2 sm Șoarece (Microtus arvalis). 3 av (Pan; îe) a se așeza ~, a sta ~ etc. A sta în picioare drept și nemișcat. 4-5 sm, a (Mol; Mun; fam) (Om) mic de statură. 6 sm (Reg; pan) Epitet glumeț pentru un copil. 7 sm (Mol; Dob; îf popondoc) Stâlp de susținere pentru diverse construcții deschise Si: parmac¹.

tocăniță⁴ sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 194 / V: (reg) ~con~ (A și: ~niță) / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Zlg; reg) Cățelul-pământului (Spermophilus citellus). 2 (Zlg; reg; îf toconiță) Popândău (Citellus citellus). 3 (Zlg; reg; îaf) Cârtiță (Talpa europaea). 4 (Reg) Mușuroi de cârtiță.

țânc² sm [At: PSALT. 109 / V: (reg) ținc, țing / Pl: ~nci / E: ns cf mg cenk] 1 (Îrg) Pui de animal sălbatic. 2 (Îrg) Pui de câine. 3 (Zlg; reg) Popândău (Citellus citellus). 4 (Zlg; reg; șîc ~ul-pământului) Orbete (Spalax microphthalmus). 5 (Zlg; reg; îc) ~ul-pământului, ~ de pământ Cârtiță (Talpa europaea). 6 (Zlg; reg; îc) ~ul-pământului Rozător de culoare cenușie-gălbuie, cu corpul subțire și coada scurtă Si: șuiță (Spermophilus citellus). 7 (Zlg; reg; îac) Hârciog (Cricetus cricetus). 8 (Zlg; reg; îac) Marmotă (Arctomys marmotta). 9 (Zlg; reg; îac) Jder (Martes martes). 10 (Zlg; reg; îac) Șoarece (Mus musculus). 11 (Zlg; reg; îac) Șoarece alb. 12 (Reg; îac) Animal fantastic imaginat ca un câine, care trăiește sub pământ și care face rău morților Si: cățelul-pământului. 13 (Reg; îe) A asculta ~ul-pământului A sta culcat cu urechea la pământ. 14 (Reg; îae) A dormi adânc. 15 (Reg; îae) A fi mort. 16 (Reg; îe) A umbla când doarme ~ul-pământului A umbla în toiul nopții. 17 (Îrg) Câine de talie mică Si: cotei² (1). 18-19 (Fam; șdp) Copil (mic). 20 (Fam; pex) Fiu. 21 (Fam) Epitet pentru un om mic de statură. 22 (Fam; dep) Tânăr fără experiență Si: țângău (2).

țiștar sm [At: CARABELLA, A. D. 45 / V: (reg) țist~, țâst~, țâș~, țest~ / Pl: ~i / E: țâști² + -ar] 1 Mic animal rozător de stepă cu ochii mari, cu blana galbenă-cenușie și coada scurtă, stufoasă, care trăiește în galerii subterane Si: popândău, (reg) mitorlan, pință, popândeț, popândoc (Citellu citellus). 2 Animal rozător înrudit cu popândăul, foarte dăunător pentru semănături, răspândit mai ales în Basarabia (Citellus citellus). 3 (Șîc țistar de câmp) Șoarece (Microtus arvalis).

MITORLÁN s. m. (Regional) 1. Cîrtiță (Talpa europaea). Cf. N. LEON, MED. 85, TDRG, ȘĂINEANU, D. U., com. MARIAN. 2. Popîndău (Citellus citellus). – Pl. mitorlani. – Și: (1) mițorlán s. m, ALR I 1 174/740. – Etimologi necunoscută. Cf. m i ț o r g a n.