POPÎNDĂU, popîndăi, s. m. Mic mamifer de stepă din ordinul rozătoarelor, cu ochii mari și coada stufoasă, care trăiește în galerii subterane (Citellus citellus). Un popîndău... s-a sprijinit în coadă în mijlocul șoselii. V. ROM. octombrie 1953, 31. Găurile acelea sînt găuri de popîndău. CAMIL PETRESCU, O. II 155. ◊ Expr. A sta popîndău = a sta drept, nemișcat, în fața sau în drumul cuiva. ♦ Sperietoare de păsări, momîie.