ANACONDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos, din America Centrală și America de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus) – Din fr. anaconda.

CAIMAN¹, caimani, s. m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.

VAMPIR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. Personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sângele celor vii. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir.

MAYA s. m., adj. invar. 1. S. m. Nume al unei vechi populații indiene din America Centrală. ♦ Limba indiană americană vorbită de această populație. 2. Adj. invar. Care aparține populației maya (1), care se referă la această populație. – Din fr., sp. maya, rus. maĩia.

PANAMA¹ ~le f. 1) (în America Centrală) Împletitură din frunzele unei specii de palmier. 2) Pălărie confecționată dintr-o astfel de împletitură. 3) Țesătură subțire de bumbac sau de in care imită o astfel de împletitură și din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte ușoară. /<fr. panama

VANÍLIE s.f. Fructul aromat, având forma unei păstăi, al unei varietăți de orhidee (Vanilla planifolia) din America Centrală, cu bogat conținut de vanilină, utilizat ca mirodenie mai ales în cofetărie. Se comercializează ca batoane de vanilie, reprezentând păstăile fermentate și uscate, de culoare maronie-neagră, lungi de 10-20 cm, dar și ca esență sau extract natural de vanilie, obținut din aceste fructe.

IGUANĂ s.f. Reptilă foarte mare din America Centrală și de Sud, cu carnea și ouăle comestibile. [Pron. -gua-, var. iguan s.m. / < fr. iguane, sp. iguano < cuv. caraib].

NORTHER s.n. (Met.) Invazie de aer polar, cu vînturi puternice și persistente, care se deplasează spre sudul S.U.A., spre Marea Caraibilor și America Centrală. [Pl. northers. / < engl. norther].

ANACONDA s.m. (Zool.) Șarpe mare din America Centrală și de Sud, care se hrănește cu păsări și mamifere. [< fr., sp. anaconda].

CAIMAN s.m. Crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. [Pron. -ca-i-, pl. -ni. / < fr. caïman, cf. sp. caimán < cuv. caraib].

LAMANTIN s.m. Mamifer cetaceu erbivor asemănător cu foca, care trăiește în fluviile mari din America Centrală și din Africa. [< fr. lamantin].

PANAMA¹ s.f. Împletitură fină din frunzele unui arbust din America Centrală; (p. ext.) pălărie făcută dintr-o astfel de împletitură. ♦ Țesătură de bumbac sau de in care imită această împletitură. [Pl. -le. / < fr. panama].

ANACONDA s. m. șarpe uriaș, neveninos, din America Centrală și de Sud. (< fr., sp. anaconda)

BALSA s. m. inv. arbore tropical din America Centrală, cu lemn ușor și tare. (< fr., sp. balsa)

BAZILISC s. n.^[1] 1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare. 2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară. 3. tun lung folosit pe galere. (< it. basilisco, gr. basiliskos)

CAIMAN s. m. crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. (< fr. caïman, sp. caiman)

CALYPSO s. n. dans modern din America Centrală, executat în perechi, cu poziții caracteristice ale mâinilor; melodia corespunzătoare. (< engl. calypso)

HOCO s. m. pasăre din ordinul galinaceelor, de mărimea unui cocoș domestic, din America Centrală și de Sud. (< fr. hocco)

JACANA s. f. fazan de apă din America Centrală, având la îndoitura aripii un piepten cornos. (< lat. iacana)

MAIA I. s. n. denumire dată unor triburi de amerindieni din America Centrală, care au creat o strălucită civilizație precolumbiană. II. adj. care aparține acestei populații. ◊ (s. f.) limbă vorbită de aceștia. (< sp., fr. maya)

NORTHER [NORZĂR] s. n. invazie de aer polar, cu vânturi puternice și persistente, dinspre sudul SUA spre Marea Caraibilor și America Centrală. (< engl. norther)

PANAMA¹ s. f. împletitură fină din frunzele unui arbust din America Centrală; (p. ext.) pălărie făcută dintr-o astfel de împletitură. ◊ țesătură de bumbac sau de in care imită această împletitură. (< fr. panama)

PECARI s. m. mamifer înrudit cu porcul sălbatic, fără coadă și bun înotător, din America Centrală și de Sud. (< fr. pécari)

QUETZAL [CHE-ȚAL] s. m. I. pasăre frumoasă, de mărimea unei mierle, din America Centrală, care simbolizează dorința de libertate. II. unitatea monetară a Guatemalei. (< sp. quetzal)

QUINOA CHI-NOA/ s. f. plantă erbacee cultivată în America Centrală pentru semințele sale cu o mare valoare nutritivă. (< fr. quinoa)

SPANIOL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Spania. II. s. f. 1. limbă romanică vorbită în Spania și în toate țările Americii Centrale și de Sud, cu excepția Braziliei. 2. un fel de eșarfă care acoperă capul femeilor spaniole. (după fr. espagnol, it. spagnolo)

AMERICA CENTRALĂ: 1,2 mil. km²; c. 55 mil. loc. (1986). Constituie o legătură istmică și insulară între cele două Americi. Legătura istmică se întinde pe 2.923 km lungime, între 17° lat. N (istmul Tehuantepec) și 5° lat. N (G. Darién). Lățimea variază între 70 km (istmul Panamá) și 860 km (Pen. Yucatán). Relieful este în cea mai mare parte muntos, cu numeroși vulcani (majoritatea în activitate). Alt. max.: 3.975 m (vf. Acatenango). De-a lungul coastelor Oc. Pacific și M. Caraibilor se întind cîmpii litorale înguste. Legătura insulară (Indiile de Vest) este formată din trei arhipelaguri (Bahamas, Antilele Mari și Antilele Mici), care numără cîteva mii de insule.

AMERICA LATINĂ, denumire generică a țărilor care ocupă America de Sud și America Centrală istmică și insulară (la sud de Rio Bravo del Norte). Denumirea provine de la faptul că în aceste țări predomină limbile de origine romanică. Pe terit. A.L. sînt 33 de state și cîteva teritorii dependente, însumînd o supr. de c. 450 mil. loc. (1989). În 18 țări, limba oficială este spaniola, în 12 engleza, iar în celelalte se vorbește portugheza (Brazilia), franceza (Haiti) și olandeza (Surinam). 10 la sută din populația A.L. vorbește limbile amerindiene.

ANTIGUA ȘI BARBUDA, stat în America Centrală, insulară, constituit din insulele omonime și ins. Redonda din N Antilelor Mari (M. Caraibilor); 442 km²; 85 mii loc. (1988). Limba oficială: engleza. Cap. Saint John’s. Oraș pr.: Coolidge. Ins. Antigua (280 km²) are un relief vulcanic (alt. max. 402 m), iar ins. Barbuda (160,5 km²) este coraligenă. Climă tropical-oceanică, cu temperaturi și precipitații moderate (c. 1.100 mm/an). Plantații de de trestie de zahăr (5 mil. t, 1988), culturi de bumbac, legume, manioc, batate. Creșterea animalelor. Pescuit. Exploatări de fosfați naturali. Prelucrarea produselor agricole (zahăr, rom, uleiuri vegetale). Turism (în expansiune). Moneda: 1 East Carribean Dollar = 100 cents. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 960 km. Exportă bunuri industriale de larg consum, componente de echipamente industriale, combustibili, produse chimice ș.a. și importă produse alim., produse petroliere, utilaje industriale, mijloace de transport ș.a. – Istoric. Descoperită de Cristofor Columb în 1493, Antigua este colonizată de englezi începînd din 1632 și cedată oficial de Spania Angliei în 1667. În 1967 devine teritoriu autonom al Uniunii Indiilor de Vest, stat asociat cu Marea Britanie. A. și B. își proclamă la 1 nov. 1981 independența în cadrul Commonwealth-ului. A. și B. este monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de Senat și Camera Reprezentanților, iar cea executivă de un guvernator general și un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Cameră.

ANTILE 1. Insulele ~, arh. între Oc. Atlantic și M. Caraibilor, care constituie America Centrală insulară; 222 km²; c. 30 mil. loc. (1986). La V A. Mari (Cuba, Haiti, Puerto Rico și Jamaica) ocupă o suprafață de 208 mii km², împărțind Mediterana Americană în două bazine: G. Mexic și M. Caraibilor. La E A. Mici (14 mii km²) sînt dispuse sub forma unui arc, cele mai importante ins. fiind: Virgine, Sint Maarten, Barbuda, Grenada, Tobago și Trinidad. În lungul coastelor Venezuelei se găsesc ins. Bonaire, Curacao și Aruba. Relieful A. este foarte variat. În A. Mici, unele ins. sînt tipic vulcanice (Montserrat, Guadelupa, Martinica), altele cu relief de cutare și vulcanic (Dominica, Sfînta Lucia, Sfîntul Vicențiu, Grenada), iar altele sînt sedimentare (Sînt Maarten). Climă tropical-maritimă. 2. Curentul Antilelor, curent cald în Oc. Atlantic (NE Antilelor Mari), care scaldă Arh. Bahamas. Viteză 1-1,5 km/h. Temp. apei: 25-28 °C. Salinitate: 36-37 ‰. 3. Marea Antilelor, v. Caraibilor, Marea ~.

CARAIBILOR, Marea ~, mare a Oc. Atlantic, mărginită la V și S de America Centrală și N Americii de Sud, iar la N și E de lanțul ins. Antile, unită cu G. Mexic prin str. Yutacán; 2,78 mil. km². Ad. max.: 7.238 m; ad. medie: 2.491 m. Salinitate medie: 36 ‰. Pr. ins.: Cuba, Haiti, Jamaica, Puerto Rico. Pr. porturi: Maracaibo (Venezuela), Cartagena (Columbia), Colón (Panamá), Santiago de Cuba (Cuba). Se mai numește și Marea Antilelor.

ARIAS SÁNCHEZ, Oscar (n. 1940), om politic costarican. Președinte al Republicii Costa Rica (1986-1990). Activitate intensă în favoarea restabilirii păcii în America Centrală. Premiul Nobel pentru Pace (1987).

AZTÉC, Ă (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi amerindiene din reg. centrală a statului Mexic, din familia de limbi uto-aztecă. A., una dintre ramurile populației cicimecilor, au coborît stepele nordice ale Mexicului precolumbian și au cucerit și supus terit. ale triburilor învecinate (toltecii, mixtecii, huaxtecii, olmecii și zapotecii) întemeind o vastă stăpînire în reg. Americii Centrale. Între 1325 și 1370 au ocupat ins. din L. Texcoco unde și-au fondat capitala statului, Tenochtitlán (astăzi Ciudad de Mexico), dînd naștere unei strălucitoare civilizații căreia i-au pus capăt conchistadorii spanioli conduși de Hernán Cortés (1519-1521). ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a (1), privitor la a. ♦ Arta a. v. artă precolumbiană.

BARBADOS, stat insular în Antilele Mici (America Centrală insulară), la SE de ins. Martinica; 430 km²; 256 mii loc. (1989). Cap.: Bridgetown. Limba oficială: engleza. Relief scund reprezentat de un podiș calcaros (alt. max. 336 m) și o cîmpie plană ce ocupă o mare parte a ins. B. Climă tropicală cu precipitații bogate și frecvente uragane. Trestie de zahăr (720 mii t, 1988), batate, manioc. Mici fabrici de zahăr (83 mii t, 1988), rom, textile, produse electrotehnice. Pescuit. Turism. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 1,5 mii km. Moneda: 1 Barbados dollar = 100 cents. Exportă echipament electric (c. 1/2), produse petroliere, zahăr, conf. ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport, bunuri de larg consum, produse alim., combustibili ș.a. – Istoric. Descoperit de spanioli, în 1518, colonizat din 1627 de englezi, B. intră în componența Federației Indiilor de Vest (1958-1962), obține în oct. 1961 autonomia internă și își proclamă la 30 nov. 1966 independența în cadrul Commonwealth-ului. B. este o monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral (compus din Camera Reprezentanților și Senat), iar cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Camera Reprezentanților.

BELIZE 1. Stat în America Centrală istmică; 23 mii km²; 180 mii loc. (1988). Limba oficială: engleza. Cap. Belmopan. Oraș pr.: Belize. Este împărțit în șase districte. Relief de podiș, dominat în S de cîteva lanțuri muntoase (alt. max. 1.122 m). Climat tropical umed (1.250-2.000 mm/an). Peste 40 la sută din supr. țării este acoperită de păduri cu esențe prețioase (mahon, palisandru). Terenurile cultivate reprezintă numai 2,4 la sută din supr. țării. Culturile de bază se practică în plantații: trestie de zahăr (325 mii t, 1988), cocotieri, citrice (100 mii t, 1988), bananieri (27 mii t banane, 1988). Pentru consumul local se cultivă orez, porumb, legume. Creșterea animalelor: bovine (50 mii capete, 1988), porcine (26 mii capete, 1988). Mici întreprinderi de prelucr. a produselor agricole (zahăr, 87 mii t, 1988, conservarea fructelor), a lemnului, de conf. ș.a. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 2,1 mii km. Moneda 1 dollar Belize = 100 cents. Exportă fructe proaspete și conservate (40 la sută), conf., crustacee, brînzeturi, zahăr ș.a. și importă produse alim., bunuri de larg consum, utilaje și mijloace de transport, combustibili ș.a. – Istoric. Teritoriul B. este locuit în ev. med. de triburi amerindiene maya, apoi de caribi. Descoperit de Cristofor Columb în 1502, el este ocupat de coloniști englezi în 1638 și disputat de spanioli pînă în 1798. Colonie a coroanei britanice, din 1862, sub numele de Hondurasul Britanic. La 1 iun. 1973 ia numele de B. și își proclamă, la 21 sept. 1981, independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Conflictul teritorial cu Guatemala, care nu a recunoscut independența B., face necesară continuarea prezenței britanice aici. B. este monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral (Senat și Camera Reprezentanților), iar cea executivă, de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Camera Reprezentanților. 2. Oraș și port la M. Caraibilor, în statul cu același nume; 47 mii loc. (1986). Aeroport internațional. Prelucr. lemnului. Pescuit. Export de citrice, banane, zahăr, copra. Vechi centru ad-tiv al Hondurasului Britanic (pînă în 1970).

fébră s.f. 1 (med.) Temperatură ridicată a corpului uman peste temperatura fiziologică, considerată de 37°C, din cauza perturbării echilibrului dinamic dintre termoreglarea chimică (producția de căldură) și termoreglarea fizică (pierderea de căldură), în unele boli; temperatură. 2 (med.; urmat de determ. care arată felul) Nume dat mai multor boli în care simptomul major este temperatura ridicată. ◊ Febră musculară = stare de oboseală generală, care apare în urma unor eforturi fizice mari. Febră galbenă = boală infecțioasă acută, febrilă, strict localizată și endemoepidemică în unele regiuni tropicale din Africa și America Centrală și de Sud, cauzată de un arbovirus, transmisă omului prin diverse specii de diptere (înțepătura unui țînțar), caracterizată clinic prin afectare hepatică, frisoane, cefalee, stare generală alterată, tulburări digestive și renale, sindrom hemoragic și cu evoluție frecvent letală. Febră recurentă = boală infecțioasă acută, provocată de spirochet, care este transmisă omului prin păduchi, căpușe etc. Febră butonoasă = boală infecțioasă febrilă și exantematică, determinată de Rickettsia conorii și transmisă prin căpușe, ce debutează printr-un șancru de inoculare. Febră aftoasă v. aftoasă. Febră cuartă v. cuart. Febră papataci v. papataci. Febră paratifoidă v. paratifoidă. Febră pernicioasă v. pernicios. Febră puerperală v. puerperal. Febră terță v. terț. Febră tifoidă v. tifoid. Febră vitulară v. vitulară. 3 fig. Emoție, neliniște, încordare (înainte sau în timpul producerii unui eveniment). Febra examenelor. • pl. (pop.; fam.) -e. / <lat. febris, -is, it. febbre.

brun-roșietic, -ă adj. Nuanță de maron ◊ „Începând cu 1969, anul când au apărut primele simptome ale catastrofalei secete din Africa, în America Centrală și de Nord au fost înregistrate particule de praf brun-roșietic de proveniență sahariană – fenomen pus în legătură de către specialiști cu serioase perturbări climatice.” Sc. 29 XII 74 p. 5 (din brun + roșietic)

maya adj. (cuv. amerind.) Privitor la civilizația precolumbiană cu același nume din America Centrală ◊ „Oamenii de știință stăruie încă în efortul lor de a elucida numeroasele enigme ale civilizației maya. Străvechii locuitori ai continentului american, mayașii, sunt autorii unor uluitoare construcții.” Mag. 9 II 85 p. 8 [scris și maia] (cf. sp., fr. maya; DN3 – alt sens, DEX)

COLUMB (COLÓN), Cristofor (Cristóbal) (1451-1506), navigator genovez. Stabilit în 1476 în Portugalia. În 1492 intră în serviciul Spaniei. Între 1492 și 1504 a întreprins patru călătorii, descoperind majoritatea ins. din America Centrală insulară și atingînd coastele Americii Centrale istmice și ale Americii de Sud. Ziua de 12 oct. 1492, cînd C. a descoperit ins. Watling (San Salvador) din Arh. Bahamas, este considerată data descoperirii Americii.

COMUNÍSM (< fr.) s. n. 1. Doctrină socială, politică și economică constituită pe principiul abolirii proprietății private asupra mijloacelor de producție și al instaurării proprietății colective. Primele idei comuniste de organizare socială au la bază principiul comunității de bunuri și se găsesc la unele grupuri religioase (vechii creștini, mănăstirile medievale), în unele societăți istorice (Sparta, secta anabaptistă a lui Th. Müntzer, Republica iezuită a Paraguay-ului din sec. 16), în unele modele de societăți ideale elaborate de Platon în „Republica”, Th. Morus în „Utopia”. T. Campanella în „Cetatea Soarelui”. Începînd cu sec. 16 s-a dezvoltat un curent utopic, reclamînd suprimarea proprietății private și abolirea inegalităților de orice fel; v. socialism utopic. C. modern este legat de ideile lui K. Marx și Fr. Engels, care, ulterior, au fost preluate, precizate, adaptate și dezvoltate de diverși teoreticieni (Lenin, Stalin, Troțki, Mao). Central, în doctrina comunistă, este conceptul de societate fără clase, bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție. Societatea fără clase ar urma după perioada de tranziție de dictatură a proletariatului și după etapa pregătitoare a socialismului. În urma Revoluției din Octombrie 1917 din Rusia doctrina c. a fost folosită pentru preluarea puterii politice în stat. După al doilea război mondial, c. a fost impus de către U.R.S.S. treptat unor state din Europa de Est, Asia, Africa și America Centrală. 2. Sistem economic, social și politic caracterizat prin proprietatea de stat asupra mijloacelor de producție și de schimb, eliminarea economiei de piață și a sistemului concurențial, hipercentralizarea decizională în sfera economicului, socialului și politicului. 3. Ansamblu de mișcări, partide, țări, persoane care au aderat la doctrina comunistă. 4 Ansamblul metodelor folosite de cei care au aderat la ideile comuniste și al instituțiilor care au rezultat din acțiunea lor.

IRAZÚ [irasú], vulcan activ în America Centrală (Costa Rica). Alt.: 3.432 m. Ultima erupție în 1963. De pe vârful său se pot vedea atât Oc. Atlantic, cât și Oc. Pacific.

IZALCO [isálko], vulcan activ în America Centrală (El Salvador), alcătuit din lave bazaltice. Alt. max.: 1.885 m. Izvoare termale sulfuroase. Supranumit „farul Americii Centrale” datorită craterului său constant activ. A erupt pentru prima oară în 1770.

COSTA RICA, stat în America Centrală istmică; 50,9 mii km²; 2,94 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: San José. Orașe pr.: Limón, Alajuela, Puntarenas. Este împărțită în șapte prov. Relief muntos (alt. max.: 3.820 m). între ale cărui lanțuri se întinde un podiș central: vulcani activi. Climă caldă, tropicală, nuanțată de altitudine, cu precipitații bogate, mai ales pe litoralul caraibean (Limón, 4.228 mm/an). Terenurile cultivate reprezintă 10,3% din supr. țării, iar pășunile ocupă 45,2% (se cresc în special bovine, 1,73 mil. capete, 1989). Culturile de bază se practică în plantații: banane (1,26 mil. t, 1989), cafea (93 mii ha, 147 mii t, 1989), cacao, ananas, trestie de zahăr (2,6 mil. t, 1989). Pentru consumul intern se cultivă porumb, orez, manioc. Pădurile cu esențe valoroase (cedru, guayacan ș.a.) ocupă 1/3 din supr. țării. Resurse de bauxită, aur și ape geotermale (parțial valorificate), ind. diversificată cu întreprinderi de prelucr. a produselor agricole (tutun, lichioruri, țesături, zahăr) și a lemnului (cherestea mobilă); fabrici de ciment (520 mii t, 1987), de prelucr. a metalelor, îngrășăminte chimice ș.a. Pescuit: 20,4 mii t (1988). C.f: 1,3 mii km. Căi rutiere: 26,6 mii km. Moneda: 1 colón = 100 céntimos. Exportă cafea (c. 30%), banane (c. 1/4), produse chimice, carne, zahăr, textile și conf., produse electrotehnice ș.a. și importă materii prime ind. și semifabricate (peste 40%), mașini, utilaje și mijloace de transport, combustibili, produse agro-alim. ș.a. – Istoric. Locuit în vechime de triburi de amerindieni (descoperită în 1502 de Columb), a fost cucerită în sec. 16 de spanioli, care au exterminat majoritatea populației băștinașe. La 15 sept. 1821, în timpul Războiului pentru Independența Coloniilor Spaniole și America (1810-1826), și-a proclamat independența. În 1822 a fost ocupată de Mexic, iar din 1823 a făcut parte din Federația Provinciilor Unite ale Americii Centrale pînă în 1838, cînd a devenit stat de sine stătător. În a doua jumătate a sec. 19 a început modernizarea economiei țării. În cel de-al doilea război mondial a făcut parte din coaliția antihitleristă. După războiul civil din 1948, care a făcut numeroase victime, armata fost desființată (C.R. fiind astfel primul și singurul stat din lume care a întreprins o asemenea măsură). În condițiile intensificării mișcării democratice, în țară au fost înfăptuite unele reforme progresiste, vizînd dezvoltarea economiei naționale și limitarea activității monopolurilor străine. C.R. este o republică constituțională. Șeful statului și guvernului este președintele republicii. Organul legislativ este Adunarea Națională.

HAITI 1. Vechiul nume al ins. Hispaniola. 2. Republica ~ (République d’Haïti/Repiblik Dayti), stat în America Centrală insulară, în partea centrală a arh. Antilele Mari (M. Caaraibilor), cuprinzând treimea vestică a ins. Hispaniola și mai multe ins. mici din apropiere (Île de la Gonâve, Île de la Tortue, Île à Vache ș.a.); 27,8 mii km²; 7,2 mil. loc. (1995). Limbi oficiale: franceza și creola haitiană. Religia: creștină (catolici 80%, protestanți 10% ș.a.), credințe africane (voudou). Cap.: Port-au-Prince. Orașe pr.: Cap-Haïtien, Gonaïves, Les Cayes. Este împărțit în nouă departamente. Relief predominant muntos (2/3 din terit.; alt. max. în vf. Morne la Selle, 2.674 m) mai semeț în SE, calcaros, iar în rest podișuri (în centru și N) și câmpii litorale. Climă tropicală, nuanțată de relief, cu două sezoane ploioase (mai-iul. și sept.-oct.); puternice uragane afectează ma ales coasta sudică. Temp. medie anuală este de 27°C, iar precipitațiile însumează c. 2.500 mm în sezoanele ploioase și c. 500 mm în extrasezon. Vegetație tropicală în câmpii, aridă și semiaridă în munți (pădurile acoperă doar 3,7% din terit.). Lipsit practic de resurse min. (mici zăcăminte de min. de fier, cupru aur, argint, sulf, sere; cele de bauxită s-au epuizat), H. are o economie dominată de o agricultură de subzistență, ce nu asigură necesarul intern. terenurile arabile reprezintă 32,6% din supr. țării, pe care se cultivă porumb, orez, manioc, sorg, tutun, bumbac, arahide, fasole, batate (200 mii t, 1993), igname, legume; în 1993, existau plantații de mango (230 mii t), arbori de cafea (34 mii t, singura cultură comercială) și cacao, trestie de zahăr (2,6 mii t), bananieri, ananas, citrice. Creșterea animalelor (mii capete, 1993): bovine (800), porcine (200), caprine (910). Ind. produce componente electronice, material sportiv, textile și conf., jucării, ciment, cherestea, încălț., medicamente, produse alim. (zahăr, rom, conserve, țigarete, brânzeturi, uleiuri eterice). Pescuit. Cf.: 354 km. Căi rutiere: 4 mii km. Navigație pe râul Artibonite (160 km). Turism: capitala și orașele Cap-Haïtien, (ruinele palatului Paulinei Bonaparte, citadele și ruinele castelului Sanssouci al regelui Henri Christophe – 1811) și Les Cayes (fort, arsenal sec. 18-19). Moneda: 1 gourde = 100 centimes. Export: cafea, zahăr, rom, lemn prețios, mango, jucării și articole sportive, produse electronice. Import: produse alim., utilaje ind. și mijloace de transport, bunuri de larg consum, combustibili ș.a. – Istoric. Descoperită de Cristofor Columb (5 dec. 1942), care a denumit-o La Isla Española (Hispaniola) și a întemeiat aici (1943) fortul Navidad, nucleul localității Isabela, primul oraș spaniol de teritoriul american. În secolul următor a devenit una dintre principalele baze ale piraților francezi, veniți din insulele Tortuga și Cayman. În mai puțin de un secol populația băștinașă, formată din indienii arawak și tainos, a fost exterminată și înlocuită, treptat, cu sclavi negri aduși din Africa Centrală și de Vest, care erau folosiți pe plantațiile de tutun, indigo, trestie de zahăr și cafea. Prin Tratatul de la Ryswik (1697), partea de V a insulei a fost cedată de spanioli, francezilor, care au denumit-o Saint-Domingue. În sec. 18 a cunoscut o deosebită prosperitate. În preajma Revoluției Franceze, compoziția etnică era: 465.000 de negri, 30.000 de francezi și 27.000 mulatri. Încurajați de primirea drepturilor politice (1790), în 1791 sclavii negri s-au revoltat, sub conducerea lui Toussaint L’Ouverture, și au ocupat întreaga insulă. Intervenția Franței (carre, prin Tratatul de la Basel, 1795, anexase și partea spaniolă) a restabilit temporar autoritatea metropolei. O nouă răscoală, condusă de Jean Dessalines, a fost încununată de succes, trupele franceze fiind alungate. La 1 ian. 1804, întreaga insulă și-a proclamat independența, sub numele de H. (recunoscută de Franța în 1825), iar Dessalines a devenit împărat (1804-1806), sub numele de Iacob I. A urmat o perioadă de instabilitate politică, în urma căreia, partea de E a insulei s-a proclamat independentă (1844), sub denumirea de Republica Dominicană (cu populație hispanică). În 1859, partea de V a devenit și ea republică (cu o populație francofonă), rămânând însă pradă convulsiilor politice. În perioada 1915-1934, S.U.A. a ocupat H., încercând să stabilizeze situația, dar fără succes. După o perioadă de haos, în sept. 1957, François Duvalier (Papa Doc) a instaurat un regim dictatorial sângeros, sprijinit de poliția politică secretă (Tonton Macoutes), continuat după moartea lui (1971), de fiul său, Jean Claude Duvalier, în forme mai atenuate. Confruntat cu ostilitatea crescândă a populației, Jean Claude Duvalier a părăsit H. (1986), puterea fiind luată provizoriu de armată. Încercarea de a institui un regim democratic nu a izbutit, conflictele și tentativele de lovitură de stat multiplicându-se rapid și ducând la pauperizarea accentuată a țării. La 6 dec. 1990, cu o mare majoritate, a fost ales președinte preotul catolic Jean-Bertrand Aristide (primul președinte ales democratic), dar care a fost răsturnat (30 sept. 1991) printr-o lovitură de stat a armatei și obligat să părăsească țara, în care s-a instalat un regim militar. La inițiativa O.N.U. și a Organizației Statelor Americane (O.S.A.) au fost impuse sancțiuni economice și o blocadă militară, solicitându-se revenirea la un regim democratic. În urma intervențiilor Consiliului de Securitate al O.N.U. (24 nov. v1992 și 31 iul. 1994), o forță multinațională (practic, americană) a ocupat H. (18-19 sept. 1994) și l-a reinstalat pe Jean-Bertrand Aristide ca președinte. La expirarea mandatului oficial al lui Aristide (17 dec. 1995) a fost ales președinte René Préval (intrat în funcție la 7 febr. 1996), dar situația economică și tulburările interne continuă să fie o problemă. Republică prezidențială, potrivit Constituției adoptate în mart. 1987, parțial în vigoare. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, compus din Senat și Camera Deputaților, iar cea executivă de un cabinet numit de președinte (ales pentru un mandat de cinci ani).

CUBA, Republica ~, stat în America Centrală insulară, ocupînd insula cu același nume și alte ins. mai mici din apropiere (în total c. 1.600 ins.); 111 km²; 10,51 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: Havana. Orașe pr.: Santiago de Cuba, Camagüey, Holguin, Guantánamo. Este împărțit în 14 prov. și o municipalitate cu regim special. Relief ușor vălurit, care în E se ridică în masivul Sierra Maestra (alt. max.: 2.560 m). Climă tropicală cu precipitații abundente; cicloane (uragane) devastatoare afectează în fiecare an ins. Expl. de crom (13 mii t, 1987), nichel (35,9 mii t, 1987), cobalt, min. de fier, cupru, sulf, petrol. Terenurile agricole ocupă 55,3% din supr. țării. Cultura de bază o reprezintă trestia de zahăr (51,7% din supr. cultivată, 73,5 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), alături de care se mai cultivă – pe plantații – bananieri, mango, arbori de cafea, citrice. Pentru consumul intern se cultivă orez (550 mii t, 1989), batate, manioc, porumb ș.a. 25,3% din supr. țării este ocupată de pășuni pe care cresc bovine (4,93 mil. capete, 1989); creșterea porcinelor (2,5 mil. capete, 1989). Pescuit: 231,3 mii t. (1988). Este bine dezvoltată ind. zahărului (8,2 mil. t, 1989), a tutunului (279 mil. buc. țigări de foi, 15,4 miliarde țigarete, 1987), a alcoolului (rom), conservelor de fructe tropicale. Ind. țării mai produce: energie electrică (15,2 miliarde kWh, 1989), oțel, nichel (8,9 mii t, 1987), îngrășăminte chimice (fosfatice mai ales), autovehicule, mașini și utilaje ind., receptoare radio și de televiziune, anvelope, ciment (3,76 mil. t, 1989), țesături, produse alim. C. f.:14,7 mii km. Căi rutiere: 27 mii km. Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exportă zahăr brut (c. 3/4), alte produse alim., tutun, țigarete, min. de nichel, produse petroliere ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport, combustibili, produse agro-alimentare, textile ș.a. – Istoric. Locuită din timpuri străvechi de triburi amerindiene (guanahatabei, cibonei și taino), C. (descoperită de Columb în 1492) a fost cucerită de conchistadorii spanioli, care au exterminat majoritatea populației băștinașe, iar pentru munca pe plantații au fost aduși, în sec, 16-19, sclavi negri din Africa. Lupta de eliberare națională împotriva dominației coloniale concretizată prin războiul din 1868-1887 și răscoala din 1895-1898, condusă de José Marti și Antonio Maceo, precum și Războiul Hispano-American (1898) au dus la proclamarea independenței Republicii C. la 12 febr. 1901. În 1925 a fost creat Partidul Comunist din Cuba. Dictatura lui Machado (instituită în 1925) a fost răsturnată în 1933, în urma unei puternice mișcări populare; ulterior, puterea a fost acaparată de un alt dictator, F. Batista (1940-1944 și 1952-1958). În cel de-al doilea război mondial, C. a făcut parte din coaliția antihitleristă. La sfîrșitul anului 1956, un grup de cubanezi, în frunte cu Fidel Castro Ruz, a organizat lupta armată împotriva dictaturii lui Batista; regimul acestuia a fost răsturnat șa 1 ian. 1959, puterea fiind preluată de un guvern condus de Fidel Castro Ruz. Acesta a introdus o politică de naționalizare, fapt ce a provocat embargoul american asupra comerțului cubanez. În 1961 a avut loc o tentativă de invazie a exilaților cubanezi în Golful Porcilor, care au fost respinși. Ca urmare, C. a fost exclusă din Organizația Statelor americane și supusă unei blocade comerciale (1962), pe care a reușit să o depășească datorită susținerii economice directe din partea U.R.S.S. Instalarea de către sovietici a unor rachete în C., în 1962, a provocat o criză între cele două mari puteri, soldată cu retragerea rachetelor. În 1976 a intrat în vigoare o nouă constituție. C. este o republică socialistă. Deteriorarea progresivă a situației economice și încordările politice au generat un masiv flux de emigrări legale și ilegale. Șeful statului și al guvernului este președintele Consiliului de Stat. Organul legislativ este Adunarea Națională a Puterii Populare.

CULEBRA (GAILLARD), trecătoare în America Centrală, în istmul Panamá, la 84 m alt. prin care trece Canalul Panamá.

SAN JOSÉ [san hosé], cap. Costa Ricăi, situată pe un platou (Meseta Central) de la poalele Cordillerei Central, la 1.179 m alt., pe șoseaua panamericană; 309,6 mii loc. (2000). Nod de comunicații. Aeroporturile Juan Santamaria (pentru curse externe) și El Coco (pentru curse interne). Pr. centrul politic, economic, cultural-științific, financiar, de învățământ și turistic al țării. Asamblare de autovehicule. Ind. chimică, de prelucr. a cauciucului (anvelope), a lemnului (mobilă), a cafelei și tutunului, mat. de constr. (ciment), textilă, pielăriei și încălțămintei și alim. (conserve din carne, zahăr, bere, ciocolată, vin ș.a.). Patru universități (cea mai veche din 1843). Muzeu național de istorie (1887). Teatru național. Parcul „John F. Kennedy”. Catedrală (sec. 19). Fundat de spanioli, în 1736, cu numele Villa Nueva, devine în 1823 cap. Federației Provinciilor Unite ale Americii Centrale, iar în 1838 cap. Costa Ricăi.

OCELÓT (< fr., sp.; cuv. aztec) s. m. Mamifer carnivor din familia felidelor, răspândit în America de Sud, America Centrală, Mexic, S.U.A. (Texas, Arizona și Arkansas). Are corpul puternic, lung de 1,5 m, acoperit de blană cenușiu-cafenie cu puncte roșcate și capul masiv (felix sau Leopardus pardalis). Nocturn și excelent prădător, trăiește în păduri tropicale sau în locuri mlăștinoase. Vânat pentru blana sa, aproape până la exterminare; în prezent strict ocrotit.

PĂDÚRE (lat. padulem) s. f. Ecosistem sau complex de ecosisteme în care predomină una sau mai multe specii lemnoase, alături de plante erbacee, mușchi etc. și în care trăiesc diferite specii de animale: p. constituie biomuri majore. Resturile organice (crengi, frunze etc.) constituie pătura moartă a p. sau litiera. După natura lor, p. pot fi naturale (apărute spontan) și cultivate (prin plantarea puieților de arbori crescuți în pepiniere). Caracteristicile p. diferă în funcție de condițiile climatice. În zona temperată, p. sunt adaptate la un regim climatic cu precipitații suficiente sau abundente și și temperaturi moderate; aici predomină foioasele cu frunze căzătoare (stejar, gorun, carpen, frasin, arțar, ulm, fag etc.), ca în regiunile temperate din Europa, Asia și America de Nord sau, alteori, predomină specii sempervirescente cu frunza lată (fagul austral sau Nothofagus din Chile). În p. din zona boreală domină coniferele sempervirescente (ex. taigaua). În zonele tropicale se întâlnesc p. tropicale umede (în ariile cu precipitații abundente) și regulate, p. musonice în SE Asiei (unde perioadele cu ploi abundente alternează cu cele secetoase), p. cu adaptări xeromorfe, ca în SV Americii de Nord, SV Africii, unele regiuni ale Americii Centrale și de Sud și în Australia (cu precipitații sporadice), unde predomină arborii scunzi, spinoși prin care, treptat, se face trecerea spre savană și semideșert. Pe glob, p. ocupă c. 30% din suprafața uscatului; în România, ele se întind pe c. 27% din suprafața totală a țării. P. este unul dintre factorii care asigură menținerea echilibrului la nivel local, regional și chiar planetar; are un rol important de protecție a solului împotriva eroziunii, de moderator climatic; contribuie la regularizarea scurgerii și la purificarea aerului. Preia mari cantități de dioxid de carbon din atmosferă, eliberând în schimb oxigen. ◊ P. tropicală umedă (sau ecuatorială) = biom terestru major alcătuit predominant din arbori din zona ecuatorială (bazinul Amazonului, V Africii, Asia de SE); aici predomină speciile sempervirescente cu frunze late, de înălțimi variate. Stratul erbaceu este slab reprezentat, abundente fiind lianele și epifitele. Exploatarea nerațională a p. ecuatoriale a dus și va duce în continuare la reducerea biodiversității și la amplificarea efectului de seră. ◊ P. parc = p. alcătuită din pâlcuri de de arbori alternând cu vegetație ierboasă bine dezvoltată; se întâlnește îndeosebi în Africa, la trecerea de la pădurea tropicală la savană. ◊ P. galerie = p. care mărginește malurile râurilor, prelungindu-se mult în zona de savană. ◊ P. de ceață = p. care se formează pe versanții munților, unde aerul este suprasaturat de vapori de apă datorită stagnării îndelungate a norilor la nivelul respectiv (ex.: pe versantul dinspre Oc. Pacific al munților din America de Nord, Centrală și partea de N a Americii de Sud).

QUETZAL [ketsál] (cuv. amerindian) s. m. 1. Pasăre din familia Trogonide, de mărime mijlocie, cu penaj verde pe spate și galben pe piept, aripi rotunjite și coada lungă (Pharomacrus Mocinno). Este specifică pentru fauna Americii Centrale. I se atribuie numeroase virtuți, simbolizând maiestatea regală și dorința de libertate. Este reprezentată pe stema Guatemalei. 2. Unitate monetară în Guatemala.

PIAȚA COMUNĂ A AMERICII CENTRALE (P.C.A.C.; în engl.: Central American Common Market – C.A.C.M.; în sp.: Mercado Común Centroamericano – M.C.C.), organizație guvernamentală internațională, creată prin Tratatul General de Integrare Economică a Americii Centrale, semnat la 13 dec. 1960 și ratificat în sept. 1963, cu sediu la Ciudad de Guatemala (Guatemala), în scopul integrării economice prin liberalizarea comerțului interregional și crearea de zone libere și a unei uniuni vamale. Are cinci state membre (Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua).

PETÉN ITZÁ (LAGO DE FLORES), lac în America Centrală istmică (N Guatemalei) situat în Pod. Petén la 110 m alt.; 99 km². Pe o insulă se află orașul Flores, centrul administrativ departamental. Numele semnifică în limba maya, dialectul nahuatl, „insula populației itzás”. Este locul geografic de pe Glob care a purtat cele mai multe denumiri în decursul timpului (28).

SOTO, Hernando de ~ (c. 1500-1542), explorator și conchistador spaniol. A participat la expedițiile lui Pedro Arias Davila (1516-1520) în America Centrală și Fr. Pizarro (1531-1536) în Perú. A condus (1539-1542) o expediție în America de Nord unde a explorat terit. actualelor state Tennessee, Mississippi, Arkansas, Oklahoma și Louisiana, descoperind (21 mai 1540), fl. Mississippi, pe care l-a și traversat.

LEGASPI (LEGAZPI), 1. Miguel, López de ~ (c, 1510-1572), navigator și conchistador spaniol. A condus o expediție (1563-1564) pentru stabilirea unui drum comercial între America Centrală și Indiile de Est. Primul guvernator al Filipinelor (1565-1572). A cucerit și colonizat ins. Luzon (Filipine), întemeind orașul Manila (1571). 2. Oraș în Filipine (Luzon), port pe țărmul G. Albay, situat la poalele de S ale vulcanului Mayon (2.462 m); 125,1 mii loc. (1994). Nod de comunicații. Aeroport. Prelucr. orezului, cânepei și nucilor de cocos. Exportă orez, cânepă, copra. Fundat în 1636, a fost denumit în onoarea lui L. (1). Distrus în mare parte de erupția din 1815 a vulcanului Mayon (peste 1.000 de victime).

*gaĭác m. (cuv. american indigen). Un arbore din America centrală, cu lemn foarte dur și a căruĭ rășină se întrebuințează în medicină.

SAINT LUCIA [sənt lú:ʃə] (Sfânta Lucia), stat în America Centrală insulară (arh. Antilele Mici); 617 km²; 165.300 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-franceza. Religia: creștină (romano-catolici 67,5%, protestanți 22%) 87,5%, alte credințe 8%, atei 4,5%. Capitala: Castries. Orașe pr.: Vieux Fort, Micoud, Soufrière. S.L. este o ins. vulcanică cu țărmuri relativ crestate (inclusiv frumosul golf al Capitalei) cu faleze pronunțate și un șir de culmi muntoase nu prea înalte (alt. max. Mount Gimie, 950 m) ai căror versanți sunt brăzdați de ape scurte și vijelioase. Climă tropical-oceanică, moderată de alizeele de NE, cu cicloane tropicale în sezonul ploios (mai-aug.). Pădurile tropicale au făcut loc de-a lungul ultimei jumătăți de milen. terenurilor agricole, ocupând azi ceva mai mult de 10% din supr. ins. (78 km², în așa-numita Central Forrest Reserve). Între zonele protejate se numără arealul celor două vârfuri piramidale din SV ins. (Gros Piton, 798 m, Petit Piton, 750 m) inclus (2004) în lista Patrimoniului natural mondial. Bazată în mod tradițional pe agricultura de plantație (bananieri în special), ec. ins. s-a diversificat în ultimele decenii, legat de amplificarea turismului, de facilitățile financiare oferite firmelor străine și de amplificarea activității ind., S.L. având cea mai diversificată structură a ind. prelucrătoare din întreg spațiul Antilelor Mici. Agricultura (3.000 ha irigate) are ca specific culturile de bananieri, mango, cocotieri, la care se adaugă cele de igname, manioc, batate, taro, legume, citrice, avocado, cacao, piper, nucșoară ș.a. Se cresc: bovine, porcine, ovine și caprine. Produse ind.: energie electrică, componente electronice, confecții, textile, ulei de cocos, margarină, bere, băuturi alcoolice, țigarete ș.a. Turismul a devenit în ultimii ani principala sursă de valută, în parte ca destinație a navelor de croazieră. Principalele zone și obiective: orașul Castries, capitală țării – cunoscută stațiune de cură heliomarină – și aria din jurul golfului omonim, orașul Vieux Fort, insulița Gros Islet, golful Marigot Bay, arealul Piton-ilor. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 cents. Export: banane, bere, confecții, componente electrice și electronice ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Brazilia, Barbados, Antigua și Barbuda și Dominica. Import: produse agro-alimentare, echipamente, ind., bunuri manufacturate, produse chimice, produse petroliere ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Trinidad și Tobago, Marea Britanie, Venezuela. Istoric. Locuită de triburi de amerindieni, S.L. este descoperită în 1502de Cristofor Columb și numită astfel după ziua în care a fost zărită. Colonie a Coroanei britanice din 1814, S.L. își proclamă în 1979 independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Membru N.A.T.O. (18 sept. 1979). Alegerile parlamentare (23 mai 1997) sunt câștigate de liderul Partidului Laburist, aflat în opoziție, Kenny Anthony, care devine noul prim-min., reconfirmat în funcție, în urma victoriei în alegerile parlamentare din dec. 2001. Monarhie constituțională.

SAINT VINCENT și GRENADINELE (Sfântul Vincențiu și Grenadinele), stat în America Centrală insulară (Arh. Antilele Mici), în SE M. Caraibilor; 389,3 km²; 117.500 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-engleza. Religia: creștină (anglicani 41,6%, protestanți 21,2%, romano-catolici 10,7%) 73,5%, hindusă 3,3%, islamică 1,5% ș.a. Capitala: Kingstown. Orașe pr.: Layou, Chateaubelair, Georgetown. Este format din 32 de ins. și insulițe, mai mare fiind ins. St. Vincent (345 km²); celelalte 7 ins. (în total 44 km²) – între care Bequia, Mustique și Canouan fac parte din miniarhipelagul Grenadinelor de Nord împărțit cu statul vecin Grenada. Ins. principală este dominată de vulcanul activ La Soufrière (1.234 m) cu erupții dezastruoase în 1821, 1902 și 1979. Climă tropical-oceanică, cu două anotimpuri, cel ploios fiind mai-nov., perioadă în care sunt active și cicloanele tropicale care periodic provoacă pagube recoltelor și alte dificultăți ec. Pădurea tropicală ocupă c. 1/4 din terit., pentru prezervarea mediului natural fiind declarate mai multe rezervații naturale (forestiere și de avifaună). Având ca specific agricultura de plantație (mai ales bananieri) economia St. V. și G. și-a modificat serios structura în ultimele decenii. Alături de culturile comerciale: bananieri, cocotieri, citrice, cafea, cacao, mango, arahide, trestie de zahăr, mirodenii (nucșoară), se întâlnesc culturi pentru consumul intern precum batate, manioc, igname, porumb, legume. St. V. și G. sunt primul producător mondial de Maranta arundinacea din rizomii căreia se obține o varietate de amidon (arrowroot). Se cresc: ovine, porcine, caprine, bovine, iar pescuitul și-a pierdut din importanță. Ind. s-a diversificat, și este tot mai mult orientată către export. Ind. prelucrătoare produce: energie electrică, textile și confecții, mobilă, articole de sport, lapte, carne, zahăr, ulei de cocos și de arahide, bere ș.a. În diversificarea surselor de venit, un rol important îl joacă taxele rezultate din înregistrarea și prezența (adesea o simplă adresă poștală) a firmelor străine (off-shore) precum și cele încasate ca urmare a folosirii de către numeroase nave străine (din 54 de țări, inclusiv România) a pavilionului de complezență. Căi rutiere: 830 km (2002). Principalul port și aeroport este Kingstown. Turismul în parte prin intermediul vaselor de croazieră a devenit principala sursă de valută a țării, depășind de peste două ori veniturile obținute din exporturi. Principale zone și obiective: Capitala și împrejurimile, vulcanul La Soufrière, ins. Grenadine unde se află numeroase spații de cazare și agrement. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 Cents. Export: banane, făină, orez, taro, amidon de arrowroot, rachete de tenis; reexporturi. Pr.v parteneri: Marea Britanie, S.U.A., Trinidad și Tobago. – Istoric. Descoperit de Cristofor Columb în 1498 (în ziua de Sfântul Vicențiu, de unde și numele), St. V. și G. devine colonie engleză în 1783, iar în 1979 își proclamă independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Membru al O.N.U. (16 sept. 1980). Prim-min. Robert Milton Cato (1979-1984). Liderul Noului Partid Democrat, James F. Mitchell, prim-min. (din 30 iul. 1984) cedează puterea (oct. 2000) lui Arnhim Ulrich Eustace, noul lider al Noului Partid Democrat, înlocuit în funcția de prim-min. de Ralph Gonsalves, ca urmare a câștigării alegerilor legislative din 28 mart. 2001. Monarhie constituțională.

SAINT KITTS și NEVIS, Federația ~ (Federația of Saint Kitts and Nevis), stat în America Centrală Insulară (arh. Antilele Mici), în E M. Caraibilor; 269,4 km²; 38.900 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-engleza. Religia: creștină (anglicani 25,2%, metodiști 25,2%, penticostali 8,4%, romano-catolici 6,7% ș.a.) 91,3%, hindusă 1,5% etc. Capitala: Basseterre. Orașe pr.: Charlestown, Sandy Point Town. Terit. statului este format din două ins. mai mari (ce au dat și numele federației) – Saint Kitts/Saint Christopher (176 km²), Nevis (93,2 km²) – și mai multe insulițe coraligene adiacente. Ins. Saint Kitts are o formă alungită și este separată de ins. Nevis printr-un braț de mare (lat de 3 km) numit The Narrows. Relief muntos, de origine vulcanică, cu alt. max. (Liamuiga Mount, 1.156 m) în ins. Saint Kitts, care prezintă – în extremitatea sudică – un sector mai jos (Great Salt Pond). Climă tropical-oceanică, cu două anotimpuri (cel ploios mai-nov., perioadă în care sunt prezente cicloane tropicale – ex. Hugo, 1980). Pădurea tropicală, cu esențe prețioase ocupă c. 15% terit. S.K. și N. sunt un caz tipic pentru mini-statele caraibiene care – pornind de la o economie dominată timp de sec. de agricultura de plantații (mai ales de trestie de zahăr) – s-au transformat în ultimele decenii în destinații favorite de vacanță în adevărate paradisuri fiscale. Ind. prelucrătoare produce: energie electrică, componente electronice, încălțăminte, confecții, zahăr, ulei de cocos și de arahide, margarină, bere, băuturi nealcoolice ș.a. Agricultura are ca specific cultura trestiei de zahăr, însoțită de alte culturi cu producții aproape simbolice: palmieri de cocos, batate, igname, legume, pepeni verzi, arahide și bumbac. Se cresc: bovine, porcine, ovine, caprine. Căi rutiere: 320 km (1999). Aeroporturi: Basseterre, Newcastle. Turismul asigură peste 50% din PIB și dispune de o infrastructură modernă. Principalele zone și obiective turistice: în ins. Sk. Kitts – excelentele plaje, mai extinse în partea S-E (Half Moon Bay, Turtle Bay, Caloe Bay ș.a.), fortificația britanică Brimstone Hill supranumită „Gibraltarul Indiilor de Vest” realizată în sec. 18 – exemplu tipic de arhitectură militară europeană practicată în coloniile din Antile – inclusă din 1999 în Patrimoniul cultural universal, capitala Basseterre (Berkley Memorial, Independence Square ș.a.); în ins. Nevis – catedrala St. James (cea mai veche din Antilele Mici), biserica St. John (în care s-a celebrat căsătoria amiralului H. Nelson cu Frances Nisbet), „Nelson Museum”, izvoarele termale de la Bath. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 Cents. Export (2004): componente electronice, zahăr brut, subansamble pentru telecomunicații ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Canada, Portugalia, Marea Britanie. Import: utilaje ind., produse agro-alimentare, produse chimice, produse petroliere ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Italia, Trinidad și Tobago, Marea Britanie, Danemarca. – Istoric. Locuite de amerindieni caribi, ins. S.K. și N. sunt descoperite de Cristofor Columb în 1493. Pe ins. St. Christopher (St. Kitts), englezii fundează, în 1623, prima așezare durabilă în Indiile Occidentale; în sec. 17-18, ins. sunt viu disputate între Anglia și Franța, fiind recunoscute oficial colonie engleză prin Tratatul de la Versailles (1783). Urmații sclavilor negri din sec. 17-19 formează astăzi pop. majoritară a ins. În perioada 1871-1956, S.K. și N., împreună cu Anguilla, sunt unite ad-tiv în Ins. Leeward, între 1958 și 1962 fac parte din Federațiile Indiilor de Vest, iar după dizolvarea acesteia devin, în 1967, terit. autonom, membru al Asociației Indiilor de Vest și al Comunității Antilelor; Anguilla rupe, la 19 sept. 1980, legăturile ad-tive cu S.K. și N. La 19 sept. 1983, S.K. și N. își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului și sunt admise, la 23 sepr. 1984, ca al 158-lea stat membru al O.N.U. În iun. 1996, Vance Amory, premierul din Nevis, și-a exprimat opțiunea pentru proclamarea independenței acestei ins., până în prezent parte a statului S.K. și N. La 13 oct. 1997, Parlamentul din Nevis decide separarea politică de guvernul central de la Bassaterre, hotărâre nevalidată de referendumul organizat la 11 aug. 1998, întrucât nu s-a întrunit majoritatea de 2/3 din sufragii în favoarea secesiunii. În alegerile din 25 oct. 2004, Partidul Laburist, aflat la putere, obține 7 din cele 11 mandate ale Parlamentului; Denzil Douglas, premier din iul. 1995, obține un nou mandat în fruntea guvernului. Monarhie constituțională.

*goĭáv m. (cuv. american). Un fel de pomĭ din America Centrală al căror fruct e un fel de pară foarte gustoasă.

MANAGUA 1. Lac tectonic în America Centrală (Nicaragua), situat la poalele de SE ale vulcanului Momotomba (1.280 m alt.), la 50 m alt.; 1.130 km²; lungime: 61 km; lățime max.: 26 km; ad. max.: 20 m. Drenat de râul Tipitapa care se varsă apoi în L. Nicaragua. Navigabil pentru vase mici. Aligatori. Cunoscut și sub numele de Xolotlán. 2. Capitala statului Nicaragua (din 1858), situată pe țărmul de SE al lacului cu același nume; 864,2 mii loc. (1995). Nod de comunicații pe autostrada panamericană. Aeroporturi (Las Mercedes, Xolotlán). Pr. centru politic și comercial al țării. Ind. pielăriei și încălțămintei, textilă și alim. (conserve de carne și fructe, lapte praf, zahăr, ulei, băuturi); fabrici de ciment și țigarete. Rafinărie de petrol. Universitate (1952). Muzeu național (fundat în 1896). Catedrală (sec. 20), monumentul poetului Rubén Dario. Așezare întemeiată de spanioli în sec. 16, devine oraș în 1846. Distrus în mare parte de cutremurele din 31 mart. 1931 și 23 dec. 1972.

FONSECA, golf al Oc. Pacific, pe coasta Americii Centrale, între El Salvador, Honduras și Nicaragua. Lungime: 65 km. Lățime de intrare: 35 km. Ad. max.: 27 m. Țărmuri joase cu mangrove. Porturi pr.: La Unión, Amapala. Descoperit în 1522de Gil Gonzales Avila.

GRENADA, Statul ~ (State of Grenada), stat în America Centrală insulară ce include insula omonimă (305 km²), ins. Carriacou, St. Andrew ș.a., toate în S Arh. Antilele Mici; 344 km²; 91 mii loc. (1993). Limba oficială: engleza. Religia: creștină (catolici 64%, anglicani 21%, protestanți 13%). Cap.: Saint George’s. Este împărțit în opt Consilii locale. Relief muntos (alt. max. 840 m). Climă tropical-umedă (precipitații între 1.500 și 5.000 mm/an), cu frecvente cicloane, adesea devastatoare. Resurse agricole: banane, mirodenii (nucșoară), nuci de cocos, trestie de zahăr, cacao, bumbac. Pescuit: 2.000 t (1991). Turism (289 mii turiști, 1991). Nu are c. f. Moneda: 1 dollar East Caribbean = 100 cents. Export (1991): mirodenii, cacao, banane, textile ș.a. Import (1991): produse agro-alim., utilaje ind., bunuri de larg consum, mijloace de transport ș.a. – Istoric. Descoperită în 1498 de Cristofor Columb (care a botezat-o Conceptión), G. a fost colonizată la mijlocul sec. 17 de francezi. În 1783 a devenit colonie britanică, iar în 1967, stat asociat cu Marea Britanie. În febr. 1974, G. devine stat independent, membru în Commonwealth. În urma unei lovituri de stat (mart. 1979), puterea a fost preluată de M. Bishop, care conduce un guvern cu orientare de stânga. În oct. 1983, după înlăturarea și apoi asasinarea lui M. Bishop, puterea a trecut în mâinile unui Consiliu Militar Revoluționar, înlocuit după câteva zile, în urma intervenției unor trupe străine (inclusiv ale S.U.A.), de un guvern provizoriu, până la alegerile generale din 1984. Șeful statului este, de iure, regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. De facto, statul este condus, din 1984, de un parlament bicameral, cuprinzând Senatul, desemnat de guvernatorul general, și Camera Reprezentanților.

lemnúș n. (d. lemn). Mold. Bacan, lemn roș, haematóxylon campechiánum, un arbore din America Centrală. Se vinde în așchiĭ mărunte și servește la colorat ouăle, ĭar în medicină scoarța luĭ se dă ca astringent contra diareiĭ cronice. Trans. Lemnu Domnuluĭ, un copăcel. Chibrit.

DOMINICA, Uniunea ~ Commonwealth of ~), stat în America Centrală insulară, constituit din insula vulcanică omonimă, în partea centrală a arh. Antilele Mici (M. Caraibilor); 740 km²; 73,9 mii loc. (1993). Limba oficială: engleza. Religia: creștină (catolici 67,4%, anglicani, metodiști). Cap.: Roseau. Este împărțită în 10 regiuni (parishes). Orașe pr.: Portsmouth, Marigot. Relief muntos (alt. max.: 1.433 m în vf. Morne Diablotin). Climă tropical-oceanică; temperaturi ridicate (26-28°C), precipitații bogate (2.500-5.000 mm/an); frecvente cicloane tropicale, uneori devastatoare. Vegetație luxuriantă. Plantații de bananieri (67 mii t banane, 1991), coctieri, citrice, trestie de zahăr, mango, cacao ș.a. Creșterea animalelor: porcine, caprine. Prelucr. produselor agricole (uleiuri vegetale, rom, copra, sucuri ș.a.). Turism: 55 mii turiști (1991). Moneda: 1 East carribean dolar = 100 cents. Nu are căi ferate. Căi rutiere (1988): 756. Export (1990): banane, ulei de cocos, citrice ș.a. Import (1990): echipament ind. și mijloace de transport, produse alim. și agricole, combustibili, bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Descoperită de Cristofor Columb în 1493, disputată între francezi și englezi, devine colonie britanică în 1763. În 1956 obține autonomie internă; în 1958-1962 a fost membră a Federației Indiilor de Vest; în 1967 primește statutul de stat asociat cu Marea Britanie. La 3 nov. 1978 își proclamă independența ca republică membră în Commonwealth. Activitatea legislativă este exercită de președinte și un parlament unicameral (Camera Adunării), iar cea executivă de președinte și de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Camera Adunării.

mahón m. (turc. maghun, mahun, d. brazilianu mahagoni). Acaju, un mare și frumos arbore meliaceŭ (swieténia mahagóni) care crește pin America Centrală și Antile. (Lemnu luĭ, compact, fin, dur, roșiatic și plăcut mirositor, îl face să fie foarte căutat p. mobile. Scoarța luĭ e amară și o poate înlocui pe cea de chinchină contra frigurilor).

LEMPA, fluviu în America Centrală; 325 km. Izv. din zona muntoasă situată situată în partea de E a Guatemalei, traversează o mică porțiune a terit. de SV a Hondurasului, intră în El Savador la Citalá, iar după ce trece prin L. Guija curge pe direcția E-V pe c. 180 km, dar apoi își schimbă cursul către S, vărsându-se în Oc. Pacific, în apropiere de San Rafael Tasajera. Este singurul fluviu navigabil al Rep. El Salvador. Folosit pentru hidroenergie (în cursul superior).

MAYA¹ (< fr., sp.) subst., adj. 1. Subst. Denumire a triburilor de amerindieni din America Centrală, care vorbesc limba maya; azi puțin numeroși (c. 2 mil.), sunt regrupați în principal în Yucatán (Mexic). Fondatori ai unei civilizații precolumbiene (v. precolumbian) foarte evoluate, ce acoperea teritoriul actualelor state Mexic, Guatemala, Honduras și Belize, ale cărei origini urcă până în sec. 4 î. Hr. Se disting două mari perioade: Vechiul Imperiu (320-987) și Noul Imperiu (987-1697), care sunt urmarea unei perioade zisă „formativă” (sec. 4 î. Hr.-4. d. Hr.). Apogeul acestei civilizații a fost atins în sec. 7-9; principalele așezări: Chichén-Itza, Copan, Mayapán, Uxmal, Tikal. 2. Subst. (LINGV.) Limbă a populației maya (1), vorbită și astăzi de unii locuitori din pen. Yucatán. 3. Adj. Artă maya v. artă precolumbiană.

*panamá f., pl. ale. Mare delapidare de banĭ publicĭ saŭ aĭ altora (cum s’a întîmplat la facerea canaluluĭ Panamaleĭ, oraș în istmu dintre cele doŭă Americĭ). Un fel de pălărie foarte mlădioasă împletită din fășiile foilor unuĭ copăcel din America Centrală și care s’aŭ răspîndit din orașu Panamá. Lemn de panamá, scoarță de quillája saponária, ale căreĭ proprietățĭ seamănă cu ale săpunuluĭ.

MORAZÁN, Francisco (1792-1842), om politic din Honduras. Unul dintre liderii mișcării de independență din America Centrală (Homduras – 1821; El Salvador – 1828; Guatemala – 1829). Președinte al confederației Provinciilor Unite din America Centrală (1830-1840). Răsturnat de la putere în urma unei lovituri militare, a emigrat în Perú. Încercând să restabilească Confederația, a fost prins și împușcat.

MORGAN [mó:gən], Sir Henry (1635-1688), corsar englez. Răpit de copil și vândut ca sclav în America. Amiral al corsarilor din Jamaica (1666); a condus mai multe expediții împotriva coloniilor spaniole din America Centrală. Prins și închis în Turnul Londrei, a fost reabilitat de Carol II, care, în 1674, l-a numit guvernator în Jamaica. Figură devenită populară datorită romanelor de aventuri.

NAȚIONALÍSM (< fr. {i}) s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, cu diferite accepțiuni, în funcție de condițiile istorice și de obiectivele forțelor politice. În sec. 18-20, n. a contribuit la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale, mai întâi în Europa, iar apoi în Africa, Asia și America Centrală. În cursul dezvoltării sociale, n. s-a manifestat și se manifestă cu exaltare excesivă a superiorității unei națiuni față de altele și sub forma exclusivismului național în raport cu alte naționalități, îmbrăcând adesea forme de șovinism, rasism și hegemonism, care au condus la crearea premiselor izbucnirii unor conflicte interne și interstatale.

PORÚMB (lat. palumbus) s. m., adj. 1. S. m. Plantă anuală din familia gramineelor, originară din America Centrală, unde era cultivată cu 2.000 de ani î. Hr.; adus în Europa din prima expediție a lui Columb (1493), a fost cultivat mai întâi în Spania, apoi s-a extins și în alte țări. În România a fost adus în sec. 17. Are tulpini puternice, înalte până la 3 m, frunze mari, liniare, inflorescența masculă un panicul terminal, iar inflorescența femelă un spic cu axul îngroșat, la subsuoara unei frunze (Zea mays); (reg.) păpușoi, cucuruz, mălai. Este una dintre cele mai importante cereale, cultivată pe toate continentele în zone temperate și în ținuturi muntoase din zona caldă (unde s-a extins mult în timpul din urmă, îndeosebi în Africa, înlocuind meiul); vechile soiuri cultivate au fost înlocuite cu hibrizi, mult mai productivi. În România se cultivă aproape în toate regiunile, dar pe suprafețe mai mari în Bărăgan, Câmpia Banato-Crișană și Pod. Moldovei. Are utilizări multiple în alimentația omului, ca furaj pentru animale și ca materie primă în industria alcoolului, a uleiurilor etc. Boabele de p. conțin substanțe proteice, vitamine, amidon, grăsimi etc.; frunzele și tulpinile în stare verde au o valoare nutritivă ridicată, fiind folosite ca nutreț. Mătasea de p. (stilurile și stigmatele gineceelor) are utilizare în medicina umană și veterinară. Făina de p. (mălaiul) acționează ca antiinflamator, calmant, energizant, hemostatic etc., iar mămăliga preparată din ea este un aliment nutritiv. Cel mai mare producător mondial este S.U.A. (251,85 mil. t, 2000). ♦ Știuletele împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. 2. Adj. De culoare cenușie-sură.

PRECOLUMBIÁN, -Ă (< fr.; de la n. pr. Columb) adj. Artă ~ = arta dezvoltată pe teritoriul Americii înaintea descoperirii ei de către Cristofor Columb (1492). Manifestări artistice reprezentative s-au produs în cadrul civilizațiilor maya, olmecă, toltecă, aztecă și inca. Arta p. din regiunea Americii Centrale (maya) și a Podișului Mexican (aztecă) se caracterizează prin construcția de temple piramidale în trepte („Templul Soarelui” de la Teotihuacán; templele din Palenque, Uxmal; piramida de la Chichén Itzá etc.), prin decorația exuberantă în basorelief și în frescă (Bonampak). În civilizația toltecă și aztecă, un loc important îl ocupă sculptura (stele, zeități, cariatide) legată de arhitectură. Arta inca se caracterizează prin construcții grandioase de palate și de temple cu o decorație sobră (ruinele de la Cuzco, Machu Picchu, Vilcabamba etc.), printr-o mare dezvoltare a ceramicii, a textilelor și orfevrăriei.

HONDURAS 1. Republica ~ (República de Honduras), stat în America Centrală istmică, cu largă ieșire la Oc. Atlantic (M. Caraibilor) și Pacific; 112,1 mii km²; 5,6 mil. loc. (1995). Limba oficială: spaniola; uzuale: dialectele amerindiene. Religia: creștină (catolici 90%, protestanți etc.). Cap.: Tegucigalpa. Orașe pr.: San Pedro Sula, El Progreso, Choluteca, Danlí, La Ceiba. Este împărțit în 18 departamente. Una dintre cele mai muntoase țări din lume (peste 80% din supr.; alt. max. în vf. Cerro Las Minas, 2.849 m), dar unica din America Centrală fără vulcani activi. Depresiunea centrală străbătută de valea râului Ulua și înguste câmpii litorale. Climă tropical umedă cu precipitații bogate pe coasta caraibiană (peste 2.000 mm anual), modificată de alt. Rețeaua hidrografică bogată, cu râuri scurte și lacuri. Păduri tropicale (35% din terit.) cu esențe prețioase (cedru, mahon) și savană. Resurse min. variate, dar insuficient valorificate (min. auro-argentifere, zinc, plumb, sare, petrol). Economie bazată pe agricultură (60% din populația activă, c. 25% din PNB și 2/3 din exporturi). Terenurile arabile reprezintă 15,8% din terit. țării. Se cultivă porumb (1/3 din supr. cultivată), manioc, sorg, orez, batate, fasole, legume, tutun, trestie de zahăr (2,9 mil. t, 1993); plantații de citrice, mango, Persea americana (fructul avocado), ananas, bananieri (931 mii t, 1993), arbori de cafea, cacao, palmieri de cocos. Creșterea bovinelor pentru carne (2,3 mil. capete, 1993) și a porcinelor (0,6 mil. capete). Industria (15% din populația activă și 17% din PNB) produce bunuri de consum (produse textile și alim., încălț., țigarete, zahăr, bere, lactate), cherestea, ciment, produse petroliere. C. f.: 1,27 mii km. Căi rutiere: 18.629 km (inclusiv autostrada panamericană). Turism dezvoltat: capitala, apoi vestigiile maya de la Copán (al doilea mare oraș al mayașilor), orașul San Pedro Sula, minele maya de la Travesia, lacul Yojoa – sporturi nautice, plajele de la Islas de la Bahía (G. Honduras) și Trujilo (M. Caraibilor). Moneda: 1 lempira = 100 centavos. Export: cafea (40%), banane, lemn, carne, minereuri. Import: mașini și echipament de transport, combustibili, produse manufacturate de bază și chimice etc. În nov. 1998, H. a fost afectat de uraganul Mitch, care a provocat numeroase victime omenești și grave pagube materiale. – Istoric. H. a fost locuit în epoca precolumbiană de triburi amerindiene (lencas, paya, pipila), nordul și vestul terit. aparținând strălucitei civilizații maya. Descoperită în 1502 de Cristofor Columb, care i-a dat actuala denumire, H. a fost cucerit (din 1524), ca urmare a expedițiilor conduse de conchistadorii Cristobal de Olid, Hernán Cortez și Pedro de Alvarado. În 1537 are loc revolta indienilor conduși de Lempira; asasinat în 1538, el va deveni erou național, numele său fiind dat monedei honduriene. În 1539 este inclus în Căpitănia Generală Guatemala. Populația H. va crește numeric după descoperirea zăcămintelor de aur și argint de la Comayagua (1578). În 1579 a fost fundat orașul Tegucigalpa, viitoarea capitală a țării. În sec. 17-18, pe terit. H., cu ajutorul indienilor mosquito, au pătruns englezii. La 15 sept. 1821, s-a declarat independent, dar, între 1822 și 1823, a fost anexat Imperiului Mexican, iar, între 1823 și 1838, a făcut parte din Federația Provinciilor Unite ale Americii Centrale (alături de El Salvador, Guatemala, Nicaragua, Costa Rica) care se destramă în 1838, cele cinci state devenind independente. Ca și majoritatea statelor Americii Centrale, H. a cunoscut, până la mijlocul sec. 20, o pronunțată instabilitate politică, soldată cu numeroase lovituri de stat, dictaturi, revolte sociale și armate. Exemplu tipic de „republică bananieră”, controlată de o oligarhie ale cărei interese sunt legate de marile companii nord-americane „United Fruit” și „Standard Fruit”. Instabilitatea politică internă a determinat intervenția S.U.A., care a ocupat H. (1911-1933), fără a reuși să instaureze un regim democratic. Numeroase litigii privind frontierele opun H. țărilor învecinate Nicaragua și El Salvador (războiul declanșat cu acesta în 1969, în urma unei partide de fotbal a fost aplanat sub patronajul Organizației Statelor Americane – O.S.A. – Prin Tratatul de pace încheiat în 1980). Fragilitatea democrației este accentuată de imixtiunea armatei în treburile politice (260 revolte armate în 160 de ani de la proclamarea independenței). Datorită poziției strategice, H. a fost folosit de S.U.A. în încercarea de a pune capăt războaielor din Nicaragua și El Salvador. Ultimii ani sunt dominați de eforturile guvernamentale de a introduce în țară un regim democratic. Republică prezidențială potrivit Constituției din 1982, puterea legislativă este exercitată de un Parlament unicameral, Adunarea Națională, iar cea executivă, de președinte, ales pe patru ani.

IGUÁNĂ (< fr.) s. f. (La pl.) Nume dat unor șopârle mari, din familia iguanidelor, de c. 1,5-2 m lungime, viu colorate în verde, albastru și galben și cu o creastă zimțată pe spate (Iguana iguana). Trăiesc în America Centrală și de Sud, în regiunile tropicale și ecuatoriale, mai ales în arborii de pe malul apelor, dar și în regiuni deșertice, pe mici insule, pe țărmul oceanic etc. Unele specii sunt vânate pentru carne; ouăle sunt comestibile.

JAMAICA [dʒəméikə], stat în America Centrală insulară, ocupând insula cu același nume (a treia insulă ca mărime după Cuba și Hispaniola) din Arh. Antilele Mari, în centrul M. Caraibilor; 10,2 mii km²; 2,73 mil. loc. (1994). Limba oficială: engleza (se vorbește și spaniola). Religia: protestanți (anglicani, baptiști, metodiști) 75%, catolici 5%, hinduși, islamici. Cap.: Kingston. Orașe pr.: Montego Bay, Spanish Town, May Pen. Este împărțit în 14 parohii (parishes). Insula, alungită pe direcție E-V, are un relief de coline calcaroase, puțin înalte, cu aspect de podiș (2/3 din supr. sa), care coboară spre țărmuri în câmpii litorale înguste. În N și E există culmi muntoase alcătuite din roci vechi (Blue Mountains) care culminează în vf. Blue Mountain (2.256 m). Climă tropical-oceanică în reg. joase (27-30°C, temp. medii anuale) și aproape temperată în în reg. înalte. Precipitații bogate în partea orientală (c. 5.000 mm anual) și reduse în cea occidentală (c. 1.000 mm). Numeroase cicloane tropicale. Pădurile tropicale, cu esențe valoroase (îndeosebi în N), ocupă 27,8% din terit. țării, mangrovele se extind de-a lungul țărmurilor, iar vegetația semiaridă (cactuși), în S. Faună săracă în mamifere, dar bogată în amfibieni și moluște (500 specii). Economie bazată pe minerit, agricultură și turism. Mari expl. de bauxită (11,8 mil. t, 1994, locul 3 pe glob, 10% din totalul mondial și cel mai mare exportator mondial), care contribuie cu peste 20% din PNB (împreună cu alumina). Expl. de gips și calcare. Agricultura (20% din populația ocupată, dar mai puțin de 10% din PNB) este dominată de cultura trestiei de zahăr (2,8 mil. t, 1994), arbori de cafea și cacao, bananieri, citrice, papaya, Persea americana (fructul avocado), mango, tutun, batate, igname, manioc, cereale și legume (toate cultivate pe 24,1% din supr. țării). Pășunile dețin 18,6% din terit. țării; se cresc bovine, porcine, caprine, păsări. Pescuit intens. Ind. prelucrătoare (peste 10% din populația activă și 14% din PNB) produce: energie electrică, alumină (3,3 mil. t, 1994, locul 3 pe glob), produse petroliere, ciment, anvelope, țesături de bumbac, încălț., produse alimentare (zahăr 219 mii t, 1993, țigarete, conserve, rom., produse lactate). C. f. (1993): 401 km. Căi rutiere: 16,6 mii km (din care 5 mii km asfaltați). Moneda: 1 jamaican dollar = 100 cents. Turism în plină dezvoltare (1,6 mil. vizitatori, 1993, 20% din venitul național, locul 2 în privința devizelor): capitala cu monumentele sale istorice (cetatea Rockford, King’s House, biserica St. Thomas), țărmul nordic cu stațiunile balneoclimaterice Montego Bay, Ocho Rios, Port Antonio, zona montană din jurul vf. Blue Mountain. Balanța economică dezechilibrată în principal din cauza importului de combustibili. Export (1994): bauxită și alumină (c. 75%), zahăr, rom, banane, cafea, legume și fructe. Import (1994): combustibili (c. 33%), mașini, utilaje și echipament ind., materii prime ș.a. – Istoric. Locuită de indienii arawak, care îi spuneau Xayamaca, ins. a fost descoperită de Columb în 1494, care a denumit-o Sfântul Iago. Colonizată de Spania începând cu sec. 16, a trecut, de la mijlocul sec. 17, în stăpânirea Marii Britanii. După exterminarea, încă din sec. 16, a populației băștinașe, pe plantațiile de trestie de zahăr, indigo și cafea sunt aduși sclavi din Africa, J. devenind, supă 1713, marea piață de sclavi negri a Americii de Sud. În 1866, Parlamentul englez emite pentru colonia J. un act constituțional. La sfârșitul sec. 19, a început pătrunderea capitalului american, care s-a intensificat mai ales după primul război mondial. Ca urmare a creșterii mișcării de eliberare națională, J. obține (1944) o nouă constituție, iar în 1953, autonomie internă. Membră (1958-1962) a Federației Indiilor de Vest, J. are, din 1959, drept de autoguvernare. În 1962 se retrage din federație, provocând destrămarea acesteia, și se proclamă stat independent în cadrul Commonwealth-ului. Scena politică este dominată de două partide – unul socialist (Partidul Laburist, lideri: Michael Manley, prim-min. 1972-1980 și 1989-1992 și Percival J. Patterson, din 1992) și unul conservator (Partidul Național aș Poporului). J. este monarhie constituțională; șeful statului este, de iure, suveranul Marii Britaii, reprezentat de un guvernator general. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral condus de liderul partidului majoritar în Cameră.

panamà f. pălărie, foarte mlădioasă, împletită din frunzele unui arbore din America centrală.

Costa-Rica f. mică republică în America centrală: 473.000 loc. Renumită pentru producțiunea de cafea, cu cap. San-Jose.

Hondura f. 1. republică în America centrală; 644.000 loc., cu cap. Tegucigalpa; 2. golf al mării Antilelor, între Hondura și Guatemala; 3. posesiune engleză la N.-E. de Guatemala: 47.500 loc., cu cap. Belize.

Nicaragua f. republică în America centrală: 630.000 loc. Cap. Managua, pe un lac lung de 200 km.

Salvador n. mică republică în America centrală: 1.360.000 loc. Cap. San-Salvador: 66.000 loc.

VAMPIR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. (În folclor și superstiții) Omul mort care, în virtutea unui blestem, părăsește noaptea mormântul și suge sângele oamenilor adormiți. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir.

ANACONDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus). – Din fr. anaconda.

LAMANTIN, lamantini, s. m. Gen de mamifere cetacee asemănătoare cu foca, care trăiesc în regiunile tropicale din America Centrală și din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor (Manatus); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lamantin.

PONCHO, ponchouri, s. n. Pelerină (scurtă), de formă pătrată, cu o deschizătură pentru cap, purtată de indigenii din America Centrală și de Sud. [Pr.: ponco] – Din sp. poncho.

MAYA¹, maya, s. m. și f., adj. 1. S. m. Numele unei vechi populații indiene din America Centrală. 2. Adj. Care aparține populației maya (1), care se referă la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană americană vorbită de această populație. – Din fr., sp. maya.

BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. Care se află din moși-strămoși pe pămîntul pe care locuiește; de baștină, autohton, indigen. În Italia, Franța, Anglia și alte țări robite capitalului, cu toate încercările desperate ale social- democrației de dreapta de a sparge unitatea clasei muncitoare, au loc impresionante mișcări de masă care pun pe gînduri pe asupritorii băștinași și pe stăpînii lor americani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 91. Îmi aminteam de... expediția lui Cortez și a altor aventurieri împotriva populațiilor băștinașe ale Americii centrale. SADOVEANU, N. F. 154. ◊ (Substantivat) Atunci au stîrnit vorbă unii dintre fruntașii păuneni că... n-ar fi rău să-i lepede pe asemenea locuitori vremelnici într-o latură, ca să nu ia dreptul băștinașilor la împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10. În munteni vezi pe băștinașii dintru început ai țării. RUSSO, O. 103.

LIMBĂ s. f. (cf. lat. lingua): 1. mijloc principal de comunicare între membrii unei colectivități umane, istoricește constituită, alcătuit din mai multe sisteme: fonetic, lexical și gramatical; instrument de comunicare conform căruia experiența omenească este analizată diferit în fiecare comunitate, în unități înzestrate cu un conținut semantic și cu o expresie fonică, ca de exemplu l. unui trib, l. unui popor, l. unei națiuni. L. este aspectul abstract, general, al comunicării; ea presupune o sumă de deprinderi și principii de organizare, un sistem de norme care guvernează actele concrete de comunicare. Folosim l. ca mijloc de comunicare pe cale empirică (prin contactul direct dintre vorbitori, în familie, în practica vieții sociale) și pe calea instruirii sistematice (în școală, cu mijloace pedagogice). Nici până azi specialiștii nu au reușit să stabilească exact câte l. se vorbesc pe glob. Conform celor mai recente statistici, se apreciază că ar fi peste 3000, iar dintre acestea, peste 1400 ar fi pe cale de dispariție. În privința dialectelor, problema este și mai complicată, numărul lor ridicându-se, probabil, la peste 12.000. Se estimează că până în prezent numai 500 de limbi au fost studiate sistematic și științific; că există 2500 de limbi literare; că 2/3 din l. vorbite nu au o scriere proprie etc. ◊ ~ vorbită: l. rostită și auzită, întrebuințată în viu grai, fără o respectare riguroasă a normelor ei (v. și l. uzuală). ◊ ~ scrisă: l. notată cu semne grafice; l. întrebuințată în scris, cu respectarea normelor de care dispune. ◊ ~ (de) bază (~ mamă): l. din care provin l. aceleiași familii sau ale aceluiași grup genealogic de l., ca de exemplu latina, care este l. de bază a l. romanice. ◊ ~ comună: a) aspect vechi al l. vorbite de un popor, anterior diversificării acesteia în dialecte, ca de exemplu româna comună (străromâna, protoromâna, româna primitivă, romanica dunăreană sau traco-romanica) din secolele VI – XIII; b) aspect actual al l. vorbite de o națiune, bazat pe o cât mai mare uniformitate cerută de practica comunicării, însușit de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor, ca de exemplu româna comună actuală; c) l. folosită ca mijloc de înțelegere între popoarele unui stat multinațional (rusa în Federația Rusă) sau între majoritatea etnică a unui popor și naționalitățile conlocuitoare din țara respectivă (româna). ◊ ~ vehiculară (auxiliară): l. folosită în scopuri practice de comunități lingvistice diferite, existente pe un anumit teritoriu, ca de exemplu franceza pentru vorbitorii corsicani, bretoni, alsacieni și flamanzi; swahili pentru populațiile care nu aparțin limbii bantu în Africa. Contactul dintre o l. vehiculară și un grai sau un dialect constituie una dintre sursele bilingvismului la nivel dialectal. ◊ ~ națională: l. comună a unei națiuni, constituită mai ales pe baza unui dialect, în anumite condiții istorice și tinzând să înlocuiască dialectele și graiurile teritoriale, ca de exemplu l. română vorbită în cadrul statului național unitar român. ◊ ~ literară: aspectul cel mai îngrijit al unei l. naționale (de aici unicitatea ei), folosit în scris și în vorbirea oamenilor instruiți, la care se raportează stadiile din dezvoltarea ei. Este caracterizată printr-un sistem de norme deja fixate (de aici unicitatea și stabilitatea ei) și prin existența mai multor stiluri funcționale: artistic (beletristic, poetic, literar), științific, publicistic (gazetăresc) și administrativ (juridico-administrativ, oficial). L. literară este o formă cultivată a l. întregului popor, un simbol de distincție și de educație aleasă. Ea constituie aspectul fundamental al l. comune, prin mijlocirea ei menținându-se unitatea și corectitudinea acesteia, sistemul său de norme, reguli și convenții necesare comunicării. Ea este o sinteză a graiurilor și a stilurilor particulare și expresia cea mai generală a l. într-un anume moment al evoluției sale. Este supusă mereu transformărilor, adaptându-se întruna nevoilor generale de transmitere a experienței umane. În provinciile cu tradiție culturală și istorică bogată ea capătă, în vorbirea unor intelectuali, o coloratură dialectală. În condițiile vieții moderne, l. literară influențează – prin școală, armată, presă, radio, televiziune etc. – graiurile populare. Se constată o „presiune” tot mai crescândă asupra acestora și de aici febrila activitate a dialectologilor de a înregistra ultimele forme de existență a graiurilor și a dialectelor. Evoluția istorică a unei l. literare presupune un proces continuu de selectare și de rafinare, fapt care o opune l. populare, graiurilor, subdialectelor, dialectelor, argourilor etc. Există mai multe opinii cu privire la istoria l. române literare. Astfel: acad. Al. Graur și I. Coteanu precum și prof. univ. dr. Liviu Onul consideră că la baza ei stau producțiunile literaturii populare, a căror l. este mai îngrijită decât cea comună și oarecum generalizată pe tot întinsul țării; că literatura populară a contribuit la generalizarea unora din normele ei incipiente și la fixarea aspectului ei literar. B. P. Hasdeu, O. Densusianu, N. Iorga, Al. Rosetti, Boris Cazacu și Dimitrie Macrea sunt de părere că l. română literară a apărut odată cu primele texte românești scrise din secolele al XV-lea – al XVI-lea, pe baza cărora s-a elaborat și normarea necesară; că apariția primelor noastre texte scrise a precizat și a consolidat perimetrul acesteia. După lingvistul George Ivănescu precum și după lingvistul sovietic R. A. Budagov se poate vorbi de începuturile l. române literare abia în secolul al XVIII-lea, când funcțiile ei încep să se lărgească. G. Ibrăileanu, Al. Philippide și Iorgu Iordan socotesc că numai în secolul al XIX-lea, odată cu consolidarea națiunii și a literaturii române, se poate vorbi de o l. română literară. Dezvoltarea masivă a literaturii artistice, apariția presei și a literaturii științifice au amplificat acest proces într-un mod care să-l facă evident și necesar pentru toată lumea, înlesnind desăvârșirea lui până în contemporaneitate. După părerea lor, l. română de până atunci era scrisă în „dialecte literare” (muntean, transilvănean și moldovean), care s-au contopit într-o l. literară unitară abia după Unire (1859). L. română literară reprezintă un proces îndelungat care, început în secolul al XVI-lea prin tipăriturile lui Coresi, a fost perfecționat în fiecare secol următor conform noilor realități politice, sociale și culturale. ◊ ~ populară: l. care este creată de un popor, aparține acestuia și este vorbită de el, caracterizându-se prin fonetisme, cuvinte, locuțiuni, expresii, formule, structuri, combinații și topică specifice. ◊ ~ oficială: l. folosită în administrația unui stat multinațional sau a unui stat cu naționalități conlocuitoare, ca de exemplu, pentru primul caz rusa (în Federația Rusă), iar pentru al doilea, slovaca (în Slovacia). Există însă și state care au două sau mai multe l. oficiale: engleza și franceza în Canada; flamanda și franceza în Belgia; franceza, retoromana, germana și italiana în Elveția etc. ◊ ~ internațională: l. folosită în relațiile internaționale dintre state. Astfel: pentru antichitate, greaca și latina; pentru evul mediu, araba; pentru secolul al XVI-lea, spaniola; pentru epoca noastră, engleza, franceza, germana, rusa, spaniola și chineza. ◊ ~ mixtă: l. rezultată din amestecul a două sau mai multe limbi datorită contactului permanent al acestora, ca de pildă lingua franca sau sabir din porturile mediteraneene, care este un amestec între italiană și l. popoarelor mediteraneene (catalană, franceză, provensală, spaniolă, greacă și arabă); pidgin english din porturile Extremului Orient, creată pe baza limbii engleze, cu elemente din limbile diverselor popoare din zonă; creola, creată pe baza englezei, francezei sau spaniolei în fostele țări colonizate etc. ◊ ~ vie: l. folosită în momentul de față de către toți vorbitorii unui trib, ai unui popor sau ai unei națiuni, ca de exemplu bedan (beja), vorbită de triburile de păstori din Sudan (Africa), bască, vorbită în Țara Bascilor (Spania) și în zona Pirineilor din Franța, româna, germana, engleza etc. ◊ ~ moartă: l. care a încetat să mai fie vorbită din motive de ordin istoric (vorbitorii ei au dispărut în timp sau au suferit transformări radicale odată cu limba), ca de exemplu etrusca, celta, greaca veche, slava veche, latina, dalmata etc. ◊ ~ transpozitivă: l. care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. ◊ ~ oxitonică: l. care tinde să plaseze accentul principal la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă (pe ultima silabă). ◊ ~ proparoxitonă: l. în care majoritatea cuvintelor poartă accentul principal pe silaba antepenultimă. ◊ ~ aglutinantă: l. care, pentru exprimarea raporturilor gramaticale, folosește afixe specializate înlănțuite (aglutinate) atașate la rădăcină, ca de exemplu maghiara, turca etc. ◊ ~ flexionară: l. în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema și având, în general, funcții complexe (printre acestea și realizarea flexiunii interne sau sintetice a cuvintelor care, în acest caz, își schimbă forma și au o structură analizabilă din punct de vedere morfologic), ca de exemplu româna, franceza, italiana, spaniola, portugheza, germana etc. ◊ ~ izolantă: l. lipsită de structură morfologică, în care raporturile gramaticale se exprimă cu precădere prin ordinea cuvintelor (topică) în propoziție, prin intonație și prin numeroase cuvinte auxiliare, nu cu ajutorul afixelor (în acest caz cuvintele nu-și schimbă forma și nu mai au o structură analizabilă), ca de exemplu anamita din Vietnam, unele limbi africane, chineza etc. ◊ ~ holofrastică: l. în care o gândire, o frază se exprimă printr-un singur cuvânt, fiind specifică copiilor mici (aceștia vorbesc în holofraze – v.). ◊ ~ gesticulară (chinezică): sistem care studiază ansamblul gesturilor și al mișcărilor corporale în comunicarea verbală și extraverbală. ◊ ~ incorporantă (polisintetică): l. în care toate părțile de propoziție – principale și secundare – ale unei propoziții sunt încorporate într-un singur cuvânt, al cărui punct de plecare e predicatul și care reprezintă astfel o propoziție întreagă, ca de exemplu eschimosa, ciukota din Siberia și unele limbi indigene americane. ◊ ~ analitică: l. flexionară în care raporturile gramaticale sunt exprimate mai ales cu ajutorul mijloacelor analitice, al cuvintelor auxiliare (al prepozițiilor, al conjuncțiilor, al pronumelor și al adjectivelor pronominale, al verbelor auxiliare). De aici și denumirea acestui tip de flexiune: flexiune analitică. Alături de aceste mijloace, o l. analitică mai folosește și mijloace sintetice pentru exprimarea raporturilor gramaticale (articole, desinențe, sufixe etc.). Sunt l. analitice: franceza și engleza. ◊ ~ sintetică: l. flexionară în care raporturile gramaticale sunt exprimate mai ales prin modificări ale formei cuvintelor cu ajutorul mijloacelor sintetice, al afixelor gramaticale (articole, desinențe și sufixe), adăugate la tema cuvintelor. De aici și denumirea acestui tip de flexiune: flexiune sintetică. Alături de aceste mijloace, o l. sintetică mai folosește și mijloace analitice pentru exprimarea raporturilor gramaticale: prepoziții, conjuncții, pronume și adjective pronominale, verbe auxiliare. Un exemplu de l. sintetică este latina. ◊ ~ centum: l. indo-europeană care a păstrat în evoluția ei sunetele g’ și k’ înaintea vocalelor e și i, ca de exemplu greaca, latina, celtica, germanica etc. ◊ ~ satem: l. indo-europeană care a păstrat în evoluția ei sunetul s înaintea vocalelor e și i, ca de exemplu iraniana, armeana, balto-slava, albaneza etc. Împărțirea limbilor indo-europene în două mari grupuri (centum și satem) după tratamentul consoanelor velare c și g s-a făcut de către unii din primii comparatiști – Friedrich Schlegel, Wilhelm von Humboldt și August Schleicher – și a fost rediscutată de către lingvistul francez Antoine Meilet. ◊ ~ naturală: l. a unui trib, a unui popor, a unei națiuni prin care oamenii comunică între ei, în mod obișnuit, în fiecare zi, ca de exemplu huari (limba unui trib indian din America de Sud), kurda (limba poporului kurd, răstignit în cadrul a cinci state asiatice), suedeza, norvegiana, daneza etc. ◊ ~ artificială: l. creată convențional, pe baza unor elemente din limbile latină, engleză și franceză, pentru a servi ca mijloc de comunicare între oamenii cu limbi materne diferite (mai ales diplomați). Astfel: volapük (1880), esperanto (1887), ido (1907), occidental (1933), interlingua (1951), delmondo (1960) etc. Tot artificiale sunt și l. obținute prin simplificarea limbilor naturale (reale), cum ar fi basic-english (1932), basic-french sau franceza elementară (1952), latina sine flexione sau le latin vivante (latina vie) (1956) etc. ◊ ~ maternă: l. învățată de un vorbitor de la părinții săi încă din copilărie, odată cu deprinderea vorbirii, și folosită ca l. de stat, oficială, în țara de origine. Pentru fiecare cetățean al țării noastre, de naționalitate română, l. sa maternă este l. română. ◊ ~ străină: oricare l., alta decât cea maternă; se învață de obicei prin procedee formale, prin predare în școală sau la cursuri speciale. ◊ ~ specială: l. creată convențional și alcătuită dintr-un sistem de semne nelingvistice, care pot fi întrebuințate prin gesticulație și mimică, în vederea comunicării ideilor și a sentimentelor, ca de exemplu l. surdomuților. ◊ ~ abstractă: l. care a ajuns la un înalt grad de abstractizare a vocabularului ei, ca de exemplu engleza (v. abstractizare). ◊ ~ concretă: l. care păstrează semnificația lexicală concretă a cuvintelor și a conținutului noțional al acestora, ca de exemplu limbile triburilor de indigeni din Africa și America. ◊ ~ standard: l. însușită de întreaga colectivitate instruită, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor unei națiuni; l. uzuală, generală, comună, folosită în împrejurări obișnuite, neoficiale, care reprezintă un etalon de cercetare lingvistică. L. standard este o formă a limbii naționale unice în care coloratura dialectală este redusă la minimum (prin eliminarea cvasitotală a particularităților dialectale). Ea este o aproximație a uzului general al limbii. Adeseori este folosită ca sinonim al limbii literare, constituind obiectul de studiu preferat al lingviștilor transformaționaliști și generativiști. ◊ ~ uzuală: l. sau aspect al unei limbi care se folosește în mod obișnuit, în mod curent, frecvent; l. sau aspect al unei limbi care este în uz. ◊ ~ indigenă: l. pământeană, băștinașă, autohtonă; l. vorbită de vechii locuitori ai unei țări, ca de exemplu limba dacă, limba vechilor iberi, limba etruscă, limbile australiene etc. ◊ ~ intertribală: idiom folosit pentru asigurarea legăturilor dintre diversele triburi indiene din America de Nord și de Sud. În regiunea marilor lacuri, a circulat în secolul trecut o l. intertribală creată pe baza limbii indiene ojibwa, cu termeni din limba franceză. În sud-estul S.U.A., s-a format l. intertribală chikasaw (mobile), pe baza limbii indiene choktow, cu elemente din chikasaw. Din ea au pătruns în engleza americană o serie de cuvinte și expresii. Pe toată coasta de nord-vest a continentului nord-american a fost folosită l. intertribală chinook, care avea la bază limba indiană cu același nume. Aceasta fusese completată inițial cu termeni din alte limbi indiene, apoi cu termeni din limbile franceză și engleză. Ea a fost înlocuită de o altă l. intertribală, care are la bază engleza. În America de Sud, cea mai importantă l. intertribală este geral, creată în secolele al XVI-lea – al XVII-lea în Brazilia, de unde s-a extins în Paraguay și în ținuturile din jur. La baza ei stă limba indiană guarani, completată cu termeni din spaniolă și portugheză. Și în America Centrală s-au creat l. intertribale pe baza limbii spaniole. ◊ ~ de tranzit: l. rezultată din simplificarea altei limbi și adoptarea unor cuvinte din mai multe alte limbi în circulație, pentru satisfacerea nevoilor elementare de comunicare în porturile maritime, ca de exemplu beach-la-mar din zona Pacificului; sabir din porturile Mediteranei; pidgin english de pe coasta de vest a Africii etc. ◊ ~ indo-europeană: l. care reprezintă continuarea indo-europenei comune; l. care descinde din indo-europeana comună, ca de exemplu indiana veche (sanscrita și vedica), iraniana veche, hitita, toharica, greaca veche, germanica comună, slava comună, baltica comună, latina, celtica, osca, umbriana, falisca, veneta, mesapica, armeana, albaneza, macedoneana antică, traca, frigiana și ilira. L. indo-europene se grupează astfel în zece familii sau unități distincte: indiene, iraniene, armeana, greaca, albaneza, slave, baltice, germanice, romanice și celtice. ◊ ~ italică: l. indo-europeană vorbită în antichitate de unul din popoarele Peninsulei Italice, ca de exemplu falisca, osca, etrusca, latina, umbriana și veneta. ◊ ~ romanică (neolatină): l. care are la bază limba latină, care descinde din limba latină, ca de exemplu româna, dalmata (dispărută), retoromana, italiana, sarda, occitana (provensala), franceza, catalana, spaniola și portugheza (după unii lingviști se poate lua în discuție și a unsprezecea limbă romanică: franco-provensala). ◊ ~ germanică: l. care are la bază limba germanică comună, care descinde din aceasta, ca de exemplu gotica, ostrogota, vizigota (grupul de răsărit – dispărut), vechea nordică (dispărută), islandeza, norvegiana, suedeza, daneza (grupul de nord), germana, olandeza, flamanda, frizona și engleza (grupul de apus). ◊ ~ slavonă: l. slavă bisericească și l. literaturii care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria, pe baza vechii slave bisericești. ◊ ~ slavă: l. care are la bază slava comună, care descinde din aceasta, ca de exemplu ucraineana, bielorusa și rusa (grupul de răsărit), soraba (venda), polaba (dispărută), cașuba, sârba lusaciană, polona, slovaca și ceha (grupul de apus), bulgara, sârbo-croata, slovena și macedoneana (grupul de sud). ◊ ~ balcanică: l. vorbită în Peninsula Balcanică (greaca, albaneza, bulgara, sârbo-croata, macedoneana și slovena). ◊ ~ baltică: l. indo-europeană vorbită de un popor baltic, ca de exemplu letona, lituaniana și vechea prusiană (dispărută). ◊ ~ celtică: l. indo-europeană vorbită de un popor urmaș al celților, ca de exemplu galica (dispărută), irlandeza, scoțiana, mank (grupul gaelic), galeza, cornica (dispărută) și bretona (grupul britonic). ◊ ~ greacă: l. indo-europeană vorbită de grecii din Grecia continentală, din insulele Mării Ionice și ale Mării Egee și de cei din diaspora (v. greacă). ◊ ~ albaneză: l. indo-europeană vorbită de albanezii din Albania și de cei din diaspora (v. albaneză). ◊ ~ ugro-finică: l. indo-europeană din grupul uralian, alcătuit din cinci subgrupuri, majoritatea fiind vorbite în Siberia. Astfel: limbile finice prebaltice (finlandeza, isuri, karela, vespa, estona și livona), limba saama (lapona), limbile de pe Volga (mordvine și mari), limbile permiene (udmurta, komiziriana, komi-permiana) și limbile ugrice (maghiara din Europa, hantî și mansi de pe fluviul Obi). Deci l. ugro-finice vorbite în Europa sunt: maghiara, finlandeza, karela, estona și saama (lapona) – v. fiecare dintre aceste limbi. ◊ ~ bască: l. indo-europeană vorbită de basci, locuitorii ambelor părți ale Pirineilor, la granița dintre Spania și Franța (v. bască). ◊ ~ caucaziană: l. vorbită de populații cu tip fizic variat, care locuiesc în munții Caucazului și în regiunile învecinate. L. caucaziene (peste 50) sunt foarte deosebite ca origine și structură: unele sunt iraniene (oseta, kurda, tati, talisi etc.), altele sunt turcice (azer, baidjana, karaceano-balkara, kumâka, nogai etc.), altele semitice (aisor) sau indo-europene (armeana). ◊ ~ indiană: l. indo-europeană vorbită de unul din numeroasele popoare de origine indiană din Asia. Există trei faze ale dezvoltării limbilor indiene: a) indiana veche (cu limbile vedica și sanscrita); b) indiana medie (cu variantele prākrit, sanscrita literară și pāli); c) indiana modernă (cu limbile: hindi, urdu, bengali, oriva, assam, binari, marathi, rajasthan, gujarati, pahari, nepali, kumani, garhvali; hohistani, khowar, kashmira, șina; punjabi, lahnda, sindi, singhaleza, limba țigănească). ◊ ~ iraniană: l. indo-europeană provenită din iraniana comună și vorbită de unul din numeroasele popoare de origine iraniană din Asia. Există trei faze ale dezvoltării limbilor iraniene: a) limbile iraniene vechi: vechea persană, avestica (zenda), scita (scitica), sarmata; b) limbile iraniene medii: sogdiana, saka, rezmica, parta (partica), persana medie (pehlevi); c) limbile iraniene moderne: persana nouă, tadjica, afghana (pusthu), beiuciana, tāti, kurda, oseta, yaghnobi, sugni, väzgulami, ișkașimi, wakhi, ormuri și parāci). ◊ ~ armeană: l. indo-europeană caucaziană vorbită de armenii din Armenia și din diaspora (v. armeană). ◊ ~ hamito-semitică: l. de origine hamito-semitică din Peninsula Arabică, din nordul acesteia și din nordul Africii. Există cinci ramuri ale acestei familii de limbi: semitică (din care fac parte limbile arabă, etiopiană, feniciană, arameeană, siriană și ebraică), kușită (din care fac parte limbile kușită, beja, afar și somali), egipteană, berberă și ciadă. ◊ ~ burușaski: l. folosită în zona munților Kakoram din Asia, în statele Hunzu și Nagu. ◊ ~ dravidiană: l. vorbită de unul din numeroasele popoare din India de sud și de sud-vest. ◊ ~ munda: l. vorbită de unul din numeroasele popoare din India centrală (cea mai răspândită din această familie de limbi este khewari). ◊ ~ uralo-altaică: l. vorbită de unul din numeroasele popoare ugro-finice, altaice și samoede. Există mai multe ramuri ale acestei familii de limbi: ugro-finice (din care fac parte și maghiara, finlandeza, estona și lapona), samoede (în Asia), turco-tătare (din care fac parte și limbile turkmenă, găgăuză, osmană veche, turcă, tătară, kazahă, uzbekă și kirghiză), mongole (în Mongolia, Federația Rusă și China), tunguso-manciuriene (în Asia nord-estică), coreeana (în Koreea). ◊ ~ paleosiberiană: l. vorbită de unul din numeroasele popoare din nord-estul și nord-vestul Siberiei. ◊ ~ ainu: l. vorbită în insulele Hokkaido, Sahalin și Kurile de numeroase popoare. ◊ ~ chino-tibetană: l. vorbită de unul din numeroasele popoare din China și din țările sud-estului Asiei. Există două ramuri ale acestei familii de limbi: thai-chineză sau chino-siameză (din care fac parte și chineza, și vietnameza) și tibeto-birmană (din care fac parte și tibetana, și birmana). ◊ ~ mon-kmer: l. vorbită de unul din numeroasele popoare din Peninsula Indochina (din care fac parte și khmera, și cambodgeana). ◊ ~ japoneză: l. mon-khmer vorbită de japonezi (v. japoneză). ◊ ~ negro-africană: l. vorbită de unul din numeroasele popoare africane. Există trei grupuri de limbi negro-africane: limbile din Sudan și Guineea (dintre care cele mai răspândite sunt mandingo, fulbe, boki și nubiana), limbile bantu (dintre care cea mai răspândită este suahili), limbile khoisan (dintre care cea mai răspândită este hotentota). ◊ ~ malgașă: l. vorbită în insula Madagascar. ◊ ~ amerindiană: l. vorbită de indienii din America (Canada, S.U.A., Mexic, America Centrală, America de Sud și insulele Antile). ◊ ~ indoneziană: l. vorbită în arhipelagul indonezian, în sud-estul Vietnamului, în Malaya, în insulele Filipine, în Madagascar și în Taiwan de popoare de origine indoneziană. ◊ ~ polineziană: l. vorbită în insulele Noua Zeelandă, Chathan, Fiji, Tonga, Samoa, Cook, Phoenix și Hawaii de diferite popoare. ◊ ~ melaneziană: l. vorbită de diferite popoare în insulele Mariane, Caroline, Noile Hebride, Gilbert, Bismark, Louisiade, Solomon, Marshall, Amiralității și Noua Caledonie. ◊ ~ australiană: l. folosită de populațiile băștinașe arhaice ale Australiei. Există 523 de idiomuri diferite, care formează cinci grupuri cu trăsături specifice. ◊ ~ papuașă: l. vorbită de unul din popoarele din Noua Guinee și din arhipelagurile Solomon și Noile Hebride. (În clasificarea limbilor pe familii, ramuri și grupuri au fost reținute numai acelea care ni s-au părut a-i interesa mai mult pe cititori sau care ar putea prezenta o importanță mai mare din anumite puncte de vedere. Pentru amănunte se poate consulta cu mult folos lucrarea Ce limbi se vorbesc pe glob, București, 1968, de Lucia Wald și Elena Slave). Pentru clasificarea l. v. și criteriu. 2. fel propriu, specific unui scriitor, de exprimare în operele literare.

SPANIOLĂ s. f. (cf. fr. espagnole, it. spagnolo – după Spania): limbă romanică din grupul occidental, vorbită în Spania, aproape în toate țările Americii de Sud și ale Americii Centrale (cu excepția Braziliei – unde se vorbește portugheza, Guyanelor – unde se vorbește engleza, franceza și olandeza, și a statului Haiti – unde se vorbește franceza), în Mexic, în sudul S.U.A. și în insulele Filipine (parțial). Este una dintre limbile internaționale actuale. Se caracterizează prin ortografie mai simplă decât a portughezei; semne de întrebare și de exclamare puse la începutul și la sfârșitul propozițiilor (cele de la început în poziție răsturnată); elemente lexicale arabe (foarte numeroase), italiene, provensale și franceze (cele arabe între secolele al VIII-lea – al XV-lea); folosirea unui auxiliar dublu – estar (< lat. stare) și ser (< lat. esse); folosirea subiectului după verb etc. Trebuie spus că prin intermediul s. civilizația arabă a devenit cunoscută Europei și a avut o mare influență asupra culturii acesteia în evul mediu (termeni nenumărați din matematică, astronomie, medicină și filosofie s-au răspândit în toate țările Europei, mulți dintre ei devenind termeni internaționali). Este atestată prin documente din secolul al XII-lea; printre acestea a rămas celebru Cidul (El Poema del Mio Cid), epopee populară scrisă în 3730 de versuri, în care sunt evocate luptele împotriva maurilor, conduse de eroul național spaniol Rodrigo Ruy Diaz de Bivar, supranumit de arabi El Cid („domnul”). Datorită descoperirii Americii în secolul al XV-lea și colonizării acesteia de către spanioli, limba spaniolă a căpătat cea mai mare extindere dintre toate limbile romanice. În acel secol și în secolul următor (al XVI-lea) s-a fixat limba literară spaniolă, pe baza dialectului castilian, dialect de centru (de aici și folosirea – alături de termenul de lengua espagñola – a termenului de lengua castellana „limba castiliană”), în care s-a dezvoltat o literatură bogată, ajunsă la apogeu la începutul secolului al XVII-lea prin operele unor scriitori de renume mondial ca Lope de Vega, Cervantes și Calderón de la Barca. S. dispune de trei grupuri de dialecte, dintre care cele mai importante sunt: în grupul de nord, dialectele asturian, leonez și aragonez; în grupul de centru, dialectul castilian și în grupul de sud, dialectul andaluz. Structura s. americane, vorbită în America de Sud, în America Centrală și în Mexic, este în esență aceeași cu structura s. vorbite în Europa. Ea a păstrat unele elemente arhaice și dialectale (cum ar fi pronunțarea spirantă interdentală θ – notată c sau z – ca un s, fenomen generalizat denumit seseo), dar a introdus și inovații proprii, cum sunt transformarea lui e neaccentuat în i (cf. vestido > vistido „îmbrăcăminte”); trecerea lui l palatal (notat ll) la y; modificarea sensurilor unor cuvinte; înlocuirea formei de persoana a II-a plural vosotros, a pronumelui personal, cu forma pronumelui de politețe Usted și a formei de persoana a II-a singular tu, a pronumelui personal, cu forma de persoana a II-a plural vos, a aceluiași pronume; folosirea formei neaccentuate de acuzativ lo, a pronumelui personal, în locul formei le, atât pentru lucruri cât și pentru persoane etc. S. americană este mai unitară în forma scrisă decât în forma vorbită, care prezintă mai multe variante, create prin influența, pe etape, a diverselor limbi indiene existente în țările din aceste zone. Astfel, în prima etapă (a așezării spaniolilor pe coastele Americii), s. a împrumutat cuvintele din limbile indiene araucană și caraibi; în a doua etapă (în timpul expediției lui Cortez în Mexic), ea a împrumutat cuvinte din limba indiană nahuatl (aztecă); în a treia etapă (după cucerirea Perului și a Boliviei), împrumuturile s-au făcut din limba indienilor incași quechua. Trebuie spus că cea mai apropiată de forma s. europene este s. vorbită în Peru, deoarece poziția de centru cultural al imperiului colonial spaniol, pe care o avea această țară (cu școli și universități), a favorizat păstrarea mai bine a aspectului literar al acestei limbi. Totuși, în lexicul ei există destule cuvinte împrumutate din limbile indienilor incași quechua. Aceeași influență o constatăm și în limba spaniolă vorbită în Bolivia. În lexicul s. vorbite în Chile și într-o parte a Argentinei s-a exercitat influența limbii indiene araucană. Foarte multe cuvinte din limba indiană guarani au fost împrumutate de s. vorbită în Paraguay, Uruguay și Argentina (în Paraguay, unde indienii guarani reprezintă jumătate din populația țării, s. este concurată chiar de limba acestora, care este vorbită de cercuri largi de muncitori, comercianți și intelectuali). Nici s. vorbită în Mexic nu este lipsită de influența limbii indienilor; în lexicul și fonetica ei se constată destule elemente din limba indiană nahuatl (aztecă). Pentru s. vorbită în Cuba este vizibilă influența limbii negrilor africani, aduși ca robi pe plantațiile din insulă, iar pentru s. vorbită în Argentina și în Guyana nota caracteristică în lexic este dată de elementele împrumutate din limbile emigranților europeni: în prima, din italiană, iar în a doua, din franceză, olandeză și engleză.

SCONCS (< germ., engl.) s. m., s. n. 1. S. m. Mamifer carnivor din America Centrală și de Nord, de c. 50 cm lungime, cu blana neagră cu dungi albe, cu glande anale care produc o secreție urât mirositoare cu care își împroașcă atacatorii; crescut și în captivitate pentru blana lui prețioasă (Mephitis mephitis). 2. S. n. Blana prelucrată a sconcsului (1).

NICARAGUAIAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Nicaragua (America Centrală). (<fr. nicaraguayen)

ANTIGONON Endl., ANTIGONON, fam. Polygonaceae. Gen originar din Mexic și America Centrală, 4 specii, cățărătoare, ornamentale, dar care nu înfloresc așa de frumos în alte regiuni ca în cele tropicale. Flori (7-9 stamine, la bază concrescute în formă de inel, 5-6 petale, cele 3 exterioare cresc foarte mult, în timpul coacerii fructului se pergamentează) bisexuate.

ARGEMONE L., ARGEMONE, fam. Papaveraceae. Gen originar din America Centrală, de N și S, cca 12 specii, erbacee, anuale, bienale sau perente, în cultură anuală. Flori (6 petale, 3 sepale, număr mare de stamine, 4-6 stigmate) albe sau galbene. Frunze gri-verzi, penate, dentate, spinoase sau cu peri rigizi.

ARPOPHYLLUM Llav. et Lex., ARPOFILUM, fam. Orchidaceae. Gen originar din. Mexic, Japonia și America Centrală, 5 specii, orhidee epifite, viguroase, cu rizom tîrîtor sau pseudobulbi cilindrici. Inflorescență erectă cu multe flori mici (petale exterioare și interioare asemănătoare, labei concav, antere cu 8 stamine așezate cîte 4).

BARKERIA Knowl. et Westc., BARCHERIA, fam. Orchidaceae. Gen cu cca 12 specii epifite, originare din America Centrală. Rădăcini cărnoase, bogat ramificate. Tulpină îngroșată spre vîrf, cu 3-5 frunze moi, care cad după perioada de creștere. Flori (label și coloană plată) roșii-roz, adunate într-o inflorescență terminală, cu tijă lungă, înflorește primăvara (mart.) sau iarna (noiemb.-decemb.).

BEFARIA L., BEFARIA, fam. Ericaceae. Gen cu cca 17 specii originare din America Centrală și de S; mici arbori sau tufe. Flori (14 stamine, stil lung ieșind din floare, 7 petale în formă de pîlnie) puține la număr, așezate în ciorchine sau umbelă. Frunze pieloase, pe partea inferioară cu păr brun sau gri-albastru.

BLETILLA Rchb. f., BLETILA, fam. Orchidaceae. Gen originar din America Centrală, China și Japonia, peste 20 specii, terestre. Rădăcini tuberoase, tulpină dreaptă, 25-80 cm înălțime, înfrunzită la bază. Frunze (3-6) lungi, verzi-pal, nerviate, cad în perioada de repaus a plantei. Flori numeroase, petalele exterioare și interioare aproape la fel, depărtate, labelul cuprinde puțin coloana la bază, pe lobul central sînt cîteva lamele longitudinale.

BOCCONIA L., BOCONIA, fam. Papaveraceae. Gen originar din America Centrală și de S, cca 9 specii, arbori de înălțime medie, tufe sau semitufe. Frunze sinuat-crestat sau ne segmentate, pe dos aproape albe, iar pe față verzi-albăstrui. Flori lipsite de corolă, în panicule piramidale, roz sau galbene-deschis; două sepale, stamine numeroase, două stigmate lungi, liniare. Fructul, capsulă eliptică, plată, pețiolată, cu o singură sămînțs.

BOUVARDIA Salisb., BUVARDIA. fam. Rubiaceae. Gen originar din Mexic și America Centrală, 35 specii, tufe, foarte rar ierburi, cu frunze opuse sau 3-4 în verticil, ovate sau lanceolate. înflorește toamna. Flori divers colorate (caliciul cu 4 sepale persistente, corolă cilindrică cu tub prelungit, drept sau îndoit, în interior glabru sau pubescent, 4 petale scurte, 4 stamine, ovar cu 2 loji, stil filamentos, stigmat cu vîrf bont sau cu 2 dinți), în umbelă sau ciorchine umbelat, terminal, parfumat. Fruct, capsulă sferică, cu numeroase semințe înaripate.

BRICKELLIA Ellis, BRICHELIA, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală, Bolivia, Brazilia, Canada, America de S, cca 110 specii, anuale, erbacee sau semitufe, cu tulpina rigidă, dreaptă. Frunze opuse sau alterne, cu 3-5 lobi dințați pe margine. Capitul mic pînă la mijlociu, compus numai din florile discului, cca 45, cilindrice sau campanulate, sepale așezate în mai multe rînduri, cele interne fiind mai lungi. Papus compus dintr-un cerc de perișori aspri.

BROMELIA L., BROMELIA, fam. Bromeliaceae. Gen care cuprinde cca 40 specii, epifite sau terestre, originare din America Centrală și de S. Frunze liniare, coriacee, concave sau drepte, unele cu dungi sau diferite desene, enziforme, cu ghimpi și epiderme groase, dispuse în rozetă-pîlnie, din mijlocul căreia pornește tija florală. Partea superioară a pîlniei devine albastră roșie sau galbenă la apariția tijei florale. Flori în spiculețe prevăzute cu bractee viu colorate. La epifite, în special, rădăcinile au ca rol principal fixarea plantei.

BRUNFELSIA L., BRUNFELSIA, fam. Salanaceae. Gen originar din America Centrală, America de S și Insulele Antile, cca 35 specii, arbuști cu frunze (lungi de cca 7,5 cm) pieloase, alterne, eliptice, persistente, lanceolate. Flori (tub subțire cu un disc plat de cca 5 cm diametru, 4 stamine, ovar cu 2 lobi) mirositoare, cca 30, singulare sau în umbelă. Fruct cărnos.

ELAEODENDRON Jacq., ELEODENDRON, fam. Celastraceae. Gen originar din regiuni tropicale, Africa, America Centrală, India, cca 28 specii, flori mici, verzui, așezate în buchet în axa frunzei. Frunze opuse sau alterne, pieloase, crestate, dentate sau nedentate, cu mici stinele. Arbori sau arbuști.,

FREMONTIA Torr., FREMONTIA, fam. Sterculiaceae. Gen originar din S.U.A. (California) și America Centrală, 3 specii, arbori mici, iar la noi ca arbuști de seră. Frunze caduce sau semipersistente. Flori campanulate cu 5 diviziuni, 5 stamine concrescute la bază într-un cilindru.

GAILLARDIA Foug., FLUTUREI, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 22 specii, erbacee, vivace și anuale, nepretențioase, cu înflorire abundentă și de lungă durată (vara-toamna). Flori portocalii și roșii. Plante de cca 60 cm înălțime (Pl. 35, fig. 204).

GESNERIA L., GESNERIA, fam. Gesneriaceae. Gen originar din Insulele Antile, America Centrală, Columbia, cca 32 specii, erbacee, cu tuberculi. Frunze alterne, sesile, în vîrful ramurilor scurte sau dispuse în rozetă. Plante cu înflorire bogată. Flori roșii în diferite nuanțe (corolă tubuloasă sau infundibuliformă, cu limbul inegal cu 5 lobi, caliciul cu 5 lacinii), axilare solitare,în buchete sau panicule, pe pedunculi pînă la 60 cm înălțime. Fruct, capsulă cu 2 loji.

HELIANTHUS L., FLOAREA-SOARELUI fam. Compositae. Gen originar din America de N, America Centrală și, Peru, 98 specii erbacee, anuale și vivace, aspru-păroase, rar glabre, înalte de peste 2 m. Frunze divizate, de obicei cordat-ovate. înfloresc vara-toamna. Flori (cele radiale întinse, glabre, sterile: cele centrale tubuloase, brune) sesile, pe un receptacul comun în capitule largi; lung-pedunculate, înconjurate de un involucru cu foliolele imbricate.

HOFFMANNIA Sw., HOFMANIA, fam. Rubiaceae. Gen originar din America de S și America Centrală, cca 55 specii, erbacee sau arbuști, cu frunze în verticile, frumos colorate. Florile au caliciul cu patru lobi, corolă infundibuliformă și 4 stamine care depășesc lungimea florii. Fruct, bacă cu număr mare de semințe.

HOLODISCUS Maxim., HOLODISCUS, fam. Rosacaae. Gen originar din America Centrală și America de N, 12-16 specii, arbuști cu lujeri subțiri, muguri mici, frunze caduce, alterne, de obicei simple, dințate, serate, uneori lobate, ușor pîsloase. Flori (5 petale, stamine numeroase, dintre care cea mai mare parte concrescute la bază, 5 cârpele cu peri lungi și cu două ovare) albe-gălbui, mici, numeroase, pe tipul 5, dispuse în paniculă mare, pendentă. Fruct, foliculă mică, cu o sămînță.

HOULLETIA A. Brongn., HULEȚIA, fam. Orchidaceae. Gen originar din America Centrală și America Latină, 8-12 specii, epifite, rareori terestre, cu pseudobulb ovat cu muchii. O singură frunză, ovată, pieloasă și nervată paralel, cu vîrf ascuțit. Peduncul erect sau pendent, de la baza bulbului, cu cca 10 flori (petalele exterioare și interioare aproape egale, îndepărtate, label cu un dinte).

JUANULLOA Ruiz et Pav., JUANULOA, fam. Solanaceae. Gen originar din America Centrală, Peru, Columbia, 10 specii, arbuști. Flori infundibuliforme (caliciul cu 5 lacinii). Frunze pieloase, nedentate.

CALANTHE R. Br.. CALANTE, fam. Orchidaceae. Gen originar din Asia, Australia, America Centrală și sudul Africii, cca 65 specii, epifite și semiterestre. Pseudobulbi ovali, la unele specii lipsesc. Frunze late, nervate. Flori numeroase, bogat colorate, ies din axilă. Petale și sepale plate, întinse, baza labelului împreună cu muchiile pistilului formează un mic tub. Speciile clin grupa cu frunze căzătoare înfloresc iarna și se transplantează în fiecare an, prin mart. Speciile din grupa care-și păstrează frunzele înfloresc primăvara, se transplantează cînd au înflorit, în 2 părți pămînt de țelină și mraniță, 1 parte nisip, 1 parte rădăcini de ferigi, 1 parte Sphagnum, în seră caldă umedă, la lumină.

CARPINUS L., CARPEN, fam. Betulaceae. Gen originar din Europa, Asia, America Centrală și de N, cca 30 specii, arbori și arbuști cu scoarță netedă, cenușiu-închisă, formează ritidom la bătrînețe. Muguri fuziformi. Frunze încrețite, ovat-eliptice, ascuțite, acut-dințate, verzi-închis, pe dos dispers-păroase, așezate distih, cu 7-24 perechi de nervuri. Flori (apar o dată cu frunzele) unisexuat-monoice, în amenți pendenți, cei masculi cu numeroase stamine fără perigon, la bază înveliți într-o bractee păroasă, cei femeli cu solzi membranoși, formați din 2 ovare, fiecare cu cîte un perigon denticulat îngust. Fructul, achenă turtită, muchiată.

CENTRADENIA G. Don, CENTRADENIA, fam. Melastomataceae. Gen originar din America Centrală și de S, cca 6 specii, erbacee sau semiarbuști, cu frunze persistente, lanceolate, strălucitoare, pe partea inferioară cu nervațiunea roșie. înflorește iarna-primăvara. Flori roz-roșii dispuse în ciorchine umbelat, în vîrful tulpinilor, 4 sepale mai scurte decît cilindrul floral, 4 petale cu vîrful rotunjit, 8 stamine cu aspect diferit, antere lunguiețe cu vîrf bont, ovar cu 4 loji. Semințe ovale, foarte mici.

CIBOTIUM Kaulf., CIBOȚIUM, fam. Bicksoniaceae. Gen originar din Asia, Hawai, Java, America Centrală, Mexic, cca 15 specii, cu trunchiuri viguroase, la unele specii erecte (cca. 5,5 m înălțime), pubescent. Frunze tripenate, la bază late, cu sori pe margine și pețioli pubescenți.

COELIA Lindl., COELIA, fam. Orchidaceae. Gen originar din America Centrală, cca 4 specii, epifite, cu pseudobulbi rotunzi, din care pornesc mai multe frunze liniare. Inflorescență fără frunze, așezată separat, pe un lăstar lateral. Flori de mărime mijlocie (petalele laterale exterioare formează un fel de pinten, petalele interioare și petala de sus, exterioară, aproape la fel, labei concav, antere cerate, 8 stamine concrescute la vîrf, cîte 4) dispuse în ciorchine cu bractee mari.

COLUMNEA L., COLUMNEA, fam. Gesneriaceae. Gen originar din America Centrală și America de S, 130 specii cu tulpini pletoase, numeroase. Frunze mici, ovate, fin-pubescente, de culoare verde-închis, catifelate, simetrice de-o parte și de alta a tulpinilor. Flori roșii, exotice, în formă de goarnă. Înfloresc în ian., febr. și mart.

CRYPTANTHUS Otto et Dietr., CRIPTANTUS, fam. Bromeliaceae. Gen originar din America Centrală și tropicală, cca 12 specii, epifite, fără tulpină, în formă de rozete plane, cu frunze, în general, panașate, îndoite în exterior, cu marginea ondulată și spinoasă. Flori mici, albe, dispuse într-un capitul terminal, cu puțină valoare decorativă, fiecare apare din axa unei bractee, sepalele și petalele concrescute la bază, spre vîrf libere, intercalate în tubul floral.

LACAENA Lindl. LACENA, fam. Orchidaceae. Gen originar din America centrală și Mexic; 2 specii, orhidee epifite, pseudo- bulb ovat-oblong, cu două frunze. Flori (petale pubescente în exterior, buză oblongă, lobi laterali erecți, rotunjiți, lobul din mijloc rotund-eliptic. îndepărtat, antere cu 2 polinii) în ciorchine pendent.

LOPEZIA Cav., LOPEZIA, fam. Onagraceae. Gen originar din America Centrală, pînă la 25 specii, erbacee sau semitufe. Fiori (4 petale, 4 sepale liniare, 2 stamine, dintre care 1 sterilă, în formă de petală, ovar cu 4 loji) mici, terminale, în ciorchine.

LYCASTE Lindl., LICASTE, fam. Orchidaceae. Gen originar din America Centrală și Brazilia, cca 36 specii, orhidee epifite, rar terestre, cu pseudobulbi scurți și 1-2 frunze lungi, late, nervate. Flori (petale exterioare erecte, îndepărtate, cele laterale mai late, iar cele interioare orientate spre față, buză trilobată, coloană cilindric-oblongă la bază cu un pinten scurt) portocalii, maro-oliv, albe, maro-roșietice, pe pedunculi pornind de la baza plantei.

MACLEANIA Hook., MACLEANIA, fam. Ericaceae. Gen originar din America Centrală și de S, 30-35 specii, perene. Flori (10 stamine, corolă lungă, cilindrică) roșii, în axa frunzei. Frunze alterne, scurt-pețiolate. Fruct, bacă.

MARTYNIA L., MARTINIA, fam. Martyniaceae. Gen căruia i se cunoaște o singură specie în America Centrală, Mexic, I. Antile: Martynia annua L. înflorește vara. Flori (caliciul cu 5 sepale, corolă campanulată, albă cu pete roșii sau purpur, 2 stamine) de 4-5 cm lungime, crem pînă la roșii-purpur, în interior galbene-portocalii, 10- 12 în inflorescență pîsloasă, lipicioasă, în formă de ciorchine. Fruct, 3,5-4 cm lungime cu 2 coarne. Frunze opuse, lung-pețiolate, ovate sau lat-triunghiulare, dentate, cu 5-7 colțuri. Plantă erbacee, anuală, cu tulpină groasă, fistuloasă, cca 100-200 cm înălțime.

MONOCHAETUM Naud, MONOCHETUM, fam. Melastomataceae. Gen originar din munții Americii Centrale sau ai Americii Latine, 30-32 specii, tufe sau semitufe erecte, pîsloase. Flori (4 sepale, 4 petale invers-ovate, 8 stamine, ovar cu 4 loji) violete, roz-roșii sau purpur, în inflorescențe umbelate. Frunze ovate sau lanceolate cu 7 nervuri. Fruct, capsulă.

MORMOLYCA Fenzl, MORMOLICA fam. Orchidaceae. Gen cu o singură specie, originară din America Centrală, Mexic, orhidee epifită cu pseudobulb ovat, cu o singură frunză:

MYRIOPHYLLUM L., MIRIOFILUM, fam. Haloragidaceae, gen originar din America Centrală și de S, cu cca 40 specii, perene, acvatice, submerse. Flori (pe tip 4, rar pe tip 2, 2-8 stamine) obișnuit monoice, albe sau roșietice. Frunze adînc-penat-partite cu segmentele setacee, așezate în spirală pe tulpinile ramificate.

NERTERA Banks et Soland., NERTERA, fam. Rubiaceae, Gen originar din Noua Zeelandă, America Centrală, Tasmania, 10 specii, erbacee, vivace, tîrîtoare; Flori (corolă cu 4-5 lacinii, 4-5 stamine, stil bifurcat, antere exerte, ovar cu 2 loji) sesile, solitare, terminale sau în axa frunzei, nesemnificative. Planta este deosebit de originală prin numeroasele fructe, bace de fottnă globuloasă,. portocalii. Frunze opuse, mici, ovate sau ovat-lanceolate. (Pl. 52, fig. 303).

ONOSERIS Willd. ONOSERIS, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și Latină, pînă la 30 specii, erbacee și arbuști. Flori în capitule mari, singulare sau în paniculă, cele radiale feminine, cele ale discului masculine, galbene. Frunze alterne sau la baza tulpinii, pe partea inferioară alb-pîsloasă.

PENSTEMON Mitch., PENSTEMON, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 252 specii, erbacee sau semilemnoase, anuale sau vivace, pînă la 1,20 m înălțime. Flori (4 stamine fertile și 1 sterilă) dispuse în panicule, mari, larg tubuloase, albe, rar purpurii, violet.

PLUMERIA L., PLUMERIA, fam. Apocynaceae. Gen originar din America Centrală și America de S, 7 specii, arbori și arbuști cu ramuri groase, cărnoase. Frunze alterne, lung-pețiolate, flori mari, albe, gălbui sau roz-purpur (corolă întinsă, tub floral subțire, stamine intercalate spre baza. tubului floral, 2 ovare, număr mare de ovule), dispuse în cimă helicoidălă terminală, bifurcată, bobocii acoperiți cu bractee mari, caduce. Fruct, 2 capsule pieloase, semințe cu aripi.

PODACHAENIUM Benth., PODACHENIUM, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală, 2 specii, erbacee. Frunze aromatice, mari, opuse, lobate sau dentate, fără stipele. Florile sesile, radiale, albe sînt femele, cele ale discului sînt tubuloase, dispuse în capitule mici, aproape globuloase, înconjurate de foliole înguste, verzi, așezate în 2-3 rînduri, în paniculă densă.

PROSERPINACA L., PROSERPINACA. fam. Haloragidaceae. Gen originar din America Centrală și America de N, 2 specii, erbacee, de talie mică, frunze înguste, serate sau penate și flori la subsuoara frunzei, pe tip 3. Fruct uscat cu 3 semințe.

RHIPSALIDOPSIS Britt. et Rose, RIPSALIDOPSIS, fam. Cactaceae. Gen originar din Africa, America Centrală, Mexic, India, 2 specii, epifite, mici, cu ramuri pendente, cu corpuri plate, articulate, scurte, ramificate, cu 4-5 muchii. Areole subțiri, în vîrf sau pe coastele crenate și dentate. Din ele pornesc florile roz și corpurile tinere. Petale în formă de stea, stamine în buchete (Pl. 63, fig. 355).

RUDBECKIA L., RUJI GALBENE, RUDBECHIA, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 35 specii, erbacee, anuale, bienale sau, majoritatea, perene, cu creștere înaltă, pînă la 2 m, aspre, păroase. Frunze alterne, rar opuse, divizate, mari, cu 3-5 lobi. înflorește vara-toamna, abundent. Flori sesile pe un receptacul comun, paleaceu [foliolele involucrului imbricate, așezate în 3 (rar 4) rînduri, florile radiale ligulate, sterile, galbene sau roz-violacee, cele ale discului fertile, tubuloase, 5-dințate, purpurii], reunite în capitule mari sau mijlocii, lung- pedunculate, solitare sau cîteva la un loc. Papul cu 4 dinți format dintr-o coronulă scurtă.

SALVINIA Guett., SALVINIA, fam. Salviniaceae. Gen originar din America Centrală, Asia și Europa, are numeroase specii, acvatice, natante. Din nodurile tulpinii orizontale pornesc cîte 3 frunze scurt-pețiolate așezate în verticil, dintre care 2 superioare, eliptice, plutitoare, verzi, păroase și una inferioară, maro-închis, submersă, sectată într-un număr mare de segmente lungi, filiforme, la bază acoperite cu numeroși peri avînd rolul rădăcinilor care lipsesc. Sporocarpii uniloculari, dispuși pînă la 8 la subsuoara frunzelor. Pe partea superioară, frunzele plutitoare poartă papile, fiecare cu 3-4 perișori.

SANVITALIA Lam., SANVITALIA, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală, cca 8 specii, erbacee, tîrîtoare sau scunde, cu tijele culcate acoperite cu peri scurți. Frunze opuse, nedentate, pețiolate. Flori hermafrodite, sesile (cele femele radiale, galbene, cele ale discului cilindrice, negre, foliolele involucrale așezate imbricat), așezate pe un receptacul comun și reunite în capitule terminale. Fructe triunghiulare.

SIGMATOSTALIX Rchb. f., SIGMATOSTALIX, fam. Orchidaceae. Gen originar din America Centrală pînă în Bolivia și Brazilia, 12 specii, epifite, mici, pseudobulbi puțin plați, 1-2 frunze înguste. Flori (petale îndepărtate, lunguiețe, labelul la bază deseori cordiform și cu lamele mici, coloană zveltă, puțin îndoită, antere pe spatele coloanei) mici, în ciorchine sau în paniculă.

SMILACINA Desf., SMILACINA, fam. Liliaceae. Gen originar din America de N, America Centrală și Asia, 20 specii, cu rizom subțire, tîrîtor sau scurt și gros. Tulpină erectă, simplă, la bază solzuroasă, în rest înfrunzită. Flori albe sau albe-verzui (6 petale libere sau puțin concrescute la bază, aproapie egale, îndepărtate, 6 stamine cu antere ovate, ovar cu 3 loji), solitare sau 3, dispuse îh ciorchine terminal sau paniculă bifurcată, uneori ca o umbrelă. Fructe, bace roșii, rar albastre, globuloase.

SYNGONIUM Schott, SINGONIUM, fam. Araceae. Gen originar din Brazilia, Mexic, America Centrală, cca 15 specii, urcătoare sau tîrîtoare, cu suc lăptos, la noduri dezvoltă rădăcini adventive și frunze. În tinerețe frunzele sînt falcate, la maturitate palmate, cu 5-9 segmente, lung-pețiolate. Spadice mai lung decît spata galbenă-verzuie sau albă-verzuie, ovar cu 2 loji, uneori cu una singură și cu o sămînță.

TIGRIDIA Juss., TIGRIDIA, fam. Iridaceae. Gen originar din Chile, Mexic, America Centrală, Peru, cca 12 specii, bulboase; de cîmp sau de seră, cu partea aeriană formată din cîteva frunze radicale și cîteva caulinare, în formă de lance, înguste sau sabiate, plisat-brăzdate. în mijloc, o tijă florală pînă la 45 cm înălțime, pe care apar, succesiv, cca 6 flori mari, formînd o inflorescență terminală sau 2 inflorescențe în axa frunzei. Floarea este formată din 6 segmente mono- sau bicolore, petale libere, cele exterioare late, mai mari și baza în formă de cupă (seamănă cu un fluture), îndepărtate sau curbate spre înafară, cele interioare mult mai mici, erecte, îndepărtate, cu vîrf bont sau puțin ascuțit, puțin ondulate, stamine concrescute într-un tub, stil filamentos. Fruct, capsulă.

TITHONIA Desf., TITONIA, fam, Compositae, Gen originar din Mexic, America Centrală. și I. Antile, cca 11 specii, erbacee, de obicei anuale, pînă Ia 4,5 rn înălțime, des lemnificate la bază. Frunze alterne sau, cele radicale, opuse, întregi, dentate sau trilobate. Flori galbene sau portocalii, dispuse in capitule mari, cu pedunculii. îngroșați, înconjurate de un involucru cu foliole așezate în 2 rînduri, la bază dungate șl vîrful ascuțit sau lat. Flori radiale asexuate, ligulate, cele ale discului fertile, cilindrice.

XYLOBIUM Ldl., XILOBIUM, fam. Orchidaceae. Gen originar dm America Centrală, cca 24 specii, orhidee epifite. Flori (petale erect-îndepărtate, label nedivizat sau trilobat, antere în formă de căciulă cu 2 polinii) mici, în ciorchine dens. Pseudobulbi cu 1-2 frunze. Frunze îngust-pețiolate cu nervuri multe.

ZEBRINA Schnizl., TRADESCANȚIA DUNGATĂ, fam. Commelinaceae. Gen originar din America Centrală și Mexic, cca 4 specii, plante erbacee, tîrîtoare, dezvoltînd deseori rădăcini la noduri. Flori (caliciu și corola cu laciniile concrescute, 6 stamine egale așezate în tubul floral) în cime scorpioide simple. Frunze (cca 6 cm lățime, 12 cm lungime) lunguieț-ovate, cu vîrf ascuțit, sesile sau foarte scurt-pețiolate.

anaconda sf [At: DEX² / Pl: ~de / E: fr anaconda] Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de câțiva metri, care se hrănește cu păsări și mamifere (Eunectes murinus).

jaguar sm [At: DA / P: ~gu-ar / V: (înv) ia~ / Pl: ~i / E: fr jaguar] Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă-roșcată și cu pete negre circulare, care trăiește în America Centrală și de Sud (Felis onca).

lamantin sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: fr lamantin] 1 Gen de mamifere cetacee, asemănătoare cu foca, care trăiesc în apele fluviilor mari din regiunile tropicale din America Centrală și din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor (Manatus). 2 Exemplar din acest gen. corectat(ă)

maia⁴ [At: GRAUR, I. L. 80 / E: sp maya, fr maya, rs майя] 1 ss Veche populație indiană din America Centrală. 2 ain Care aparține populației maia (1). 3 ain Care se referă la populația maia (1).

maya¹ [At: DEX² / E: fr, sp maya, rs майя] 1 sms Veche populație indiană din America Centrală. 2 sms Limbă indiană americană vorbită de populația maya (1). 3 ain Care aparține populației maya (1). 4 ain Referitor la populația maya (1).

norther sn [At: DN³ / Pl: ? / E: eg norther] Curent de aer polar, cu vânturi puternice și persistente, care se deplaseză spre sudul Statelor Unite ale Americii, spre Marea Caraibilor și America Centrală.

xifofor sm [At: DN⁴ / E: fr xiphophore, lat xiphophorus] Pește mic de apă dulce, din America Centrală, de culoare verde-metalizat, masculul având înotătoarea codală în formă de spadă, care este crescut în acvariu, unde capătă o colorație variată Si: xifo.

panama¹ sf [At: MACEDONSKI, O. III, 96 / Pl: ~le / E: fr panama] 1 Împletitură făcută din paie de Panamá. 2 (Pex) Țesătură care imită împletitura din paie de Panamá. 3 Pălărie moale, foarte mlădioasă, împletită din foile unui arbust din America Centrală.

SPANIOL, -Ă (după fr. espagnol) s. m. și f., adj. 1 S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Spaniei. Mai trăiesc în America Latină, S.U.A., Franța și Filipine. De religie catolică. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Spania. 2. Adj. Care aparține Spaniei sau spaniolilor (1), referitor la Spania sau la spanioli. ◊ Artă s. = artă dezvoltată pe terit. Spaniei. Cele mai vechi manifestări datează din Preistorie (grotele pictate de la Altamira), păstrându-se și vestigii de artă feniciană, grecească, celtică, romană, vizigotă ca și paleocreștină. Între sec. 8 și 15. în partea sudică a Pen. Iberice înflorește arta arabă (Moscheea din Córdoba, Alcazarul din Sevilla, Alhambra din Granada). În N pătrunde arta romanică începând din sec. 11 (catedralele din Santiago de Compostela, Ripoll, Zamora, biserica San Isidoro din León), apoi între sec. 12 și 15 goticul (catedralele din Toledo, Burgos, Barcelona, Gerona, Sevilla, palatul din Segovia). Adoptarea în arhitectură a unor elemente ale artei arabe a determinat crearea sitlului „mudejar” (sinagoga din Córdoba, biserica San Maria la Blanca din Toledo, castelul din Medina del Campo, clopotnița catedralei din Teruel). La sfârșitul sec. 15, fuziunea cu elementele decorative italiene a dus la formarea unei arhitecturi foarte bogat ornamentate, denumită „stil plateresc” (colegiul Santa Cruz din Valladolid palatul Monterrey și fațada principală a Universității din Salamanca). Renașterea se manifestă în a doua jumătate a sec. 16 și în sec. 17 (palatul lui Carol al V-lea în în Alhambra din Granada, palatul Escorial, biserica Encarnación din Madrid, primăria din León). Pictorii Juan de Juanes, Luis de Morales, El Greco, Ribera, Zurbarán, Murillo, Velásquez, sculptorii Alonso Berruguete, Juan Martinez Montañés, Alonso Cano sunt, în sec. 16 și 17, merile figuri ale a.s. În arhitectură, stilul churrrigueresc ajunge la o decorație luxuriantă, excesivă, în vreme ce barocul propriu-zis se manifestă, la sfârșitul sec. 17 și în prima jumătate a sec. 18, într-o serie de contrucții (noua catedrală din Lerida, palatul San Telmo din Sevilla, palatul regal din Madrid). Personalitatea covârșitoare a picturii sec. 18 esre Goya. În a doua kumătate a sec. 19 se reiau stilurile în arhitectură. La sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20, personalități ca A. Gaudi (în arhitectură), J. Gris, J. Miró, P. Picasso și S. Dali (în pictură) aduc o contribuție importantă la arta universală. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană, din familia romanică grupul ibero-romanic, vorbită de spanioli; este limbă oficială în toate țările Americii Centrale și Americii de Sud, exceptând Brazilia. Este cea mai importantă limbă romanică din punctul de vedere al numărului de vorbitori (c. 425 mil., 2005) și al expansiunii terit. Este limbă de lucru la O.N.U. Structura dialecticală este foarte bine conturată de dialectele castilian, asturian, leonez, aragonez, andaluzian. Cele mai vechi texte sunt două glose romanice din sec. 10 și o notă de cheltuieli din mănăstirea Rozuela (anul 980). Primele texte literare sunt strofe finale ale unor compoziții lirice arabe sau ebraice (sec. 11-12), dar în special „Cantar de mio Cid” (păstrat într-un singur manuscris copiat la 1307). În această epocă cele mai folosite în literatură erau dialectele aragonez și leonez; de la sfârșitul sec. 15 se impune dialectul castilian. Etapele de evoluție a limbii spaniole sunt: preclasică (sec. 10-15), clasică (15-17), modernă (din 1680) Alfabet latin, bazat pe principiul fonetic, cu unele particularități. Este singura limbă care are semnele ! și ? puse și la începutul propoziției, dar răsturnate. Accentul marchează abaterile de la regulă. Prin spaniolă au pătruns în Europa cuvinte amerindiene; din spaniolă s-au dezvoltat idiomuri creole vorbite în America de Sud; multe cuvinte spaniole au intrat în limbile amerindiene.

tantal [At: CADE / Pl: ~i sm / E: fr tantale] 1 sn Metal rar, cenușiu, lucios, maleabil, ductil în stare pură și foarte rezistent din punct de vedere chimic, folosit la confecționarea pieselor de laborator. 2 sm Specie de barză mare, cu pene de culoare roz, pătate cu negru, care trăiește în America Centrală (Tantalus loculator).

tatu smi [At: ALEXI, W. / E: fr tatou] (Zlg) 1 (Lpl) Specii de mamifere nocturne, fără dinți, cu spatele și flancurile acoperite cu plăci osoase, mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic (Dasypus). 2 (Lsg) Animal din speciile tatu (1).

urlător, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare a, ~i sf / E: urla + -ător] 1 a (D. animale) Care urlă (1). 2 a (D. oameni) Care urlă (5). 3-4 a, sm (îs) Maimuță -oare Maimuță care scoate strigăte puternice specifice și trăiește în America Centrală și de Sud. 5 a (D vânt, apă etc.) Care vuiește. 6 sf (Reg) Pârâu care curge cu zgomot pe o pantă foarte abruptă (formând o cascadă). 7 sf (Reg; prc) Cascadă (1). 8 sf Locul unde se adună lupii și urlă. 9 (Reg) Numele datei când, conform unor credințe populare, Sf. Petru hotărăște cine urmează să fie mâncat de lupi.

vampir sm [At: NEGULICI / V: (fcr) ba~ / Pl: ~i / E: fr vampire, ger Vampir] 1 (Mtp) Strigoi despre care se crede că iese noaptea din mormânt pentru a suge sângele celor vii Si: vârcolac, moroi². 2 (Fig) Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3 Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. 4 Specie de lilieci mari din America de Sud și din America Centrală care se hrănesc mai ales cu sângele păsărilor și al mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum).

sabatilie sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 440/21 / E: it sabadiglia] Plantă din America Centrală și din Venezuela, cu bulb în formă de pară și frunze în formă de spadă, ale căror semințe și fructe pulverizate sunt folosite împotriva păduchilor și ca excitant al stomacului (Schoenocaulon).

sconcs sm [At: BL X, 42 / V: (rar) ~ngs (S și: skongs), (imp) scos, scunc / S și: skonks / Pl: ~cși / E: fr sconse, skunks, eg skunks] 1 Mamifer carnivor lung de circa 50 cm, înrudit cu dihorul, cu blana foarte strălucitoare, de culoare alb, gri sau negru, originar din America Centrală și California, crescut și în captivitate pentru blana sa prețioasă Si: (reg) puturos (Mephitis mephitis). 2 (Prc) Blana (prelucrată a) sconcsului (1).

băcán² s.m. 1 (bot.) Arbore tropical, originar din America Centrală, al cărui lemn, de culoare roșie, este folosit în tîmplăria fină și la extragerea unui colorant roșu (Haematoxylon campechianum). 2 Lemn de băcan din care se obține, prin fierbere, un colorant roșu. 3 Colorant roșu obținut din acest lemn. • pl. -i. /<tc. bakam.

vampir s.m. 1 (zool.) Nume dat mai multor specii de lilieci mari din America de Sud și din America Centrală, cu incisivii lați și puternici, care se hrănesc cu sîngele păsărilor și al mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). ♦ (în lit. fantastică din sec. 19 și în filmele horror) Creatură demonică, dotată cu puteri supranaturale și forță excepțională, care iese în fiecare noapte din mormînt pentru a se hrăni cu sîngele tinerelor sau al copiilor. 2 (în superstiții) Ființă imaginară, strigoi care iese noaptea din mormînt și suge sîngele celor vii. ♦ fig. Persoană care asuprește fară milă pe altcineva; exploatator. Guvernul... dă unul dintre cele mai frumoase județe ale României pradă în ghiarele unui vampir (CAR.). 3 Criminal care ucide pentru plăcerea patologică de a vedea sînge (curgînd). • pl. -i. și (formă coruptă) bampir s.m. /<fr. vampire, germ. Vampir; cuv. scandinav.

MÁIA⁴ subst. sg., adj. invar. 1. Subst. sg. Nume al unei vechi populații indiene din America Centrală. 2. Adj. invar. Care aparține populației maia (1), care se referă la această populație. O evoluție interesantă a avut scrierea maia a vechilor locuitori ai peninsulei Yukatan – America Centrală. GRAUR, I. l. 80. Cele mai vechi texte indiene, scrise în limba maia în secolul al III-lea e.n., n-au fost descifrate pe deplin, id. ib. 210. - Din. sp. maya, fr. maya, rus. майя.

*BOA sm. invar. 1 🐟 Șarpe uriaș, cel mai mare și mai puternic de pe pămînt; are o lungime de 10-13 metri și atinge uneori grosimea unui om; nu e veninos, dar e de temut din pricina puterii lui; trăește mai ales în America centrală și în Brazilia (Boa constrictor) (🖼 510) ¶ 2 👕Blană, în formă de sul, pe care o poartă femeile după gît (🖼 511) [fr.].

limbă s.f. A I 1 (anat.) elice, pendulă, șubă. Limba are rol important în perceperea gustului, în procesul de masticație și de deglutiție a alimentelor, iar la om și în articularea sunetelor. 2 (med.) limbă cerebriformă = limbă plicaturată, limbă scrotală. Limba cerebriformă este o boală caracterizată prin îngroșarea limbii, a cărei față dorsală se acoperă cu numeroase pliuri transversale neregulate; limbă plicaturată = limbă cerebriformă, limbă scrotală; limbă scrotală = limbă cerebriformă, limbă plicaturată. 3 (anat.; reg.; și, art.), limba beregatei v. Luetă. Omușor. Omușorul gâtlejului (v. omușor). Uvulă. BI (lingv.) 1 idiom, sistem lingvistic, glosie, <înv. și pop.> vorbă. Româna este o limbă romanică. Latina este o limbă moartă. 2 limbă-bază limbă de bază, limbă-mamă. Limba-bază este limba din care provin limbile aceleiași familii sau ale aceluiași grup genealogic de limbi; limbă comună = koine, limbă obștească. Limba comună este varianta unei limbi care servește comunicării între vorbitori de dialecte sau de graiuri diferite; limbă curentă = limbă de conversație = vorbire cotidiană, vorbire curentă, vorbire obișnuită, vorbire zilnică, <înv. și pop. > vorbă comună, vorbă de obște, vorbă de rând, vorbă de toate zilele limbă de toate zilele, vorbire de toate zilele. Limba curentă este aspectul limbii obișnuit în relațiile dintre oameni. Folosește acest termen cu sensul său din limba curentă; limbă de bază = limbă-bază, limbă-mamă; limbă de lemn = limbaj de lemn; limbă de stat = limbă oficială = <înv.> limbă oficioasă. Limba de stat este limba utilizată în administrația unui stat și în instituțiile acestuia; limbă internațională =limbă universală. Limba internațională este o limbă națională cu largă circulație în afara granițelor națiunii, care este folosită în mod oficial, mai ales în relațiile diplomatice; limbă literară = vorbire cultă, vorbire literară. Limba literară este aspectul cel mai corect și mai îngrijit al limbii unei comunități, codificat prin existența unor norme și consolidat prin scris; limbă-mamă = limbă-bază, limbă de bază; limbă maternă = limbă natală = <înv.> limba maicei, limba-mumă. Limba maternă este limba care se învață în primii ani ai copilăriei, de la părinți; limbă modernă = limbă vie. 0 limbă modernă este o limbă vorbită în zilele noastre sau într-o epocă apropiată de noi; limbă națională = <înv.> limba maicei patrie, limbă naționalicească. Limba națională este limba comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; limbă universală = limbă internațională; limbă populară = limbă vorbită = limbă vulgară = vorbire populară, vorbire dialectală, vorbire regională, <înv.> limbă a obștii, limbă a poporului, limbă poporală. Limba populară este aspectul limbii naționale propriu felului de a vorbi al poporului; limbă vie = limbă modernă; (rar) limbă obștească v. Koine. Limbă comună; (fam.) limbă de toate zilele v. Limbă curentă. Limbă de conversație. Vorbire cotidiană. Vorbire curentă. Vorbire obișnuită. Vorbire zilnică; (înv.) limbă a obștii = limbă a poporului = limbă poporală v. Limbă poporală. Limbă populară. Limbă vulgară. Vorbire populară; limbă naționalicească = (art.) limba maicei patrie v. Limbă națională; limbă oficioasă v. Limbă de stat. Limbă oficială; (art.) limba maicei = limba-mumă v. Limbă maternă. Limbă natală. 3 limbă ariană = limbă indo-ariană = limbă indo-iraniană = ariană (v. arian¹). Limba ariană se vorbește în prezent în India, Pakistan, Bangladesh, Nepal, Afghanistan, Sri Lanka; limbă armeană = armeană (v. armean²). Limba armeană aparține familiei de limbi indo-europene; limbă franceză = franceză (v. francez). Limba franceză este o limbă romanică; limbă germană = germană (v. german), < astăzi rar> nemțească (v. nemțesc). Vorbește destul de bine limba germană; limbă latină = latină, <înv.> latinească (v. latinesc), latinie. Limba latină este o limbă indo-europeanâ din grupul italic; limbă latină clasică = limbă latină literară = latină clasică, latină cultă, latină literară, latină savantă. Limba latină clasică era limba latină folosită în Imperiul Roman, mai ales în scris, de persoanele instruite; limbă latină populară = limbă latină vulgară = latină populară, latină vulgară, latină rustică, <înv.> latină poporană, limbă latină poporană, limbă latină rustică. Limba latină vulgară era limba latină folosită în toate provinciile Imperiului Roman de populația neinstruită; limbă macedoneană = macedoneană (v. macedonean), veche macedoneană (v. vechi²). Limba macedoneană este o limbă indo-europeană înrudită cu greaca veche, vorbită de vechii macedoneni; limbă maghiară = maghiară (v. maghiar), <înv. și reg.> ungurie. Limba maghiară face parte din familia limbilor fino-ugrice; limbă maldiviană = maldiviană. Limba maldiviană se vorbește în Maldive și în India; limbă neogreacă = limbă romaică greacă modernă (v. grec), neogreacă (v. neogrec), romaică. Limba neogreacă este limba greacă din perioada modernă, formată începând cu sec. al XVI-lea, care este diferită de greaca veche și de greaca bizantină; limbă occitană = limbă provensală = occitană, provensală. Limba provensala se vorbește în sudul Franței, în Spania și în Italia; limbă polonă = limbă poloneză = polonă (v. polon), poloneză (v. polonez); <înv. și pop.> limbă leșească. Limba poloneză face parte din familia limbilor slave, grupul occidental; limbă română = limbă românească = română (v. român), românească (v. românesc), <înv.> românie. Limba română este singura limbă romanică din aria sud-est europeană; limbă sanscrită = sanscrită (v. sanscrit), <înv.> limbă sanscritică. Limba sanscrită este vechea limbă indo-europeană din India, în care sunt redactate majoritatea operelor din literatura clasică a acestei țări; limbă sardă = sardă (v. sard). Limba sardă este o limbă romanică vorbită de sarzi; limbă sarmată = sarmată (v. sarmat). Limba sarmată este limba iraniană veche vorbită de sarmati; limbă sârbo-croată = sârbo-croată. Limba sârbo-croată este limba slavă vorbită de sârbi și de croați în fostul spațiu iugoslav; limbă siriană = siriană (v. sirian), <înv.> limbă sirienească. Limba siriană este o limbă din familia afro-asiatică, ramura semitică, de origine arabă, vorbită de sirieni; limbă slavă comună = slavă comună. Limba slavă comună este limba vorbită de slavi până la începutul sec. al IX-lea, înainte de a se despărți în limbi și dialecte; limbă slavă de cultură = limbă slavonă = slavă de cultură (v. slav), slavonă (v. slavon), slavonă bisericească (v. slavon), <înv.> limbă slavonească, limbă slovenească, slavonie, slovenie. Limba slavă de cultură a fost utilizată, în Evul Mediu, și în Țările Române, ca limbă liturgică și de cancelarie; limbă slavă veche = limbă veche slavă = paleoslavă, slavă veche (v. slav), veche slavă (v. vechi²), <astăzi rar> limbă slavică, <ieșit din uz> bulgară veche (v. bulgar), slavă bulgară (v. slav), slavă bulgărească (v. slav), slavă bisericească (v. slav), slavă veche bisericească (v. slav). Limba slavă veche este o limbă dispărută, de origine indo-europeană; limbă slovacă = slovacă (v. slovac). Limba slovacă face parte din familia limbilor slave, grupul occidental; limbă slovenă = slovenă (v. sloven). Limba slovenă face parte din familia limbilor slave, grupul meridional; limbă spaniolă = spaniolă (v. spaniol). Limba spaniolă este vorbită în Spania și în toate țările Americii Centrale și ale Americii de Sud, cu excepția Braziliei; limbă sumeriană = sumeriană. Limba sumeriană era scrisă cu litere cuneiforme; limbă tătară = tătară (v. tătar). Limba tătară face parte din familia altaică, ramura turcică de vest; limbă toharică toharică. Limba toharică este o limbă indo-europeană vorbită în Antichitate în Asia Centrală și cunoscută din texte scrise cu alfabet hindus, datând din secolele al V-lea-al VH-lea d.Hr.; limbă turcă = turcă (v. turc), turcească (v. turcesc). Limba turcă face parte din familia limbilor turcice; limbă vedică = sanscrită vedică, vedică. Vedele și comentariile vedice sunt scrise în limba vedică; (lapl.) limbi mon-khmere = limbi mon-khmerice; limbi mon-khmerice = limbi mon-khmere. Limbile mon-khmerice alcătuiesc familia de limbi din sud-estul Asiei, vorbite de khmerii din Cambodgia și de alte populații din Vietnam, Laos, Thailanda, Myanmar și din peninsula Malacca; limbi paleoasiatice = limbi paleosiberiene. Limbile paleoasiatice sunt limbile vorbite în Siberia, care nu pot fi grupate într-o familie comună; limbi paleosiberiene = limbi paleoasiatice; (astăzi rar) limbă slavică v. Limbă slavă veche. Limbă veche slavă. Paleoslavă. Slavă veche (v. slav). Veche slavă (v. vechi²); (înv. și pop.) limbă leșească v. Limbă polonă. Limbă poloneză. Polonă (v. polon). Poloneză (v. polonez); (înv.) limbă latină poporană = limbă latină rustică v. Latină populară. Latină vulgară. Limbă latină populară. Limbă latină vulgară; limbă sanscritică v. Limbă sanscrită. Sanscrită (v. sanscrit); limbă sirienească v. Limbă siriană. Siriană (v. sirian); limbă slavonească = limbă slovenească v. Limbă slavă de cultură. Limbă slavonă. Slavă de cultură (v. slav). Slavonă (v. slavon). 4 grai, limbaj, limbaj articulat, vorbire, vorbit¹, <înv. și reg.> vorbă, <înv.> voroavă, langaj. 5 (și limbă naturală) grai, limbaj, limbaj natural. 6 vorbă, vorbire, vorbit¹. Îl recunoaște după limbă. Are o limbă colorată. 7 (art.; fam.) limba șmecherilor = (înv.) limba cârâitorilor = limba hoțească v. Argou. 8 (înv.) v. Cuvânt. Item. Lexem. Termen. Vorbă. II 1 (înv. și pop.) v. Glas. Grai. Voce. 2 (înv.) limbă strâmbă v. Bârfe. Bârfeală. Bârfire. Bârfit¹. Calomnie. Calomniere. Cleveteală. Clevetire. Clevetit. Defăimare. Denigrare. Detractare. Detractie. Discreditare. Infamare. Ponegreală. Ponegrire. Șoaptă. Vituperare. Vituperație. Vorbă. Vorbă de rău. Vorbă rea. III 1 (adesea la pl. limbi; înv. și pop.) v. Neam. Popor. 2 (înv.) v. Iscoadă. Spion. 3 (arg.) v. Delator. Denunțător. Informator. Pârâtor. 4 (arg.) v. Adulator. Lingușitor. C I 1 (la ceasuri) arătător, manoș, mutatău, țaigăr, țărcălam. Limba ceasului indică ora zece. 2 (tehn.; la meliță) cuțit, bătător, condei, fofelniță, cordenci, limboi, lopată, lopătâc, lopățică, tocător. A cumpărat o nouă limbă la meliță. 3 (la cataramă; înv. și pop.) limburuș, limbuș. Limba este cuiul cataramei. 4 (art.; tehn.; la plug; pop.) limba cracilor = craci cu limbă (v. crac). Cu ajutorul limbii cracilor se reglează schimbătorul plugului. 5 (tehn.; pop.) v. Ivăr. încuietoare. Zăvor. 6 (la hădărag; reg.) v. îmblăciu. 7 (la fântână; reg.) v. Cumpănă. 8 (gosp.; reg.) v. Pilug. Pisălog. II 1 ascuțiș, lamă, lamină, pană, pânză, tăiș, custură, gură, leafa², plasă¹, tăiuș, <înv. și reg.> ascuțit¹, cuțitură, buză. Apucă securea de limbă. 2 (la ciocan; înv.) v. Pană. III (tehn.) 1 (la car, la căruță sau la sanie) furcă, pisc, cârlig, grui², popârțac², splină. De limbă se fixează proțapul. 2 (la car; reg.) v. Tânjală. 3 (la tânjala carului; reg.) v. Cătușă. Tanjăluță. IV (Muz.) 1 (la instrumente muzicale de suflat; rar) v. Ancie. Pană. 2 (la pian, orgă etc.; rar) v. Clapă. Tastă. Tușă¹. 3 (la instrumenele cu coarde; pop.) v. Tastieră. V 1 încălțător. Folosește o limbă pentru a-și pune pantofii. 2 (pesc.; la plasa de pescuit) gârlici, pridvor, tindă. 3 (pesc.) ureche, zâmboc. Limba este ciocul cârligului de undiță care reține peștele prins. 4 (art.; constr.; la acoperișul casei; reg.) limba-caprei v. Cătușă. Chingă. 5 (tehn.; la fierăstrău; reg.) v. Cheie. Cordar. Întinzător. Strună¹. 6 (înv.) v. Bară. Lingou. VI 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) bucată, fâșie, petic, sprânceană, <înv.> platoviță. I-a luat abuziv o limbă de teren. O limbă de pădure a fost tăiată. 2 (rar) v. Șuviță. 3 (rar) v. Fâșie. Panglică. Șuviță. D I (bot.) 1 (și, reg, limba-boului, limba-vecinei) Phyllocactus ackermanni; talpa-ursului (v. talpă), bostan, broască, palmă, stoletnic. 2 (art.) limba-boului = a Anchusa officinalis; miruță, otrățel, boroanță, iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului-cea-mică, roșii (v. roșu); b Anchusa italica; miruță, orcanetă; c Agave americana; agavă, haluz, roadă, săbor, spin; d (reg.) v. Boranță. Boranță-roșie. Limba-mielului. Otrățel (Borrago officinalis); e (reg.) v. Dragavei. Ștevie. Ștevie-creață (Rumex crispus); f (reg.) v. Limba-cerbului. Năvalnic (Scolopendrium vulgare); g (reg.) v. Limba-peștelui (Limonium vulgare); h (reg.) v. Pătlagină (Plantago major); i (reg.)v. Sică (Statice gmelini); limba-cerbului = a Scolopendrium vulgare; năvalnic, scolopendră², cerbar, ferigă, iarba-ciutei (v. iarbă), limar, limba-boului, limba-oii, limbariță, limba-vacii, limba-vecinei, podbal, razele-soarelui (v. rază), spasul-dracului (v. spas), spata-dracului (v. spată); b (reg.) v. Ferigă (Dryopteris filix-mas); c (reg.) v. Splină. Splină-de-aur (Chrysosplenium alternifolium); d (reg.) v. Turiță (Galium aparine); e (reg.) v. Unghia-ciutei (v. unghie¹) (Ceterach officinarum); limba-cucului = a Botrychium lunaria; colan, dragoste, iarba-dragostei (v. iarbă), limba-șarpelui, limbar, lunarie, <înv.>lunărică, lunăriță; b (reg.) v. Iarbă-mare (Stellaria holostea); c (reg.; și limba-căii) v. Otrățel (Cynoglossum officinale); d (reg.) v. Palma-Maicii-Domnului (v. palmă) (Orchis maculata); e (reg.) v. Palma-pământului (v. palmă) (Gymnadenia conopea); f (reg.) v. Poroinic (Orchis mascula); limba-mării = a Iberis semperflorens; lilicele (v. lilicea); b Iberis umbellata; iberis, lilicele (v. lilicea), limbușoară, omățăl, punga-ciobanului (v. pungă), saști, traista-ciobanului (v. traistă); limba-mielului = a Borrago officinalis; boranță, boranță-roșie, otrățel, alior, arăriel, arățel, laptele-câinelui v. (lapte), limba-boului, limba-câinelui, limba-mielușelului, mierea-ursului (v. miere); b (reg.) v. Otrățel (Cynoglossum officinale); limba-oii = a Cirsium canum; pălămidă¹; b (reg.) v. Limbariță (Alisma plantago-aquatica); c (reg.) v. Limba-cerbului. Năvalnic (Scolopendrium vulgare); d (reg.) v. Pătlagină (Plantago major); e (reg.) v. Pătlagină (Plantago gentianoides); f (reg.) v. Pătlagină. Pătlagină-bună. Pătlagină-mică. Pătlagină-moale (Plantago media); g (reg.) v. Pătlagină. Pătlagină-îngustă (Plantago lanceolata); limba-peștelui = a Limonium vulgare; limba-boului; b (reg.) v. Sică (Statice gmelini); limba-soacrei = Opuntia ficus-indica și Opuntia vulgaris; broască, opunția, palmă-cu-spini, stoletnic; limba-șarpelui = a Ophioglossum vulgatum; grăitoare-de-rău (v. grăitor); b Peucedanum latifolia; floarea-țigăncii (v. floare), leuștean-de-bahnă, leuștean-sălbatic, morcov-sălbatic; c (reg.) v. Ferigă (Dryopteris filix-mas); d (reg.) v. Limba-cucului (Botrychium lunaria); e (reg.) v. Pătlagină. Pătlagină-îngustă (Plantago lanceolata); f (reg.) v. Stupitul-cucului (v. stupit) (Cardamine pratensis); (reg.) limbă-de-piatră Pinguicula vulgaris și Pinguicula alpina; foaie-grasă, îngrășătoare; (art.) limba-apei v. a Broasca-apei (v. broască) (Potamogeton lucens); b Broscariță (Potamogeton natans); limba-bălții = limba-bălților v. a Limbariță (Alisma plantago-aquatica); b Pătlagină. Pătlagină-îngustă (Plantago lanceolata); limba-boierului v. Avrămeasă. Avrămească. Barba-boierului (v. barbă) (Ajuga laxmanni); limba-boului-cea-mică v. Limba-boului. Miruță. Otrățel (Anchusa officinalis); limba-broaștei v. a Iarba-broaștei (v. iarbă) (Hydrocharis morsus-ranae); b Limbariță (Alisma plantago-aquatica); c Pătlagină (Plantago major); d Pătlagină. Pătlagină-îngustă (Plantago lanceolata); limba-câinelui v. a Otrățel (Cynoglossum officinale); b Pieptănariță (Cynosurus cristatus); c Măseaua-ciutei (v. măsea) (Erythronium dens caniș); d Boranță. Boranță-roșie. Limba-mielului. Otrățel (Borrago officinalis); limba-gâștei v. Bob-de-țarină (v. bob¹) (Lathyrus sylvester); limba-mielușelului v. Boranță. Boranță-roșie. Otrățel. Limba-mielului (Borrago officinalis); limba-mânzului v. Pătlagină. Pătlagină-bună. Pătlagină-mică. Pătlagină-moale (Plantago media); limba-păsării v. Liliuță (Anthericum ramosum); limba-păsăricii v. Cuscută. Torței (Cuscuta epithymum); limba-șopârlei v. Dornic (Falcaria vulgaris); limba-vacii v. a Limba-cerbului. Năvalnic (Scolopendrium vulgare); b Limbariță (Alisma plantago-aquatica); c Rodul-pământului (v. rod¹) (Arum maculatum); limba-vecinei v. a Limba-cerbului. Năvalnic (Scolopendrium vulgare); b Podbal (Tussilago farfara); c Rodul-pământului (v. rod¹) (Arum maculatum); d Lemnul-Maicii-Domnului (v. lemn) (Santolina chamaecyparissus). II (iht.) 1 limbă-de-mare = a Solea nasuta sau Solea lascaris; șoarece-de-mare; b Solea impar; glosă², șoarece-de-mare. 2 (rar) v. Cambulă. Cambu-lă-de-liman (Pleuronectes flesus).

* CHIPAROASE sf. pl. 🌿 Plantă, originară din America centrală, cu flori mari, albe, foarte mirositoare; numită și „tiparoase” sau „tuberoze” (Polyanthes tuberosa) (🖼 1123) [fr. tubéreuse].

SAINT CLAIR [sənt klεər], lac în partea centrală a Americii de Nord, situat între Canada (prov. Ontario) și S.U.A. (statul Michigan), în cadrul sistemului Marilor Lacuri, la 175, m alt.; 1.300 km²; 48 km lungime; 39 km lățime max.; ad. max.: 8 m. Legat cu lacul Huron (din N) prin râul navigabil Saint Clair (65 km lungime) și cu lacul Erie (din S) prin râul navigabil Detroit (50 km lungime). Prin mijlocul lacului S.C. trece granița dintre Canada și S.U.A. Pe malul V al lacului se află o suburbie a orașului Detroit. Lacul S.C. a fost descoperit și traversat în 1670 de misionarii francezi Dollier de Casson și Brehant de Galinée.

*religiúne f. (lat. relígio, -ónis, scrupul, conștiință; religiune, d. re- și légere, a aduna, a alege, a citi. V. a- și cu-leg). Respect față de Dumnezeŭ, credință în Dumnezeŭ: religiunea e sentimentu dependențeĭ omuluĭ de Dumnezeŭ. Doctrină religioasă, felu de a te închina: religiunea creștinească. – Ob. relígie (rus. pol. religia). – Principalele religiunĭ sînt: budizmu (500.000.000 de oamenĭ în India și China), catolicizmu (300.000.000 în Eŭropa și America de Sud, Centrală și Mexic), fetișizmu (250.000.000 la sălbaticĭ), ortodoxizmu (150.000.000, la Rușĭ, Bulgarĭ, Sîrbĭ, Românĭ, Grecĭ și alțiĭ), brahmanizmu (140.000.000, în India și China), protestantizmu (120.000.000, în nord-vestu Eŭropeĭ și America de Nord), islamizmu (120.000.000, în Turcia, vestu Asiiĭ și nordu Africiĭ) și judaizmu (12.000.000 în anu 1910, răspîndițĭ pin toată lumea).

AECHMEA Ruiz et Pav., ECMEA, fam. Bromeliaceae. Gen originar din America Latină și Centrală, cca 148 specii, în majoritate epifite. Frunze în rozetă, lungi, rigide, mai mult sau mai puțin spinoase pe margini. Tijă florală terminală, numai la

CRAMBE L., CRAMBE, fam. Cruciferae. Gen originar din America tropicală, Asia Centrală, Europa, regiuni mediteraneene, cca 20 specii, erbacee, anuale sau perene. Tulpină groasă, foarte ramificată (tufa gri-verde), glabră sau pubescentă. Frunze penat- sectate. înflorește în apr.-iun., flori albe, în ciorchine, stamine mai lungi, desdentate. Fruct, păstaie aproape globuloasă, moriospermă.

incaș, ~ă [At: DEX / V: inca a, ~as / Pl: ~ași, ~e / E: fr incas, inca] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte dintr-un trib indian din zona de nord-est și central andină a Americii de Sud. 3 a Care aparține incașilor (1). 4 a Referitor la incași (1) Cf precolumbian.

precolumbian, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr précolombien] 1-2 (D. civilizație, artă) Care aparține (Americii de Sud sau Centrale ori) istoriei Americii de Sud sau Centrale, înainte de descoperirea ei de către Cristofor Columb. 3 Privitor la America de Sud sau Centrală, înainte de descoperirea ei de către Cristofor Columb. 4 Specific Americii de Sud sau Centrale din această perioadă.

ANACONDĂ ~e f. Șarpe semiacvatic, neveninos din America de Sud și Centrală, lung până la 9 metri, care se hrănește cu păsări și animale. /<fr., sp. anaconda

VAMPIR ~i m. 1) Liliac mare răspândit în America de Sud și Centrală, care suge sângele păsărilor și animalelor adormite. 2) Personaj fantastic, despre care se crede că ar suge sângele oamenilor vii. 3) fig. Individ care se îmbogățește prin exploatarea cruntă a oamenilor. 4) Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea sânge. /<fr. vampire, germ. Vampir

GILĂ s.f. Șopîrlă veninoasă cu corp uriaș, de culoare portocalie sau neagră, care trăiește în America de Nord și Centrală. [< engl. gila].

PLATIRINIENI s.m.pl. Grup de maimuțe inferioare cu septul nazal lățit și turtit, cu coada prehensilă și degete cu gheare, care trăiesc în America de Sud și Centrală; (la sg.) maimuță din acest grup. [Var. platirine s.n.pl. / < fr. platyrrhiniens, cf. gr. platys – lat. rhis – nas].

GILĂ s. f. șopârlă veninoasă uriașă, portocalie sau neagră, din America de Nord și Centrală. (< engl. gila)

HARPIE / HARPIE s. f. 1. (mit.) monstru cu corp și cap de femeie, cu aripi de pasăre și gheare de leu. 2. (fig.) femeie rea, arțăgoasă și hrăpăreață. 3. specie de vultur din America de Sud și Centrală, răpitor puternic și feroce, care trăiește în pădurile din vecinătatea apelor. (< fr. harpie)

PLATIRINIENI s. m. pl. / platirine s. n. pl. subordin de primate inferioare, cu septul nazal lățit și turtit, cu coada lungă, prehensilă și degete de gheare, din America de Sud și Centrală. (< fr. platyrhiniens)

BRAZILIA, Republica Federativă a Braziliei, stat în America de Sud, cu largă ieșire la Oc. Atlantic (7,4 mii km de țărm); 8,5 mil. km²; 147,4 mil. loc. (1989). Limba oficială: portugheza. Cap.: Brasilia. Orașe pr.: São Paulo. Rio de Janeiro, Belo Horizonte, Recife, Salvador, Fortaleza, Porto Alegre. Este format din 24 state, trei terit. și un district federal. Relief predominant de podiș (Podișul Braziliei în S, Podișul Guyanelor în N) care coboară treptat în bazinul depr. Amazonului. Zona litorală concentrează peste 1/3 din pop. țării. Rețea hidrografică bogată: Amazon (3.165 km între granițele țării), Paraná și afl. acestora. Climă ecuatorială, subecuatorială, tropicală și subtropicală. Vegetație bogată: păduri tropical-umede (60% din supr. țării) și savane cu pîlcuri de arbori (campos) sau cu ierburi xerofite (caatinga). Expl. de min. de fier (85,6 mil. t export, 1988), aur, diamante, bauxită (7,7 mil. t, 1989), staniu (44 mii t, 1988), petrol (29,8 mil. t, 1989), huilă, șisturi bituminoase ș.a.; mari expl. forestiere. Ind. B., diversificată, produce energie electrică (214,1 miliarde kWh, 1988), fontă (23,9 mil. t, 1988), oțel (26,1 mil. t, 1989), aluminiu (0,9 mil. t, 1988), mașini agricole, autovehicule (1,04 mil. buc., din care 313,2 mii autoturisme, 1989), îngrășăminte chim., ciment (26,5 mil. t, 1989), hârtie, zahăr (8,5 mil. t, 1988), conserve de carne, țesături de bumbac, mătase și lînă, articole de piele și încălț. ș.a. Terenurile cultivate reprezintă 9,1% din supr. țării; cafea (1,3 mil. t, 1988, 24% din prod. mondială), cacao, cocotieri, bananieri (5,1 mil. t banane, locul 1 pe glob), ananas, citrice (15,3 mil t. portocale, 1988, locul 1 pe glob), manioc ș.a. Se mai cultivă cereale (42,5 mil. t, din care 24,7 mil. t porumb și 11,8 mil. t orez), soia (18 mil. t, locul 2 pe glob), arahide, bumbac. Viticultură. Creșterea animalelor beneficiază de o vastă bază furajeră (19,7% din supr. țării este ocupată de pășuni); se cresc bovine (134,1 mil. capete, 1988), porcine (32,7 mil. capete, 1988), ovine (20 mil. capete, 1988), caprine (11 mil. capete, 1988). C. f.: 36,3 mii km. Căi rutiere: 1,5 mil. km. Rețea navigabilă internă: 35 mii km; flota maritimă comercială: 4,5 mil. t. Moneda: 1 cruzeiro = 100 centavos. Exportă produse agricole (1/3) din care cafea (10% din totalul exporturilor), mașini, utilaje și mijloace de transport, produse siderurgice, min. de fier, produse petroliere ș.a. și importă combustibili (c. 1/3), mașini și utilaje ind., produse chim., mijloace de transport ș.a. Turism. – Istoric. Locuit în vechime de triburi amerindiene (guarani, tamoios, tupinambas ș.a.), terit. B. a fost cucerit în prima jumătate a sec. 16 de portughezi. În 1815, ca urmare a mișcării de eliberare națională, a fost lichidat statul colonial, iar la 7 sept. 1822 B. s-a declarat imperiu independent. În 1888 a fost abolit sclavajul. În 1889, B. s-a proclamat republică federativă. La sfîrșitul sec. 19 a început să se dezvolte industria. După primul război mondial (în care B. a fost de partea Antantei) s-a intensificat pătrunderea în economia țării a capitalului străin, mai ales american. În 1930, în urma luptei pentru putere dintre conservatori și liberali, puterea a fost preluată de de aceștia din urmă, în frunte cu G. Vargas. În 1942, B. a intrat în cel de-al doilea război mondial de partea coaliției antihitleriste. În 1960, capitala B. s-a mutat de la Rio de Janeiro în noul oraș Brasilia. Președinții J. Kubitschek (1956-1961) și J. Goulart (1961-1964 ), care au luat unele măsuri pentru consolidarea economiei naționale, au fost răsturnați prin lovituri de stat militare. După revenirea la o conducere civilă (1985), o nouă constituție a intrat în vigoare (1988). Instabilitatea politică nu a influențat dezvoltarea economică a B., care a devenit principala putere a Americii Latine. B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Congresul Național, compus din Senatul Federal și Camera Deputaților, iar cea executivă de un cabinet condus de președinte. Președintele Fernando Collor de Mello, acuzat de corupție și confruntat cu un val de nemulțumiri sociale, a fost suspendat din funcție în urma unei hotărîri parlamentare; a demisionat la 29 decembrie 1992. Itaman Augusto Cantiero Franco a depus jurămîntul, devenind președintele B. în aceeași zi. 2. Podișul Braziliei sau Brazilian (Planalto Central), pod. situat în America de Sud (SE Braziliei) între C. Amazonului (la N), Gran Chaco și La Plata (la V) și Oc. Atlantic (la E). Alcătuit dintr-o platformă străveche cu relief variat. Pe latura de E este brăzdat de sierre cristaline paralele cu țărmul Oc. Atlantic, cu înălțimi între 800 și 2.000 m. Alt. max.: 2.884 m (Pico de Bandeira). Spre interior se desfășoară o altă linie de sierre, paralelă cu prima. Către V. alt. sierrelor scade treptat într-un pod. înalt, care ocupă centrul de V P.B. În N și V acestui pod., alt. sînt de 500-600 m. Climă ecuatorială în N și subecuatorială și tropicală în centru și S. Rețeaua hidrografică are dispoziție radială, fiind formată din afl. ai Amazonului, ai rîului Purús și din cele care se varsă direct în Oc. Atlantic.

JUGÁSTRU (lat. jugastrum) s. m. Arbore din familia aceraceelor, înalt până la 15 m, cu frunze palmat-lobate de 4-7 cm lungime. flori verzui și fructe disamare, cu aripile întinse orizontal (Acer campestre). Lemnul este utilizat în tâmplărie la fabricarea mobilei și a instrumentelor muzicale sau pentru foc. Decoctul din coajă este folosit contra diareei, dizenteriei și hemoragiei. Se întâlnește în Europa, Asia, Africa de Nord, America de Nord și Centrală.

LÉPRĂ (< ngr.) s. f. 1. Boală infecțioasă cronică, cu localizare cutanată și viscerală, provocată de un bacil acidorezistent, numit Mycobacterium leprae sau bacilul Hansen. După un debut sub forma unor pete roșii, boala evoluează lent spre noduli ulceroși, care duc la mutilări locale (mai ales la față și la extremități). Endemică în numeroase țări tropicale sau subtropicale (America de Sud și Centrală, Africa, Asia). Boala afectează în jur de 11 milioane persoane, India fiind țara cu cel mai mare număr de bolnavi din lume. ♦ Fig. Racilă, plagă. 2. Om fără caracter, fără scrupule; ticălos.

PLATIRÍNE (< fr.; {s} gr. platyrrhin „cu nas turtit”) s. n. pl. Grup de maimuțe cu septul nazal lat, coadă de obicei prehensilă și degete cu gheare (ex. maimuța urlătoare, Mycetes niger). Trăiesc numai în America de Sud și Centrală.

HUMBOLDT [humbolt] 1. Wilhelm von H. (1767-1835), filolog, lingvist, scriitor și om politic german. Întemeietorul universității din Berlin (1810). Adept al unificării Germaniei și al unor reforme liberale (a realizat reforma învățământului în Prusia). Autor de sonete și elegii clasicizante; traduceri și comentarii critice din poeții antici. Iluminist, teoretician al progresului istoric. Unul dintre întemeietorii metodei comparatist-istorice în lingvistică. A studiat limbile malaio-polineziene, bască și chineză, problema clasificării morfologice a limbilor și legătura dintre limbă, gândire și cultură („Cu privire la diferența structurală a limbilor umane și influența ei asupra dezvoltării intelectuale a umanității”). 2. Alexander Friedrich Wilhelm Heinrich, baron von H. (1769-1859), naturalist, geograf și călător german. Frate cu H. (1). A contribuit la dezvoltarea multor ramuri ale științelor naturii și a introdus noțiunea de izotermă. Împreună cu botanistul francez A. Bonpland, a întreprins o expediție în America de Sud și Centrală (1799-1804), ale cărei rezultate, publicate în „Călătorie în regiunile echinocțiale ale Noului Continent...” (30 vol., 1807-1834), l-au consacrat ca „redescoperitorul Americii tropicale”. În 1829, a întreprins o călătorie în Rusia, trecând prin M-ții Ural, Altai și Siberia Occidentală. În lucrarea sa „Kosmos” (5 vol., 1845-1862), în care a pus bazele geografiei moderne, a încercat să redea imaginea fizică a lumii, interdependența complexă a fenomenelor fizico-geografice și repartiția lor pe Glob. A contribuit la progresul meteorologiei, climatologiei, oceanografiei, glaciologiei. H. a fost primul care a atras atenția asupra asociațiilor vegetale, punând astfel bazele geobotanicii și fitosociologiei. 3. Râu în SV S.U.A.; c. 600 km. Izv. din catena muntoasă H., are în parte un curs subteran și se varsă în lacul cu același nume din Pod. Marelui Bazin. Irigații. Mari lacuri de acumulare. 4. Mare ghețar de calotă în NV Groenlandei, la G. Kane; c. 114 km lungime; c. 95 km lățime max. 4. Curentul H. v. Perú, Curentul ~.

RATÓN (< fr.) s. m. Mamifer omnivor din familia Procyonide, de 40-60 cm lungime, cu blana cenușiu-negricioasă (Procyon lotor) în dreptul ochilor și pe față prezintă o dungă lată neagră. Coada stufoasă, cu 5-10 inele albicioase. Este răspândit în America de Nord și Centrală; introdus în crescătorii în Europa, de unde s-a răspândit spontan în natură. Câteva specii înrudite sunt răspândite, pe areale mici, în America de Sud și Centrală și în ins. din M. Caraibilor. Sin. ursuleț spălător.

ARCTOSTAPHYLOS Adans., ARCTOSTAFILOS, fam. Ericaceae. Gen originar din America de N și Centrală, cca 52 specii, arbuști, deseori repenți. Flori mici (caliciu și corola pe tip 5, corolă cu petalele concrescute cel puțin la bază, campanulate sau urceolate, 10 stamine) în raceme sau panicule terminale, pe ramuri. Frunze alterne, pețiolate sau nepețiolate, rar dentate. Fruct, bacă roșie, glabră.

CALLICARPA L., CALICARPA, fam. Verbenaceae, Gen de arbori și arbuști originari din Asia tropicală și subtropicală, Australia, America de N și Centrală, cca 145 specii. Florile divers colorate, mici (caliciu în formă de clopot scurt cu 4 dinți, marginea corolei lată cu 4 lobi, baza cu cilindru scurt, 4 stamine), în umbelă, în axa frunzei. Fruct sîmburos, cu 2-4 semințe. Frunze opuse, dentate, caduce.

MAGNOLIA L., MAGNOLIE, fam. Magnoliaceae. Gen originar din Asia, America de N și Centrală, cca 77 specii, arbori sau arbuști. Flori (cca 12 foliole, mare număr de stamine și stile) mari, solitare, hermafrodite, albe, roz, purpur, albăstrui sau verzi-gălbui, terminale. Fruct compus, în formă de con. Frunze simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, acute, scurt-pețiolate, alterne, caduce sau persistente.

OXYRIA Hill, OXIRIA, fam. Polygonaceae. Gen cu o singură specie în Europa, America de N, Asia Centrală, plante pitice cu frunze mici, rotunde, reniforme, fruct cu 2 aripi: Oxyria digyna (L.) Hill. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (perigon cu 4 lacinii roșii, în ciorchine paniculat, terminal. Frunze radiculare, lung-pețiolate, reniforme. Plante perene cu tulpină (cca 18 cm înălțime) tîrîtoare, cu reflexe roșietice.

Solanum sisymbriifolium Lam. Specie originară din America de S și Centrală. înflorește vara. Flori dispuse în ciorchine terminal sau lateral (caliciul umflat, foarte spinos, corolă albastră, cca 3 cm diametru). Frunze adînc-crestat-penate. Plantă anuală, pînă la 1,20 m înălțime, ramificată, verde-deschis, lipicios-glanduloasă cu spini drepți, galben-verzi sau galbeni. Fructe, bace galbene-roșii, comestibile.

gilă sf [At: DN³ / Pl: ~le / E: eg gila] (Șîs monstru ~la) Șopârlă veninoasă cu corp uriaș, de culoare portocalie sau neagră, care trăiește în America de Nord și Centrală. corectat(ă)

harpie sf [At: DA ms / P: ~pi-e / A și: harpie / Pl: ~ii / E: fr harpie] 1 (Mit) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei înaripate, cu trup și cu gheare de vultur, personificând furtunile și moartea. 2 (Fig) Femeie hrăpăreață și rea Si: zgripțuroaică. 3 Specie de vultur din America de Sud și Centrală, care trăiește în pădurile din apropierea apelor.

platirinieni smp [At: DN³ / Sg: ~ian / E: fr platyrrhiens] 1 Grup de maimuțe inferioare cu septul nazal lățit și turtit, cu coada prehensibilă și degete cu gheare, care trăiesc în America de Sud și Centrală Si: platirine (1). 2 (Șls) Maimuță din grupul platirienilor (1) Si: platirin (2).

BOLIVIA, Republica ~, stat în America de Sud, în partea centrală a Anzilor (fără ieșire la mare); 1,1 mii km²; 7,2 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: Sucré. Reșed. guvernului: La Paz. Orașe pr.: Santa Cruz de la Sierra, Cochabamba, Oruro, Potosi. Este împărțit în nouă departamente. În V țării se desfășoară M-ții Anzi sub forma a două lanțuri principale ce închid între ele un podiș înalt (Altiplano). 2/3 din terit. B. este ocupat de reg. joasă Oriente (alt. sub. 500 m) drenată de afl. ai Amazonului și Paraguayului. Climă temperat-continentală în zona montană, tropical-umedă în Oriente. Expl. de staniu (10.5 mii t, 1988), stibiu, bismut, wolfram, argint, plumb (12,5 mii t, 1988), zinc (32,9 mii t, 1988), cupru, aur, petrol, gaze naturale (2,7 miliarde m³, 1988). Mari resurse de min. de fier (nevalorificate). Pe 3% din supr. țării se practică cultura cartofului (700 mii t, 1988), cerealelor (porumb, orez, grîu), plantelor tropicale (trestie de zahăr 2 mil. t, 1988, bananieri ș.a.), citricelor (104 mii t, 1988), maniocului ș.a. Se cresc bovine (5,45 mil. capete, 1988), ovine (9,6 mil. capete, 1988), caprine, lama, alpaca. Ind. textilă și alim. îndeosebi, dar și metalurgie neferoasă, rafinarea petrolului, ind. lemnului. C. f.: 3,8 mii km. Căi rutiere: 37,3 mii km. Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exportă gaze naturale (c. 55%), staniu și min. feroase (c. 1/3), cafea ș.a. și importă utilaje și echipament ind., mijloace de transport, produse alim. și cereale, produse chim. – Istoric. Locuit din timpuri străvechi de triburi amerindiene (guarani, aymara, chiciua ș.a.), terit. B. a fost cucerit în sec. 16 de spanioli, împotriva cărora au avut numeroase răscoale (cea mai puternică în 1780-1781, sub conducerea lui Tupac-Amaru). La 6 aug. 1825 în urma Războiului pentru independența Coloniilor Spaniole din America, se proclamă independența B (Peú de Sus), numită astfel în cinstea eliberatorului S. Bolivar. La sfîrșitul sec. 19 au început să pătrundă în economia țării capitalul englez și american. În urma războaielor care i-au fost impuse (cu Chile în 1879-1883 și cu Paraguay în 1932-1935), B. a pierdut aproximativ jumătate din terit. inițial. În 1943, B. a intrat în cel de-al doilea război mondial de partea coaliției antihitleriste. După al doilea război mondial s-a întărit mișcarea democratică, antiimperialistă. V. Paz Estenssoro, venit la putere în urma unei răscoale populare (1952), a realizat unele reforme politice și economice (sufragiul universal, naționalizarea majorității minelor de cositor, reforma agrară). În 1964, guvernul V. Paz Estenssoro a fost înlăturat de o juntă militară, condusă de generalul R. Barrientos Ortuño. În 1969, puterea a fost preluată de un guvern condus de generalul A. Ovando Candia, care a trecut la naționalizarea unor companii străine, iar în 1970, de un guvern democrat condus de generalul J.J. Torres. A 187-a lovitură de stat de la proclamarea independenței și cea de-a 5-a de după cel de-al doilea război mondial înlătură, în aug. 1971, guvernul generalului Torres Gonzales și instituie regimul colonelului Hugo Bánzer Suárez (1971-1978). După demisia președintelui Bánzer Suárez, B. cunoaște o nouă etapă de frămîntări social-politice. Președintele J. Paz Zamora (1989) s-a angajat într-o politică de stabilizare economică și de combatere a traficului de droguri și de distrugere a plantațiilor ilegale de coca. B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Congresul Național, iar cea executivă de un cabinet condus de președinte.

marimbafon (it. marimbafono; marimba; engl., fr. marimbaphone; germ. Marimbaphon), instrument de percuție de origine populară, din Africa centrală. A fost introdus în America, prin sec. 16, de sclavii negri. În forma pop. era construit din cca. 20 de plăci de lemn, distribuite pe două rânduri și așezate pe un rezonator din bambus sau din alt lemn. M. perfecționat are plăcile din lemn de palisandru, distribuite pe două rânduri, așezate pe un suport, sub fiecare placă existând câte un tub cilindic din metal pentru rezonanță*. În sec. 20 a apărut în muzica de jazz*, iar după puțin timp a fost introdus și în muzica simf. Tehnica este identică cu cea a vibrafonului*. Sin.: xilorimba; balafon.

COREOPSIS L., LIPSCĂNOAIE, fam. Compositae. Gen originar din America, Africa tropicală și Europa Centrală, peste 70 specii, plante erbacee, anuale sau vivace, nepretențioase, 65-85 cm înălțime. Înfloresc bogat în iun.-sept. Flori galbene, în diferite nuanțe, dispuse în capitule terminale.