12 definiții pentru vuietoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VUIETOARE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

VUIETOARE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

vuietoare sf [At: DDRF / P: vu-ie~ / Pl: ~ / E: vuiet + -oare] (Bot) Arbust montan, veșnic verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze alterne, având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici, trandafirii și cu fructe comestibile, în formă de bobițe negre Si: (reg) bobiță, poama-momiței (Empetrum nigrum). 6 (Reg) Pasăre nedefinită mai îndeaproape.

VUIETOARE, vuietori, s. f. Arbust mic de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori mici trandafirii și cu fructe (comestibile) în formă de boabe (Empetrum nigrum).

VUIETOARE ~ori f. Arbust de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze persistente, cu flori mici și cu fructe negre, comestibile, în formă de bobițe. /a vui + suf. ~toare

BOBIȚĂ (pl. -ițe) sf. 1 dim. BOA; îi ieși în vîrful degetului o ~ de sînge (GRL.). 2 🌿 VUIETOARE 3 🌿 ~ sau BOBIȚA-LUPULUIDALAC 4 pl. Picățele, puncte mici pe o stofă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vuietoare s. f., g.-d. art. vuietorii; pl. vuietori

vuietoare s. f., g.-d. art. vuietorii; pl. vuietori

vuietoare s. f., g.-d. art. vuietorii; pl. vuietori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VUIETOARE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bobiță, poama-momiței.

VUIETOARE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bobiță, poama-momiței.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EMPETRUM L., VUIETOARE, fam. Empetraceae. Gen originar din regiuni arctice și subarctice, cca 5 specii, tufe pitice, perene, întinse pe sol, liniare. Flori foarte mici, nesemnificative, dioice, la subsuoara frunzelor. Fruct, bacă cu cca 9 semințe. Folosir e. în parcuri, în apropierea apelor (mlaștini), formează covoare.

Empetrum nigrum L. Arbust scund, permanent verde. Înflorește primăvara-vara. Flori mici, roz, sesile (pe tip 3: 3 sepale rotunjite, concave, 3 petale roz,: 3 stamine) dispuse solitar la subsuoara frunzelor. Fructe negre, lucioase, comestibile (cca 5 mm diametru) cu suc purpuriu. Frunze alterne, liniare, 4-6 mm lungime, îndepărtate, încovoiate, pieloase, cu peri glanduloși pe margine, verzi-închis, pe partea inferioară cu o dungă albă. Pețiol scurt. Tulpină repentă, foarte ramificată (ramificațiile ascendente pînă la 25 cm înălțime), lujerii, ia început, sînt glanduloși.

Intrare: vuietoare
vuietoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vuietoare
  • vuietoarea
plural
  • vuietori
  • vuietorile
genitiv-dativ singular
  • vuietori
  • vuietorii
plural
  • vuietori
  • vuietorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vuietoare, vuietorisubstantiv feminin

  • 1. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Vuiet + sufix -oare. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.