opțiuni
  • info

17 definiții pentru vilegiaturist

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VILEGIATURIST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiaturist, -ă, s. m. și f.] – Vilegiatură + suf. -ist.

VILEGIATURIST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiaturist, -ă, s. m. și f.] – Vilegiatură + suf. -ist.

vilegiaturist, ~ă smf [At: PAPADAT-BENGESCU, O. II, 210 / P: ~gi-a~ / V: (rar) ~lig~ / Pl: ~iști, ~e / E: vilegiatură + -ist] Persoană care se află în vilegiatură.

vilegiaturist, -ă s.m., s.f. Persoană care își petrece o perioadă de timp în vilegiatură. • sil. -gi-a-. pl. -iști, -iste. și (pop.) viligiaturist, -ă s.m., s.f. /vilegiatură + -ist.

VILEGIATURIST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. (Și în forma viligiaturist) Persoană care se află în vilegiatură. Cîțiva viligiaturiști care se plimbau în mijlocul drumului își strigară îngrijorați copiii să ferească din calea docarului. C. PETRESCU, S. 183. – Pronunțat: -gi-a-. – Variantă: viligiaturist, -ă s. m. și f.

VILEGIATURIST, -Ă s.m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pron. -gi-a-, var. viligiaturist, -ă s.m.f. / < vilegiatură + -ist].

VILEGIATURIST, -Ă s. m. f. cel care se află în vilegiatură. (< vilegiatură + -ist)

VILEGIATURIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană aflată în vilegiatură). /vilegiatură + suf. ~ist

*vilegiaturíst, -ă s. (d. vilegiatură). Sezonist.

VILIGIATURIST, -Ă s. m. și f. v. vilegiaturist.

VILIGIATURIST, -Ă s. m. și f. v. vilegiaturist.

VILIGIATURIST, -Ă s. m. și f. v. vilegiaturist.

viligiaturist, ~ă smf vz vilegiaturist

viligiaturist, -ă s.m., s.f. v. vilegiaturist.

VILIGIATURIST, -Ă s.m. și f. v. vilegiaturist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vilegiaturist (desp. -gi-a-) s. m., pl. vilegiaturiști

vilegiaturist (-gi-a-) s. m., pl. vilegiaturiști

vilegiaturist s. m. (sil. -gi-a-), pl. vilegiaturiști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VILEGIATURIST s. sezonist. (~ venit la mare.)

VILEGIATURIST s. sezonist. (~ veniți la mare.)

Intrare: vilegiaturist
  • silabație: -gi-a- info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vilegiaturist
  • vilegiaturistul
  • vilegiaturistu‑
plural
  • vilegiaturiști
  • vilegiaturiștii
genitiv-dativ singular
  • vilegiaturist
  • vilegiaturistului
plural
  • vilegiaturiști
  • vilegiaturiștilor
vocativ singular
  • vilegiaturistule
  • vilegiaturiste
plural
  • vilegiaturiștilor
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viligiaturist
  • viligiaturistul
  • viligiaturistu‑
plural
  • viligiaturiști
  • viligiaturiștii
genitiv-dativ singular
  • viligiaturist
  • viligiaturistului
plural
  • viligiaturiști
  • viligiaturiștilor
vocativ singular
  • viligiaturistule
  • viligiaturiste
plural
  • viligiaturiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vilegiaturist, vilegiaturiștisubstantiv masculin
vilegiaturistă, vilegiaturistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se află în vilegiatură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sezonist
    • format_quote Cîțiva viligiaturiști care se plimbau în mijlocul drumului își strigară îngrijorați copiii să ferească din calea docarului. C. PETRESCU, S. 183. DLRLC
etimologie:
  • Vilegiatură + sufix -ist. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.