veston sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~oane / E: fr veston] 1 Haină bărbătească (de uniformă) care se poartă peste cămașă. 2 (Reg) Haină femeiască asemănătoare unui veston (1).

veston s.n. Haină (de uniformă) care se poartă peste cămașă. ♦ Ext. Sacou. • pl. -oane. /<fr. veston.

VESTON, vestoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte bărbătească (în special de uniformă militară) făcut din stofă sau din pînză și care acoperă partea superioară a corpului (peste cămașă); haină, sacou, surtuc. Se caută pe sub vestonul negru de uniformă. DUMITRIU, N. 111. L-a prins de mîneca vestonului și a vrut să-l tragă spre el. SAHIA, N. 82. [Învățătorul] purta un veston negru de subt care atîrnau jur împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. REBREANU, R. I 94.

VESTON s.n. Haină (de uniformă), sacou. [< fr. veston].

VESTON s. n. haină (de uniformă); sacou. (< fr. veston)

VESTON ~oane n. 1) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; haină. 2) Haină bărbătească de uniformă, ajustată, încheiată până la gât și fără buzunare, care se îmbracă peste cămașă; tunică. /<fr. veston

veston n. haină bărbătească mai scurtă decât jacheta.

*vestón n., pl. oane (fr. veston, d. veste, vestă cu mînicĭ). Surtuc. Tunică militară de mică ținută (spencer).

veston s. n., pl. vestoane

veston s. n., pl. vestoane

veston s. n., pl. vestoane

VESTON s. 1. v. sacou. 2. v. surtuc.

VESTON s. 1. sacou. (~ de vară.) 2. surtuc. (Un ~ de postav gros.)