tibișir sn [At: (a. 1792) ap. ȘIO II₁, 359 / V: (îvr) tipișâr / Pl: ~e / E: tc tebeșir] (Reg) 1 Cretă de scris pe tablă. 2 (Îe) A ajunge la ~ A rămâne fără bani (la jocul de cărți). 3 (Îae) A ajunge să joace pe datorie. 4 Calcar fin, granular Si: cretă.

TIBIȘIR, tibișiruri, s. n. (Învechit) Cretă (de scris pe tablă). Atunci trage cu tibișirul peste ce-a fost și să mai vie un rînd. PAS, Z. I 34. Mă duc la tablă; iau tibișirul; îl scap de vreo trei ori din mînă; și încep să socotesc. DELAVRANCEA, H. TUD. 38.

tibișir n. cretă. [Turc. TEBEȘIR].

tibișír n., pl. urĭ (turc. tebeșir, d. pers. tebašir, cretă). Rar azĭ. Cretă.

cretă sf [At: CALENDARIU (1814), 191/29 / V: (reg) ~edă, crită, ~eită, criță / Pl: ~te / E: lat creta, pn Krejder, ucr Krijda] 1 Carbonat de calciu alb și fărâmicios, formând straturi geologice importante, mai ales de origine organică. 2 Bucată de cretă (1) (amestecată, uneori, cu substanțe colorante) în formă de baton sau de creion, cu care se scrie sau se însemnează pe tablă (pe o placă, o stofă etc. de culoare închisă) Si: (îrg) tibișir.

tipișâr sn vz tibișir

*crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO₃ Ca), formată din animalcule foraminifere supt aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.

tibișir (înv., reg.) s. n., pl. tibișire

!tibișir (înv., reg.) s. n., pl. tibișire

tibișir s. n., pl. tibișire/tibișiruri

TIBIȘIR s. v. cretă.

tibișir s. v. CRETĂ.

tibișir (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabîśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti).