teodolit sn [At: CULIANU, C. 12 / P: te-o~ / Pl: ~e / E: fr théodolite] Instrument optic care se folosește pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale în lucrările geodezice și topografice.

TEODOLIT, teodolite, s. n. Instrument optic, alcătuit dintr-o lunetă mobilă care se poate roti în jurul unui ax, în fața unui cadran împărțit în grade, și care servește în topografie (la măsurarea unghiurilor) și în astronomie (la determinarea azimutului și a înălțimii aparente a unui astru). Ajunse asudat la postul de observație... se cocoță în dosul teodolitului, pe pipăite. REBREANU, P. S. 83.

TEODOLIT s.n. Instrument optic goniometric de precizie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor, folosit în geodezie și astronomie. [Pron. te-o-. / < fr. théodolite].

TEODOLIT s. n. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor. (< fr. théodolite)

TEODOLIT ~e n. Instrument optic goniometric de precizie folosit în geodezie și astronomie. [Sil. te-o-] /<fr. théodolite

teodolit n. instrument geodezic pentru măsurarea unghiurilor la un plan orizontal.

*teodolít n., pl. e (ar. al-idhâda, alidadă, maĭ vechĭ alydeday, apoĭ athelida, căruĭa i s’a pus art. engl. the și s’a făcut fr. théodolite). Mat. Un instrument geodezic de făcut planurĭ și de măsurat unghĭurile reduse la orizont și la distanțele zenitale (ceĭa ce odinioară se făcea cu astrolabu). V. ecŭatorial.

teodolit (desp. te-o-) s. n., pl. teodolite

teodolit (te-o-) s. n., pl. teodolite

teodolit s. n. (sil. te-o-), pl. teodolite