suavitate sf [At: HELIADE, D. J. 87 / P: su-a~ / Pl: ~tăți / E: fr suavité] 1 Însușirea de a da impresia de armonie discretă a formei, de aspect fragil, plăpând al structurii etc., producând un sentiment de delectare (vizuală), sugerând puritatea și trezind asociații tulburătoare Si: delicatețe (2), dulceață (8), finețe (1), gingășie (2), grație (1). 2 Însușirea de a da impresia de armonie auditivă, discretă și inedită, exotică, provocând un sentiment de delectare auditivă bazat pe interpretări, pe asociații etc., strict personale Si: armonie¹ (4), duioșie (1), dulceață (8), farmec (7). 3 Însușirea de a produce o senzație olfactivă discretă și plăcută, tulburătoare etc. Si: dulceață (8).

SUAVITATE, suavități, s. f. Însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, gingășie, finețe. Aceste flăcări-fecioare țîșneau, dansau și se întîlneau mereu... Iar în acest joc al lor cîtă suavitate, cîte destăinuiri! GALACTION, O. I 148. Ivan își domolise glasul... într-o melodie... în care se armonizau acorduri grave de amvon și suavități pastorale. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 212. Suferința i-a dat un parfum de poezie și suavitate. BOLINTINEANU, O. 462.

SUAVITATE s.f. Însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, finețe, gingășie. [Pron. su-a-. / cf. fr. suavité, lat. suavitas].

SUAVITATE s. f. însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, finețe, gingășie. (< fr. suavité)

SUAVITATE f. Caracter suav; gingășie; delicatețe. [G.-D. suavității; Sil. su-a-] /<fr. suavité

suavitate f. însușirea lucrurilor suave: suavitatea unui parfum, suavitatea unei melodii.

*suavitáte f. (lat suávitas, -átis). Calitatea de a fi suav.

suavitate (desp. su-a-) s. f., g.-d. art. suavității

suavitate (su-a-) s. f., g.-d. art. stuavității

suavitate s. f. (sil. su-a-), g.-d. art. suavității; pl. suavități

SUAVITATE s. v. delicatețe.

SUAVITATE s. delicatețe, finețe, gingășie, grație. (Gesturi pline de ~.)