8 definiții pentru știoalfă / ștoarfă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTIOALFĂ, știoalfe, s. f. (Arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri ușoare. [Var.: ștoarfă s. f.] – Et. nec.
ȘTIOALFĂ, știoalfe, s. f. (Arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTOARFĂ s. f. v. știoalfă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
știoalfă / ștoarfă (arg.) (știoal- / ștoar-) s. f., g.-d. art. știoalfei / ștoarfei; pl. știoalfe / ștoarfe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
știoalfă s. f. (sil. știoal-), g.-d. art. știoalfei; pl. știoalfe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!ștoarfă (arg.) (desp. ștoar-) s. f., g.-d. art. ștoarfei; pl. ștoarfe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștoarfă v. știoalfă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ștoarfă, ștoarfe s. f. v. știoaflă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: știoal-fă
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
- silabație: ștoar-fă
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
știoalfă, știoalfe / ștoarfă, ștoarfesubstantiv feminin
- 1. Calificativ injurios dat unei femei de moravuri ușoare. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.