SORBET, sorbeturi, s. n. (Înv.) Băutură răcoritoare preparată din suc de fructe, zahăr și lichior sau apă. [Pl. și: sorbete] – Din fr. sorbet.

sorbet¹ sn [At: HELIADE, L. B. I, 24/19 / Pl: ~uri, ~e / E: fr sorbet] Băutură răcoritoare de origine orientală, preparată din sucuri de fructe, zahăr și lichior de apă.

sorbet² sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~e / E: sorbi + -et] (Mun) 1-2 Sorbire (1-2).

SORBET, sorbete, s. n. (Rar) Băutură răcoritoare preparată din suc de fructe, zahăr și lichior sau apă. [Pl. și: sorbeturi] – Din fr. sorbet.

SORBET, sorbeturi și sorbete, s. n. Băutură răcoritoare, preparată din suc de fructe și lichior. Ah! tulbure-i, doamne, impusul sorbet și limpede-i vinul oprit de profet. COȘBUC, P. I 211. Făt-Frumos... fu primit de Alb-împărat cu multă cinste și îmbiat cu felurite sorbeturi răcoritoare. POPESCU, B. I 11. Se întrebuințau sorbetele turcești și braga moldovenească. KOGĂLNICEANU, S. A. 96.

SORBET s.n. Băutură răcoritoare făcută din suc de fructe și lichior. [Pl. -turi. / < fr. sorbet].

SORBET s. n. băutură răcoritoare, din suc de fructe și lichior. (< fr. sorbet)

sorbet n. băutură răcoritoare din apă, lămâie și zahăr. V. limonadă.

sorbet (băutură răcoritoare, înghețată) s. n., pl. sorbeturi

!sorbet (băutură răcoritoare) (înv.) s. n., pl. sorbeturi

sorbet s. n., pl. sorbete/sorbeturi

SORBET s.n. Specialitate de înghețată de origine franceză sau italiană, realizată din piure sau suc de fructe, dar și pe bază de vin sau șampanie; parfumată divers și adesea cu adaos de mering-spumă pentru a-i da consistență; din fr. sorbet, it. sorbetto; dacă se prepară doar dintr-un simplu sirop de fructe sau sirop de zahăr amestecat cu suc de fructe (de lămâie sau de portocale), înghețat și apoi dat prin mixer, capătă aspect de gheață granulată, colorată, numit în it. gramolata sau granita, fiind mai mult o băutură răcoritoare, decât o înghețată.

sorbet², sorbete, s.n. (reg.) sorbire.