2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
slog sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: scr slog] (Olt; Ban) Hotar de teren.
SLOG, sloguri, s. n. (Regional) Linie de demarcație între două moșii; hotar. Și ieșii în deal la slog. HODOȘ, P. P. 144.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLOG, sloguri, s. n. (Reg.) Linie de demarcație între două moșii; hotar. – Sb. slog.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
slog n. hotar între două moșii (termen de hotărnicie). [Slav. SLOGŬ, punere la olaltă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slog n., pl. urĭ (bg. slog). Vest. Hotar de copacĭ saŭ de pămînt (dîlmă, mejdina)/ Vechĭ. Silabă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLOG s. n. (Ban.) Apoplexie. Shlog. AC, 370. Etimologie: germ. dial. Schlog.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SLOG s. v. hat, hotar, răzor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slog s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
slog (-guri), s. n. – (Olt., Banat) Piatră, stîlp de hotar. Sb. slog (Candrea), sl. slogŭ (Conev 42).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
slog, slogurisubstantiv neutru
-
- Și ieșii în deal la slog. HODOȘ, P. P. 144. DLRLC
-
etimologie:
- slog DLRM