opțiuni
  • info

13 definiții pentru servitoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERVITOR, -OARE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

SERVITOR, -OARE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

servitor, ~oare smf [At: OBRADOVICI, D. 20/10 / V: (pop) săr~, (îvr) serbi~, (reg) sir~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr serviteur] 1 Persoană aflată în serviciul unui stăpân (pentru a presta munci casnice) și răsplătită în bani sau în natură Si: slugă (2) (asr) serv (1), (rar) slujitor, (înv) poslușnic, (reg) servitoreasă (1). 2 (Iuz; spc) Om (sau femeie) de serviciu (12). 3 (Rar) Slugă (10). 4 (Orn; reg; îc) ~oarea-cucului Pitulice (Troglodytes troglodytes). 5 (Fig) Organ sau mecanism, sistem ce îndeplinește o muncă utilă cuiva sau altui organ, mecanism, sistem. 6 (În formule de politețe) Autor al unui mesaj scris sau oral Si: slugă. corectat(ă)

SERVITOR, -OARE, servitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. ext. persoană care muncește la stăpîn; slugă. Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248. ◊ (Învechit, în formule de politețe) Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5.

SERVITOR, -OARE s.m. și f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpîn; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].

SERVITOR, -OARE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)

SERVITOR ~oare( ~ori, ~oare) m. și f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur

*servitór, -oáre s. (d. servesc; fr. serviteur, lat. servitor, -óris). Slugă, om saŭ femeĭe care servește (slujnică). Orĭ-ce om care aduce un serviciŭ: să fim servitorĭ aĭ patriiĭ!.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

servitoare s. f., g.-d. art. servitoarei; pl. servitoare

servitoare s. f., g.-d. art. servitoarei; pl. servitoare

servitoare s. f., g.-d. art. servitoarei; pl. servitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SERVITOARE s. slugă, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariță.

SERVITOARE s. slugă, slujnică, (livr.) servantă, (reg.) jupîneasă, (fam.) mariță.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

servitoare, servitoare s. f. prostituată.

Intrare: servitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servitoare
  • servitoarea
plural
  • servitoare
  • servitoarele
genitiv-dativ singular
  • servitoare
  • servitoarei
plural
  • servitoare
  • servitoarelor
vocativ singular
  • servitoare
  • servitoareo
plural
  • servitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

servitor, servitorisubstantiv masculin
servitoare, servitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248. DLRLC
    • format_quote învechit Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.