REZERVIST, rezerviști, s. m. Persoană care, după ce a efectuat serviciul militar, a trecut în rândul cadrelor de rezervă ale armatei. – Din fr. réserviste.

rezervist sm [At: ȘĂINEANU / Pl: ~iști / E: fr réserviste] 1-2 Soldat (sau ofițer) care a îndeplinit serviciul militar și este trecut în cadrele de rezervă (14) ale armatei.

REZERVIST, rezerviști, s. m. Soldat sau ofițer care a îndeplinit serviciul militar și nu mai face parte din cadrele active ale armatei. – Din fr. réserviste.

REZERVIST, rezerviști, s. m. Persoană care a satisfăcut serviciul militar și nu mai face parte din cadrele active ale armatei. Pe ici, pe colo, se zărea haina de uniformă a vreunui rezervist chemat la regiment. DUMITRIU, N. 98. Poziția lui Milescu, ca a tuturor voluntarilor și rezerviștilor cu dare de mînă, era printre camarazii săi dintre cele mai curioase. D. ZAMFIRESCU, R. 201.

REZERVIST s.m. Militar care face parte din cadrele de rezervă ale armatei. [Cf. fr. réserviste].

REZERVIST a. m. ofițer din rezerva forțelor armate. (< fr. réserviste)

REZERVIST ~ști m. Militar din cadrele de rezervă ale armatei. /<fr. réserviste

rezervist m. om care face parte din armata de rezervă.

*rezervíst m. (fr. réserviste, it. riservista). Soldat saŭ ofițer din rezerva armateĭ.

rezervist s. m., pl. rezerviști

rezervist s. m., pl. rezerviști

rezervist s. m., pl. rezerviști