2 intrări
14 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECĂSĂTORIRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.
RECĂSĂTORIRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recăsătorire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: recăsători] Căsătorie (1) nouă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECĂSĂTORIRE, recăsătoriri, s. f. Acțiunea de a se recăsători.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECĂSĂTORI, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
recăsători vr [At: CĂLINESCU, S. 136 / Pzi: ~resc / E: re1- + căsători] A se căsători (2) din nou.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECĂSĂTORI, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Re1- + căsători.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
RECĂSĂTORI, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE RECĂSĂTORI mă ~esc intranz. A se căsători din nou. /re- + a se căsători
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recăsătorire s. f., g.-d. art. recăsătoririi; pl. recăsătoriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recăsătorire s. f., g.-d. art. recăsătoririi; pl. recăsătoriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recăsătorire s. f., g.-d. art. recăsătoririi; pl. recăsătoriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recăsători (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă recăsătoresc, 3 sg. se recăsătorește, imperf. 1 sg. mă recăsătoream; conj. prez. 1 sg. să mă recăsătoresc, 3 să se recăsătorească; imper. 2 sg. afirm. recăsătorește-te; ger. recăsătorindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!recăsători (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătorește, imperf. 3 sg. se recăsătorea; conj. prez. 3 să se recăsătorească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recăsători vb. căsători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
recăsătorire, recăsătoririsubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se recăsători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- recăsători DEX '98 DEX '09
recăsători, recăsătorescverb
- 1. A se căsători din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Prefix re- + căsători. DEX '09