punctaj sn [At: SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 959 / Pl: ~e / E: punct + -aj cf fr pointage] 1 Însemnare care conține ideile principale sau mai importante ale unei expuneri, ale unei lucrări etc. Si: (înv) punctațiune (1). 2 Stabilire a unui plan de acțiune sumar Si: (înv) punctațiune (2). 3 Notație de puncte (69) a rezultatelor obținute la o întrecere sportivă. 4 Totalitate a punctelor (69) obținute de un sportiv sau de o echipă într-o întrecere sportivă.

PUNCTAJ, punctaje, s. n. Notarea cu puncte a rezultatului muncii cuiva, a etapelor sau a partidelor, în vederea stabilirii fruntașului sau a cîștigătorului. Punctajul concursului de tir. ♦ Însemnare a punctelor mai importante ale unei relatări, stabilirea unui plan sumar de dezvoltare a unei activități. Își începu raportul, respectînd aidoma punctajul. GALAN, B. I 122.

PUNCTAJ s.n. Notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.) pentru stabilirea clasificării concurenților. ♦ Însemnare a punctelor mai importante ale unei relatări, ale unui plan etc. [< punct + -aj, după fr. pointage].

PUNCTAJ s. n. 1. notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.) în vederea sublinierii unui clasament; totalitatea punctelor obținute. 2. însemnare a punctelor mai importante ale unei expuneri, ale unui plan etc. (după fr. pointage)

PUNCTAJ ~e n. 1) Rezultat în puncte obținut de un sportiv sau de o echipă sportivă într-o competiție. 2) Notă care indică punctele mai importante ale unui plan de activitate. /punct + suf. ~aj

punctaj (desp. punc-taj) s. n., pl. punctaje

punctaj (punc-taj) s. n., pl. punctaje

punctaj s. n. (sil. punc-), pl. punctaje

PUNCTAJ s. (înv.) punctațiune. (~ al unei expuneri.)

PUNCTAJ s. (înv.) punctațiune. (~ al unei expuneri.)