prozodic, ~ă [At: HELIADE, PARALELISM, II, 153/16 / S și: ~oso~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr prosodique] 1 a Care aparține prozodiei (1) Si: (îvr) prosodicesc (1). 2 a Privitor la prozodie (1). 3 a De prozodie (1). 4 av În mod prozodic (1). 5 a (Înv) Ortografic.

PROZODIC, -Ă adj. v. prosodic.

PROZODIC, -Ă adj. Referitor la prozodie, de prozodie. [Var. prosodic, -ă adj. / cf. fr. prosodique].

PROZODIC, -Ă adj. referitor la prozodie. (< fr. prosodique)

PROZODIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de prozodie; propriu prozodiei. /<fr. prosodique

prozodic a. ce ține de prozodie.

prosodic, ~ă a vz prozodic

PROSODIC, -Ă, prosodici, -e, adj. Care se referă la prosodie, de prosodie. Cînticel care... este în privința regulelor prosodice cu mult mai prejos de ingenioasa improvizațiune a vînătorului de curci. ODOBESCU, S. III 10. – Variantă: prozodic, -ă adj.

PROSODIC, -Ă, prosodici, -ce, adj. Care aparține prosodiei, privitor la prosodie. [Var.: prozodic, -ă adj.] – Fr. prosodique.

PROSODIC, -Ă adj. v. prozodic.

*prosódic, -ă adj. (vgr. prosodikós). Gram. De prosodie: greșeală prosodică. Vers prosodic, vers bazat pe cantitatea silabelor, nu pe număru lor (în care caz s’ar numi vers silabic). Adv. După prosodie: un vers greșit prosodic. – Și proz- (după fr.).

prozodic adj. m., pl. prozodici; f. prozodică, pl. prozodice

prozodic adj. m., pl. prozodici; f. prozodică, pl. prozodice

prozodic adj. m., pl. prozodici; f. sg. prozodică, pl. prozodice

PROZODIC adj. v. ortografic.

prozodic adj. v. ORTOGRAFIC.