PROIECTANT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant.

proiectant, ~ă [At: ORESCU, T. 54/6 / P: pro-iec~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr projetant, ger Projektant] 1 a Care servește la proiecție. 2 a De proiecție. 3-4 sf, a (Șîs dreaptă ~ă) (Dreaptă) cu ajutorul căreia se efectuează proiecția (1). 5-6 smf, a (Persoană calificată) care face proiecte.

PROIECTANT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f. Persoană care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. [Pr.: pro-iec-] – Din germ. Projektant.

PROIECTANT², -Ă, proiectanți, -te, s. m. și f. Persoană care întocmește proiecte. În scenă se află Toma Dumitrescu... șeful cabinetului tehnic, și Maria Vasiliu, de douăzeci și trei de ani, proiectantă. V. ROM. august 1953, 17. ◊ (Adjectival) Inginer proiectant.

PROIECTANT¹, -Ă, proiectanți, -te, adj. (Geom.) De proiecție. Plan proiectant. ◊ (Substantivat, f.) Dreaptă. care unește un punct cu proiecția acestuia pe un plan.

PROIECTANT, -Ă adj. (Mat.) De proiecție. ♦ Dreaptă proiectantă (și s.f. ) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan. // s.m. și f. Persoană care face proiecte (2). [Cf. it. proiettante].

PROIECTANT, -Ă I. adj. (mat.) care servește la proiecție. ♦ dreaptă ~ă (și s. f.) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan. II. s. m. f. cel care întocmește proiecte (3). (< germ. Projektant)

PROIECTANT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. Lucrător specializat în elaborarea proiectelor. /<germ. Projektant

PROIECTANT¹ ~tă (~ți,~te) Care servește la proiecție; care proiectează. Sistem ~. /<germ. Projektant

desenator-proiectant s. m. Desenator care face proiecte ◊ „Era o absolventă a șapte clase elementare care reclama cu insistență o funcție... de desenator-proiectant.” Sc. 10 V 73 p. 1 (din desenator + proiectant)

proiectant-arhitect s. m. Proiectant în arhitectură ◊ „[...] o discuție pe care arh. D. o poartă cu proiectanții-arhitecți.” Pr.R.TV 28 XI 5 XII 70 p. 4 (din proiectant + arhitect)

proiectant adj. m., s. m., pl. proiectanți; adj. f., s. f. proiectantă, pl. proiectante

proiectant adj. m., s. m., pl. proiectanți; adj. f., s. f. proiectantă, pl. proiectante

proiectant adj. m., s. m. (sil. -iec-), pl. proiectanți; f. sg. proiectantă, pl. proiectante