4 definiții pentru prietnicie
Explicative DEX
prietnicie sf [At: MOXA, 392/9 / Pl: ? / E: prietnic + -ie] (Înv) 1 Prietenie (1). 2 (Îlav) Cu ~ În mod amabil. 3 Prietenie (7).
Sinonime
PRIETNICIE s. v. amiciție, prietenie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prietnicie s. v. AMICIȚIE. PRIETENIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
PRIETNICIE s.f. (ȚR, Ban., Trans. S) Prietenie. B: Făcu Dumnezeu den ceale amară, dulci și den cele pizmașă cu prietnicii. N 1682, 15v. Făcu prietnicie cu păgînii. NB, 172; cf. ANON. CANTAC.; N 1727, 150r. C: O parte de Midiia avea pace și prietnicie cu rimleanii. GA, 55v. Priétnicsiĕ. Amicitia. AC, 363. Sparge prietnicia si unirea bună. PP, 88r; cf. PP, 31r. Etimologie: prietnic + suf. -ie. Vezi și prietnic, prietnicesc. Cf. b r o t e a l ă.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prietnicie
prietnicie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||