opțiuni
  • info

16 definiții pentru predicator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDICATOR, -OARE, predicatori, -oare, s. m.[1] 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur.

  1. Lipsește mențiunea s. f. — gall

predicator sm [At: ȘINCAI, HR. II, 309/30 / V: (înv) ~căt~ / A și: (înv) ~cator~ / Pl: ~i / E: lat praedicator, fr prédicateur] 1 Persoană care predică Si: propagator. 2 Conducător al unei comunități religioase baptiste. 3 Persoană care propagă idei, concepții, doctrine etc.

PREDICATOR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități religioase creștine. – Din fr. prédicateur.

PREDICATOR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. I-a luat... puterea de predicator. CREANGĂ, A. 137. 2. Conducător al unei comunități baptiste.

PREDICATOR s.m. 1. Cel care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unei comunități baptiste. [Cf. it. predicatore, lat. praedicator].

PREDICATOR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr. prédicateur, lat. praedicator)

PREDICATOR ~i m. 1) Persoană care predică; propovăduitor. 2) Conducător al unei comunități baptiste. /<fr. prédicateur

predicator m. cel ce predică.

*predicatór, -oáre s. (lat. praedicátor, -óris). Persoană care predică.

predicător sm vz predicator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

predicator s. m., pl. predicatori

predicator s. m., pl. predicatori

predicator s. m., pl. predicatori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREDICATOR s. v. propovăduitor.

PREDICATOR s. (BIS.) propagator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

predicator, predicatori s. m. (intl.) avocat.

Intrare: predicator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predicator
  • predicatorul
  • predicatoru‑
plural
  • predicatori
  • predicatorii
genitiv-dativ singular
  • predicator
  • predicatorului
plural
  • predicatori
  • predicatorilor
vocativ singular
  • predicatorule
plural
  • predicatorilor
predicător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

predicator, predicatorisubstantiv masculin
predicatoare, predicatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care predică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: propagator propovăduitor
    • format_quote I-a luat... puterea de predicator. CREANGĂ, A. 137. DLRLC
  • 2. Conducător al unor comunități baptiste. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.