opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREAMBALARE, preambalări, s. f. Acțiunea de a preambala. [Pr.: pre-am-] – V. preambala.

PREAMBALARE, preambalări, s. f. Acțiunea de a preambala. [Pr.: pre-am-] – V. preambala.

preambalare sf [At: SCÎNTEIA, 1970, nr. 8385 / P: pre-am~ / Pl: ~lări / E: preambala] Ambalare înainte de punerea în vânzare.

preambalare s. f. 1975 (com.) Ambalare prealabilă vânzării v. termocontractabil (din pre- + ambalare; DMC 1974)

PREAMBALA, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala.

PREAMBALA, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala.

preambala vt [At: SCÎNTEIA, 1970, nr. 8385 / P: pre-am~ / Pzi: ~lez / E: pre- + ambala] (C. i. mărfuri) A ambala înainte de a pune în vânzare.

A PREAMBALA ~ez tranz. (mărfuri) A ambala înainte de a pune în vânzare. [Sil. pre-am-] /prea + a ambala

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

preambalare s. f., pl. preambalări

preambala (a ~) (desp. pre-am-) vb., ind. prez. 1 sg. preambalez, 3 preambalează; conj. prez. 1 sg. să preambalez, 3 să preambaleze

*preambala (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambalează

preambala vb., ind. prez. preambalez, 3 sg. și pl. preambalează

Intrare: preambalare
preambalare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preambalare
  • preambalarea
plural
  • preambalări
  • preambalările
genitiv-dativ singular
  • preambalări
  • preambalării
plural
  • preambalări
  • preambalărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: preambala
  • silabație: pre-am- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preambala
  • preambalare
  • preambalat
  • preambalatu‑
  • preambalând
  • preambalându‑
 singular plural
  • preambalează
  • preambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preambalez
 (să)
  • preambalez
  • preambalam
  • preambalai
  • preambalasem
a II-a (tu)
  • preambalezi
 (să)
  • preambalezi
  • preambalai
  • preambalași
  • preambalaseși
a III-a (el, ea)
  • preambalează
 (să)
  • preambaleze
  • preambala
  • preambală
  • preambalase
plural I (noi)
  • preambalăm
 (să)
  • preambalăm
  • preambalam
  • preambalarăm
  • preambalaserăm
  • preambalasem
a II-a (voi)
  • preambalați
 (să)
  • preambalați
  • preambalați
  • preambalarăți
  • preambalaserăți
  • preambalaseți
a III-a (ei, ele)
  • preambalează
 (să)
  • preambaleze
  • preambalau
  • preambalară
  • preambalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preambalare, preambalărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a preambala. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi preambala DEX '98 DEX '09

preambala, preambalezverb

  • 1. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Pre- + ambala DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.