2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
piric, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: cf gr πύρ, πύρος „ foc”] Care se referă la foc, la ardere și mai ales la focuri de artificii.
PIRIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la foc, la ardere și îndeosebi la focuri de artificii. Cf. gr. pyr, pyros – foc].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIRIC2, -Ă adj. referitor la foc, la ardere și îndeosebi la focuri de artificii. (< it. pirico)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PIRIC1 s. m. picior de vers greco-latin, opus spondeului, format din două silabe scurte. (< fr. pyrrhique, gr. pyrrhikhe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
piric (< adj. gr. πυρρίχιος, de la πυρρίχη, „o specie de dans războinic”, de la numele inventatorului său Πύρριχος). În prozodia* antică, picior (1) alcătuit din două silabe scurte: UU.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
piric, piricăadjectiv
- 1. Referitor la foc, la ardere și îndeosebi la focuri de artificii. DN
etimologie:
- pyr, pyros DN
piric, piricisubstantiv masculin
- 1. Picior de vers greco-latin, opus spondeului, format din două silabe scurte. MDN '00
etimologie:
- pyrrhique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.