2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPERNICIRE s. f. Faptul de a se pipernici; piperniceală; închircire; sfrijire. – V. pipernici.

PIPERNICIRE s. f. Faptul de a se pipernici; piperniceală; închircire; sfrijire. – V. pipernici.

pipernicire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pipernici] Degenerare din punct de vedere biologic, din cauza unor condiții neprielnice Si: închircire, (reg) piperniceală (1), sfrijire.

PIPERNICIRE s. f. Faptul de a se pipernici; piperniceală, închircire; sfrijire.

PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). – Et. nec.

PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). – Et. nec.

pipernici vr [At: POLIZU / V: (reg) ~pir~ / Pzi: ~cesc / E: nct] (D. animale și plante) A degenera din punct de vedere biologic, din cauza unor condiții neprielnice.

pirnici[1] v vz pipernici

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se opri din creștere sau din dezvoltare (din cauza unei boli, a unor condiții neprielnice etc.), a pierde din vlagă, a se usca. Din lipsă de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc, de nu le mai cunoaște cineva. I. IONESCU, P. 234.

A SE PIPERNICI mă ~esc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-și micșora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se chirci; a se prizări. /Orig. nec.

pipernicì v. 1. a se strânge, vorbind de plante; 2. a lâncezi, vorbind de viețuitoare: un bătrân slab pipernicit ISP. [Origină necunoscută].

pipernicésc v. tr. (d. piper, din cauza credințeĭ populare că cine înghite nemestecat un bob de piper, nu maĭ crește). Opresc din creștere, fac să rămîĭe nedezvoltat. V. refl. Mă opresc în creștere: un copil, un cal, un copac pipernicit. V. împilesc și zîrnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pipernicire s. f., g.-d. art. pipernicirii

pipernicire s. f., g.-d. art. pipernicirii

pipernicire s. f., g.-d. art. pipernicirii; pl. piperniciri

pipernici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pipernicesc, 3 sg. se pipernicește, imperf. 1 sg. mă piperniceam; conj. prez. 1 sg. să mă pipernicesc, 3 să se pipernicească; imper. 2 sg. afirm. pipernicește-te; ger. pipernicindu-mă

!pipernici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pipernicește, imperf. 3 sg. se pipernicea; conj. prez. 3 să se pipernicească

pipernici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pipernicesc, imperf. 3 sg. pipernicea; conj. prez. 3 sg. și pl. pipernicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIPERNICIRE s. chircire, degenerare, închircire, piperniceală, sfrijire, (reg.) șiștăvire. (~ a unei plante.)

PIPERNICIRE s. chircire, degenerare, închircire, sfrijire, (reg.) șiștăvire. (~ a unei plante.)

PIPERNICI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)

PIPERNICI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: pipernicire
pipernicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipernicire
  • pipernicirea
plural
  • piperniciri
  • pipernicirile
genitiv-dativ singular
  • piperniciri
  • pipernicirii
plural
  • piperniciri
  • pipernicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pipernici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipernici
  • pipernicire
  • pipernicit
  • pipernicitu‑
  • pipernicind
  • pipernicindu‑
singular plural
  • pipernicește
  • piperniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipernicesc
(să)
  • pipernicesc
  • piperniceam
  • pipernicii
  • pipernicisem
a II-a (tu)
  • pipernicești
(să)
  • pipernicești
  • piperniceai
  • piperniciși
  • piperniciseși
a III-a (el, ea)
  • pipernicește
(să)
  • pipernicească
  • pipernicea
  • pipernici
  • pipernicise
plural I (noi)
  • pipernicim
(să)
  • pipernicim
  • piperniceam
  • pipernicirăm
  • piperniciserăm
  • pipernicisem
a II-a (voi)
  • piperniciți
(să)
  • piperniciți
  • piperniceați
  • pipernicirăți
  • piperniciserăți
  • piperniciseți
a III-a (ei, ele)
  • pipernicesc
(să)
  • pipernicească
  • piperniceau
  • pipernici
  • piperniciseră
pipirnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pirnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pipernicire, pipernicirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pipernici DEX '98 DEX '09

pipernici, pipernicescverb

  • 1. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din lipsă de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc, de nu le mai cunoaște cineva. I. IONESCU, P. 234. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.