opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȘAT, pișaturi, s. n. (Pop.) Urină. – V. pișa.

PIȘAT, pișaturi, s. n. (Pop.) Urină. – V. pișa.

pișat2, ~ă a [At: A I, 23 / Pl: ~ați, ~e / E: pișa] (Pop) 1 Peste care s-a urinat. 2 Stropit cu urină. 3 (Trs; îs) Lână ~ă Lână tunsă de pe coada oilor.

pișat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri, (reg, sm) ~ați / E: pișa] (Pop) 1 Urinare. 2 Pișare (2). 3 (Ccr) Urină. 4 (Spc) Pișălău (1). 5 (Reg; îs) ~ de iapă Apă călduță. 6 (Fig; fam; prt) Băutură alcoolică de calitate inferioară. 7 (Fam) Băutură caldă, lipsită de gust. 8 (Reg; îc) ~ul-boului Pișățăl. 9 Piatră nedefinită mai îndeaproape.

pișát n., pl. urĭ (d. piș; fr. pissat). Triv. Urină.

PIȘA, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

PIȘA, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ~șind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

piș, a -á v. tr. (lat. *pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. pišer [!], pv. pissar, vfr. pissier, nfr. pisser. D. rom. vine sîrb. pišati). Triv. Ud urinînd: pisica a pișat covoru. V. refl. Urinez.

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pișat (pop.) s. n., pl. pișaturi

pișat (pop.) s. n., pl. pișaturi

pișat s. n., pl. pișaturi

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 1 sg. să piș, 3 să pișe; ger. pișând

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități; probe) pl. urine

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 să pișe; ger. pișând

pișa vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 sg. și pl. pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pișe; ger. pișând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIȘAT s. v. must, urinare, urinat, urină.

pișat s. v. MUST. URINARE. URINAT. URINĂ.

PIȘA vb. v. ieși, urina.

pișa vb. v. IEȘI. URINA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pișat, pișaturi, s.n. (pop.) 1. urină, pișălău. 2. pișare, urinare. 3. (fig.; fam. și peior.) băutură alcoolică slabă, inferioară; băutură răcoritoare caldă, lipsită de gust.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pișat, pișaturi s. n. (pop.) v. pipi

a pișa ochii expr. (vulg.) a plânge.

a se pișa (pe ceva / pe cineva) expr. a desconsidera total (ceva / pe cineva).

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.

du-te și te pișă! expr. (vulg.) lasă-mă-n pace!, pleacă!

pișa, piș (pop., obs.) I. v. t. a uda cu urină II. v. r. a urina, a face pipi

Intrare: pișat (adj.)
pișat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișat
  • pișatul
  • pișatu‑
  • pișată
  • pișata
plural
  • pișați
  • pișații
  • pișate
  • pișatele
genitiv-dativ singular
  • pișat
  • pișatului
  • pișate
  • pișatei
plural
  • pișați
  • pișaților
  • pișate
  • pișatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pișat (s.n.)
pișat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișat
  • pișatul
  • pișatu‑
plural
  • pișaturi
  • pișaturile
genitiv-dativ singular
  • pișat
  • pișatului
plural
  • pișaturi
  • pișaturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pișa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pișa
  • pișare
  • pișat
  • pișatu‑
  • pișând
  • pișându‑
 singular plural
  • pișă
  • pișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piș
 (să)
  • piș
  • pișam
  • pișai
  • pișasem
a II-a (tu)
  • piși
 (să)
  • piși
  • pișai
  • pișași
  • pișaseși
a III-a (el, ea)
  • pișă
 (să)
  • pișe
  • pișa
  • pișă
  • pișase
plural I (noi)
  • pișăm
 (să)
  • pișăm
  • pișam
  • pișarăm
  • pișaserăm
  • pișasem
a II-a (voi)
  • pișați
 (să)
  • pișați
  • pișați
  • pișarăți
  • pișaserăți
  • pișaseți
a III-a (ei, ele)
  • pișă
 (să)
  • pișe
  • pișau
  • pișară
  • pișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pișat, pișaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pișa DEX '98 DEX '09

pișa, pișverb

popular
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.