PERMEABILITATE, permeabilități, s. f. 1. Însușire a unui material de a fi permeabil. 2. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre inducția magnetică și intensitatea câmpului magnetic. [Pr.: -me-a-] – Din fr. perméabilité.

permeabilitate sf [At: BREZOIANU, R. 54/16 / P: ~me-a~ / Pl: ~tăți / E: fr perméabilité] 1 Proprietate a unei membrane sau a unui material cu structură poroasă de a fi permeabil. 2 (Șîs ~ magnetică) Mărime egală cu raportul dintre inducția magnetică dintr-un mediu izotop și intensitatea câmpului magnetic.

PERMEABILITATE s. f. 1. Însușire a unui material de a fi permeabil. 2. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre inducția magnetică și intensitatea câmpului magnetic. [Pr.: -me-a-] – Din fr. perméabilité.

PERMEABILITATE s. f. (Fiz.) însușirea unui corp de a fi permeabil. Paralel cu pierderea de apă prin transpirație la plantele atacate de rugini, urmează și o creștere a permeabilității celulelor din frunzele ruginite. SĂVULESCU, M. U. I 151.

PERMEABILITATE s.f. Calitate a ceea ce este permeabil. [Cf. fr. perméabilité].

PERMEABILITATE s. f. proprietate a unei membrane, a unui material de a fi permeabil. ♦ ~ (magnetică) = mărime a materialelor magnetice, egală cu raportul dintre inducția magnetică și intensitatea câmpului magnetic. (< fr. perméabilité)

PERMEABILITATE f. Caracter permeabil. [Sil. -me-a-] /<fr. perméabilité

permeabilitate f. caracterul celor permeabile.

*permeabilitáte f. (d. permeabil). Calitatea de a fi permeabil.

!permeabilitate (desp. -me-a-) s. f., g.-d. art. permeabilității

permeabilitate (-me-a-) s. f., g.-d. art. permeabilității; (tipuri) pl. permeabilități

permeabilitate s. f. (sil. -me-a-), g.-d. art. permeabilității; (tipuri) pl. permeabilități

Permeabilitate ≠ impermeabilitate

permeabilitate, (engl.= permeability) proprietatea unui mediu poros de a lăsa să treacă prin el unul sau mai multe fluide. P. este o funcție directă a porozității dinamice a rocilor. În cazul deplasării laminare a unui fluid monofazic, care nu reacționează cu constituenții și care, de regulă, saturează roca, se vorbește de p. absolută. P. efectivă (de fază) se referă la mobilitatea simultană a mai multor faze fluide și este o funcție a caracterelor fizice ale mediului poros, natura fluidelor (gaz-apă, apă-țiței, gaz-țiței etc.) și caracterul curgerii (laminare sau turbulente). Raportul dintre p. efectivă și p. absolută determină p. relativă. P. rocilor este influențată de compoziția granulometrică (este mai accentuată în dep. grosiere decât în cele fine), de gradul de sortare, caracterele morfometrice ale granulelor, natura mineralogică a granulelor și a liantului, gradul de saturație etc. P. dep. detritice determină caracterul de roci magazin pentru hidrocarburi și migrarea acestora.