paternitate sf [At: ALECSANDRI, T. I, 384 / Pl: ~tăți / E: fr paternité] 1 Calitate de tată. 2 Relație dintre tată și fii. 3 (Jur) Filiație pe linia tatălui. 4 (Fig) Calitate de autor al unei lucrări, al unei idei etc.

PATERNITATE s. f. 1. Stare, calitate de tată; rudenie de sînge între părinte și copilul său. Căutarea paternității unui copil nelegitim. 2. Fig. Calitate de autor al unei lucrări, al unei metode de lucru, al unei idei etc. Gîndul meu... cătă cu jind înapoi, spre întăriturile mele părăsite, văduve și pustii... Simțul duios al paternității pentru lucrul mînilor mele se răzvrăti în mine. HOGAȘ, M. N. 184.

PATERNITATE s.f. 1. Calitatea de tată. 2. (Fig.) Calitatea de autor al unei opere. [Cf. fr. paternité, lat. paternitas].

PATERNITATE s. f. 1. starea, calitatea de tată. ◊ (jur.) filiație pe linie paternă. 2. (fig.) calitatea de autor al unei opere. (< fr. paternité, lat. paternitas)

PATERNITATE f. 1) Stare paternă. 2) Sentiment patern. 3) Legătură de rudenie între tată și copilul său; filiație după tată. 4) Drept de autor. /<fr. paternité

paternitate f. 1. stare, calitate de tată; 2. fig. calitate de autor: a revendica paternitatea unei cărți.

*paternitáte f. (lat. patérnitas, -átis). Calitatea de tată. Fig. Calitatea de autor: a respinge paternitatea unuĭ panflet.

paternitate s. f., g.-d. art. paternității

paternitate s. f., g.-d. art. paternității

paternitate s. f., g.-d. art. paternității

PATERNITATE s. (rar) părințenie, părinție.

PATERNITATE s. (rar) părințenie, părinție.