NEUTRALITATE s. f. Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, care nu acordă sprijin statelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.

neutralitate sf [At: HELIADE, O. II, 55 / P: ne-u~ / G-D și: (înv) ~tei / Pl: ~tăți / E: fr neutralité] 1 Atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte. 2 Situație de neutralitate (1). 3-4 (Pex) Stare, atitudine neutră (11-12) a unei persoane sau a unui grup social.

NEUTRALITATE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau la alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.

NEUTRALITATE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul sau în războiul dintre două sau mai multe state și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte; (mai rar) stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. Partidul lui unchiu-meu e pentru rămînerea în neutralitate. CAMIL PETRESCU, U. N. 42. Mai întîlnești oameni care, de la adăpostul neutralității lor foarte confortabile, tot au îndestul suflet. C. PETRESCU, Î. II 66. Bem a scris lui Fuad-efendi o scrisoare, în care se plînge că turcii nu păzesc neutralitatea. GHICA, A. 339.

NEUTRALITATE s.f. Faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ♦ Situație politică și juridică a unui stat care se abține de a se amesteca în conflictul dintre două sau mai multe state, nu participă la alianțe sau la pacte militare, la războaie între alte state, întreține relații pașnice cu toate statele, chiar dacă acestea se află în stare de război unele cu altele. ♦ (Chim.) Stare a unui compus neutru. [Cf. fr. neutralité].

NEUTRALITATE s. f. faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ◊ poziție de neamestec a unui stat și de menținere a unor raporturi de pace cu țările angajate în conflicte armate. ◊ stare a unui compus neutru (4). (< fr. neutralité)

NEUTRALITATE f. 1) Caracter neutru. 2) Politică de neamestec în conflictele dintre alte state. [Sil. ne-u-] /<fr. neutralité

neutralitate f. starea unei puteri care nu iea parte cu nici una din națiunile beligerante.

* neutralitáte f. (d. neutral). Calitatea de a fi neutral: Francia a păstrat neutralitatea în timpu conflictuluĭ austro-prusian de la 1866.

neutralitate (desp. ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralității

!neutralitate (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralității

neutralitate s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. neutralității

NEUTRALITATE s. 1. (fig.) echidistanță. (Păstrează ~ față de partide.) 2. (POL.) neutralitate activă v. nealiniere.

NEUTRALITÁTE (< fr.) s. f. 1. Faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ♦ (Dr.) Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, nu acordă sprijin stalelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare. Fondatorii dreptului internațional modern, Hugo Grotius și Emmerich von Vattel, au formulat pentru prima oară acest concept. Primele reglementări ale n. au fost stabilite la Conferința de la Haga (18 oct. 1907); unele state, ca Elveția, Austria, Finlanda, Suedia ș.a., promovează o politică de permanentă n. armată sau n. permanentă prin lipsa forțelor armate, ca în Costa Rica (din 1948). 2. N. axiologică = deziderat, în metodologia științelor sociale, de a oferi descrieri ale fenomenelor și instituțiilor sociale în termeni care nu exprimă valorile împărtășite de autor.