NEON s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, inodor și incolor, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.

neon sn [At: STANCU, R. A. IV, 425 / P: ne-on / E: fr néon] 1 Gaz nobil neinflamabil, fară miros și fără culoare, folosit la umplerea unor lămpi cu descărcări în gaze, în special pentru reclamele luminoase. 2 Corp de iluminat constituit dintr-un tub fluorescent cu neon (1). 3 (Pex) Tub cu neon (1).

*NEON sbst. 🔬 Gaz nobil care se găsește în mici cantități în aer și în multe izvoare termale; e un corp simplu, cu greutatea atomică 20,2, care s’a descoperit în anul 1898 [fr.].

NEON s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, fără miros și fără culoare, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.

NEON s. n. Gaz nobil neinflamabil, fără miros și fără culoare, cu care se umplu tuburile luminoase.

NEON s.n. Gaz nobil care nu arde, incolor și inodor, folosit la umplerea tuburilor luminoase. [Pron. ne-on. / < fr. néon, cf. gr. neos – nou].

NEON s. n. gaz inert care nu arde, incolor și inodor, folosit la umplerea tuburilor luminoase. (< fr. néon)

NEON n. Gaz nobil, inert, incolor și inodor, întrebuințat la umplerea tuburilor luminoase electrice. [Sil. ne-o-] /<fr. néon

NE² pron. pers. enclitic și proclitic 1 dat. și ac. pl. de la EU ¶ 2 👉 NI [‡NĂ < lat. nobis și nos].

NE-¹, pref. care se unește cu un substantiv, cu un adjectiv, cu un pronume, cu un verb, sau cu altă parte de cuvînt, spre a le da o valoare negativă: – 1 Dinaintea unui substantiv: neliniște, nedreptate, nevinovăție, neprieten, neom, etc. – 2 Dinaintea unui adjectiv: nebun, necurat, nedrept, neplăcut, nesănătos, nevrednic. – 3 Dinaintea pronumelui altul, alta, în locuțiunile ca nealtul, ca nealta, cum nu mai este, cum n’a mai fost altul, alta. – 4 Dinaintea unui verb: – a) dînd naștere unui verb nou, cu înțeles negativ: a necinsti, a neliniști, a nemulțumi, a nenoroci, a nesocoti; – b) dinaintea unui participiu trecut, întrebuințat ca adjectiv: necopt, necunoscut, nehotărît, neisprăvit, nesupus, etc.; – c) dinaintea unui part. trec. Ia forma f. pl. și precedat de prep. pe, dînd naștere unei locuțiuni adverbiale: pe neașteptate, pe negîndite, pe nemîncate, pe nerăsuflate, pe nesimțite, pe neștiute, pe nevăzute; – d) dinaintea unui part. prez.: neauzind, neavînd, nefiind, nevăzînd; – e) dinaintea unui adj. verb.: neascultător, nepăsător, nerăbdător. – 5 Dinaintea ori-cărei alte părți de cuvînt, în anumite locuțiuni: ca ne altă dată, cum ne cum; un lucru ne la locul lui o îngheța (BR.-VN.). – 6 Se separă de forma verbală cu care e unit, în cazul cînd se interpune adv. mai: ne mai avînd, ne mai știind, ne mai auzit, ne mai văzut [vsl. ne].

NIMENI, NIME NE(A), ‡NIMENILEA, †NIME, Băn. Olten. NIMA (gen.-dat. nimănui, nimărui, nimului) pron. nedef. Nici un om, nici o femeie, nimenea nu poate să zică acum le știu toate (PANN); pe acela nu l-am spus nimărui, m’am temut (VLAH.); ca la noi, la nimeni (cu mireasa înainte), se zice cînd într’un loc, într’o țară, se fac lucrurile anapoda, cînd se petrec lucruri ce nu se mai văd aiurea [lat. nēmĭnem].

neon s. n.; simb. Ne

neon s. n.; simb. Ne

neon s. n., simb. Ne

NEÓN (< fr. {i}; {s} gr. neos „nou”) s. n. Element chimic (Ne; nr. at. 10, m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se găsește în aerul atmosferic în proporție de 1,8 x 10^-3% volume. Se obține prin distilarea fracționată a aerului lichid. Lămpile cu descărcări electrice în gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu n., dau o lumină roșie caracteristică. A fost descoperit de oamenii de știință englezi Sir W. Ramsey și M.W. Travers în 1898.

Ne, simbol chimic pentru neon.