11 definiții pentru morfinoman
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MORFINOMAN, -Ă, morfinomani, -e, s. m. și f. Persoană care folosește în mod obișnuit morfină, care suferă de morfinomanie. – Din fr. morphinomane.
MORFINOMAN, -Ă, morfinomani, -e, s. m. și f. Persoană care folosește în mod obișnuit morfină, care suferă de morfinomanie. – Din fr. morphinomane.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
morfinoman, ~ă smf [At: TEODOREANU, M. II, 420 / Pl: ~i, ~e / E: fr morphinomane] 1 Persoană care folosește în mod curent morfină. 2 Persoană care suferă de morfinomanie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORFINOMAN, -Ă, morfinomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă în mod obișnuit morfină și suferă de morfinomanie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORFINOMAN, -Ă s.m. și f. Cel care folosește în mod obișnuit morfina; suferind de morfinomanie. [< fr. morphinomane].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORFINOMAN, -Ă s. m. f. suferind de morfinomanie. (< fr. morphinomane)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MORFINOMAN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care suferă de morfinomanie. /<fr. morphinomanie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
morfinoman m. cel ce abuzează de morfină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*morfinomán, -ă s. și adj. (morfínă și -man). Care are mania de a lua saŭ de a-șĭ injecta morfină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
morfinoman s. m., pl. morfinomani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
morfinoman s. m., pl. morfinomani
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
morfinoman s. m., pl. morfinomani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
morfinoman, morfinomanisubstantiv masculin morfinomană, morfinomanesubstantiv feminin
- 1. Persoană care folosește în mod obișnuit morfină, care suferă de morfinomanie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- morphinomane DEX '09 DEX '98 DN