2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.

MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.

milogi vrt [At: PANN, P. V. III, 1421/19 / Pzi: ~gesc / E: milog] 1 A cerși. 2-5 (Pex; dep) vrt A (se) ruga cu stăruință (și cu glas plângător).

MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A se ruga de cineva cu stăruință spre a obține ceva; a cere de pomană, a cerși. [Țăranii] sînt siliți să cerșească pur și simplu.. să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I 223. O fetiță, c-un paneraș de flori, se tot milogește pe lîngă noi, c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. Cînd vedea drumeț... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios numai din vîrful limbii. CARAGIALE, O. III 51. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62.

A SE MILOGI mă ~esc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (față de cineva) implorând (pentru a obține ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cerși. /Din milog

milogì v. 1. a cere de milă; 2. fig. a implora cu fățărnicie: veni milogindu-se la muma voinicului ISP.

MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.

MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.

milog, ~oa smf [At: PISCUPESCU, O. 174/ 14 / V: miul~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: pbl ctm milă1 + olog] 1-2 (Rar sf) Cerșetor (infirm). 3 (Pex) Persoană infirmă.

MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor. Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10. Stăteați tustrei ca niște mogîldețe... «Ca niște milogi», l-ai auzit pe tata mîrîind. PAS, Z. I 177. Cu trunchiul zgîrcit cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. I 79.

MILOG ~oagă (~ogi, ~oage) m. și f. 1) Persoană (infimă) care umblă cu cerșitul; cerșetor. 2) Persoană care se milogește pentru a obține ceva. 3) Persoană care are un beteșug; om calic. /Din milă

milog m. 1. care cere milă, cerșetor; 2. (ironic) suplicant.

milóg, -oágă s. (d. milă și suf. -og din olog, slăbănog). Calic, cerșitor. Fig. Iron. Suplicant.

milogésc (mă) v. refl. (d. milog saŭ d. sîrb. milolagati, a linguși, a minți fin). Cerșesc, cer de pomană. Fig. Implor prea umil: i se milogea pentru fiu eĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

milogi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă milogesc, 3 sg. se milogește, imperf. 1 sg. mă milogeam; conj. prez. 1 sg. să mă milogesc, 3 să se milogească; imper. 2 sg. afirm. milogește-te; ger. milogindu-mă

!milogi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milogește, imperf. 3 sg. se milogea; conj. prez. 3 să se milogească

milogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milogesc, imperf. 3 ag. milogea; conj. prez. 3 sg. și pl. milogească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MILOGI vb. a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colțuri de stradă.)

MILOGI vb. a cere, a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colțuri de stradă.)

MILOG s. cerșetor, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MILOGÍ vb. IV. Refl. 1. A cere de pomană; a cerși. Merse Frigura îndată în cerșetoare schimbată. . . La ciobanul ce-l văzuse, Fără să se milogească. PANN, P. V. III, 1431/19, cf. POLIZU. Întindea dreapta și se milogea tînguios. CARAGIALE, O. II, 244. O fetiță c-un paneraș de flori se tot milogește . . . c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. ◊ T r a n z. (Rar) De n-ar fi ologul ca să cînte . . . și să-ți milogească mămăliga. . . DELAVRANCEA, ap. CADE. 2. P. e x t. A cere ceva înjosindu-se, a se ruga cu stăruință (și cu glas plîngător). Zmeul. . . veni milogindu-se la muma voinicului. ISPIRESCU, L. 123, cf. 338. Să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I, 223, cf. id. NUV. 175. Te milogești nițel și te miluie neamurile cu leafă de la stat. STANCU, D. 291, cf. id. R. A. IV, 83. ◊ T r a n z. (Rar) Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62. - Prez. ind.: milogesc. – V. milog.

MILOG, -OA s. m. și f. (Rar la f.) cerșetor (infirm). Cf. PISCUPESCU, O. 174/14. Nu fi milog zdravăn, nici te face hoț. PANN, ap. DDRF, cf. POLIZU, COSTINESCU, DHLR I, 250, IORDAN, L. M. 198. Cu trunchiul zgîrcit,. . . cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. 79. Să nu se mai considere nimeni servitoare ori milog. G. M. ZAMFIRESCU, sf. M. N. I, 185. Cetele de milogi roiau încoace și-ncolo. V. ROM. martie 1958, 6. Cere, Ilino, cît poci, C-am să-ți cînt ca la milogi. TEODORESCU, P. P. 132. El se îmbrăcase ca un milog, cu haine rupte. I. CR. IV, 283, cf. ALR I 451, A IX 5, 6. ◊ (Adverbial) Se aplecă milog către Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. II, 608. ◊ Fig. Mulțime de dezmetici și de milogi intelectuali. VLAHUȚĂ, ap. CADE. ♦ P. ext. Persoană infirmă, schiloadă. Cf. JIPESCU, O. 33, DDRF. Mă tem, boierule, să nu se întoarcă milog [din război]: să stea în colț și noi să-l hrănim. SADOVEANU, M. C. 136, cf. ALR II/I MN 42, 2 224/848. ◊ (Ca epitet depreciativ, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Am cumpărat niște milogi de cai. DR. V, 211, cf. IV, 1 558. – Pl.: milogi, -oage. – Și: miulóg, -oágă s. m. și f. ALR II 3 721/2. – De la milă1, probabil prin contaminare cu cuvinte de felul: olog, slăbănog.

Intrare: milogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • milogi
  • milogire
  • milogit
  • milogitu‑
  • milogind
  • milogindu‑
singular plural
  • milogește
  • milogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • milogesc
(să)
  • milogesc
  • milogeam
  • milogii
  • milogisem
a II-a (tu)
  • milogești
(să)
  • milogești
  • milogeai
  • milogiși
  • milogiseși
a III-a (el, ea)
  • milogește
(să)
  • milogească
  • milogea
  • milogi
  • milogise
plural I (noi)
  • milogim
(să)
  • milogim
  • milogeam
  • milogirăm
  • milogiserăm
  • milogisem
a II-a (voi)
  • milogiți
(să)
  • milogiți
  • milogeați
  • milogirăți
  • milogiserăți
  • milogiseți
a III-a (ei, ele)
  • milogesc
(să)
  • milogească
  • milogeau
  • milogi
  • milogiseră
Intrare: milog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milog
  • milogul
  • milogu‑
plural
  • milogi
  • milogii
genitiv-dativ singular
  • milog
  • milogului
plural
  • milogi
  • milogilor
vocativ singular
  • milogule
plural
  • milogilor
miulog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

milogi, milogescverb

  • 1. A cere de pomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cerși
    • format_quote [Țăranii] sînt siliți să cerșească pur și simplu... să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I 223. DLRLC
    • format_quote O fetiță, c-un paneraș de flori, se tot milogește pe lîngă noi, c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. DLRLC
    • format_quote Cînd vedea drumeț... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios numai din vîrful limbii. CARAGIALE, O. III 51. DLRLC
    • 1.1. A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote tranzitiv neobișnuit Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62. DLRLC
etimologie:
  • milog DEX '98 DEX '09

milog, milogisubstantiv masculin
miloa, miloagesubstantiv feminin

  • 1. Cerșetor (infirm). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cerșetor
    • format_quote Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10. DLRLC
    • format_quote Stăteați tustrei ca niște mogîldețe... «Ca niște milogi», l-ai auzit pe tata mîrîind. PAS, Z. I 177. DLRLC
    • format_quote Cu trunchiul zgîrcit... cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. I 79. DLRLC
    • 1.1. Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. regional Om infirm, schilod. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • milă, probabil prin contaminare cu olog. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.