2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.
MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
milogi vrt [At: PANN, P. V. III, 1421/19 / Pzi: ~gesc / E: milog] 1 A cerși. 2-5 (Pex; dep) vrt A (se) ruga cu stăruință (și cu glas plângător).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A se ruga de cineva cu stăruință spre a obține ceva; a cere de pomană, a cerși. [Țăranii] sînt siliți să cerșească pur și simplu.. să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I 223. O fetiță, c-un paneraș de flori, se tot milogește pe lîngă noi, c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. Cînd vedea drumeț... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios numai din vîrful limbii. CARAGIALE, O. III 51. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE MILOGI mă ~esc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (față de cineva) implorând (pentru a obține ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cerși. /Din milog
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
milogì v. 1. a cere de milă; 2. fig. a implora cu fățărnicie: veni milogindu-se la muma voinicului ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
milog, ~oagă smf [At: PISCUPESCU, O. 174/ 14 / V: miul~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: pbl ctm milă1 + olog] 1-2 (Rar sf) Cerșetor (infirm). 3 (Pex) Persoană infirmă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miulog, ~oagă smf vz milog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor. Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10. Stăteați tustrei ca niște mogîldețe... «Ca niște milogi», l-ai auzit pe tata mîrîind. PAS, Z. I 177. Cu trunchiul zgîrcit cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. I 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOG ~oagă (~ogi, ~oage) m. și f. 1) Persoană (infimă) care umblă cu cerșitul; cerșetor. 2) Persoană care se milogește pentru a obține ceva. 3) Persoană care are un beteșug; om calic. /Din milă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
milog m. 1. care cere milă, cerșetor; 2. (ironic) suplicant.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
milóg, -oágă s. (d. milă și suf. -og din olog, slăbănog). Calic, cerșitor. Fig. Iron. Suplicant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
milogésc (mă) v. refl. (d. milog saŭ d. sîrb. milolagati, a linguși, a minți fin). Cerșesc, cer de pomană. Fig. Implor prea umil: i se milogea pentru fiu eĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
milogi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă milogesc, 3 sg. se milogește, imperf. 1 sg. mă milogeam; conj. prez. 1 sg. să mă milogesc, 3 să se milogească; imper. 2 sg. afirm. milogește-te; ger. milogindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!milogi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milogește, imperf. 3 sg. se milogea; conj. prez. 3 să se milogească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
milogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milogesc, imperf. 3 ag. milogea; conj. prez. 3 sg. și pl. milogească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
milog s. m., pl. milogi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
milog s. m., pl. milogi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
milog s. m., pl. milogi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MILOGI vb. a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colțuri de stradă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MILOGI vb. a cere, a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colțuri de stradă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MILOG s. v. cerșetor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MILOG s. cerșetor, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MILOGÍ vb. IV. Refl. 1. A cere de pomană; a cerși. Merse Frigura îndată în cerșetoare schimbată. . . La ciobanul ce-l văzuse, Fără să se milogească. PANN, P. V. III, 1431/19, cf. POLIZU. Întindea dreapta și se milogea tînguios. CARAGIALE, O. II, 244. O fetiță c-un paneraș de flori se tot milogește . . . c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. ◊ T r a n z. (Rar) De n-ar fi ologul ca să cînte . . . și să-ți milogească mămăliga. . . DELAVRANCEA, ap. CADE. 2. P. e x t. A cere ceva înjosindu-se, a se ruga cu stăruință (și cu glas plîngător). Zmeul. . . veni milogindu-se la muma voinicului. ISPIRESCU, L. 123, cf. 338. Să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I, 223, cf. id. NUV. 175. Te milogești nițel și te miluie neamurile cu leafă de la stat. STANCU, D. 291, cf. id. R. A. IV, 83. ◊ T r a n z. (Rar) Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62. - Prez. ind.: milogesc. – V. milog.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOG, -OAGĂ s. m. și f. (Rar la f.) cerșetor (infirm). Cf. PISCUPESCU, O. 174/14. Nu fi milog zdravăn, nici te face hoț. PANN, ap. DDRF, cf. POLIZU, COSTINESCU, DHLR I, 250, IORDAN, L. M. 198. Cu trunchiul zgîrcit,. . . cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. 79. Să nu se mai considere nimeni servitoare ori milog. G. M. ZAMFIRESCU, sf. M. N. I, 185. Cetele de milogi roiau încoace și-ncolo. V. ROM. martie 1958, 6. Cere, Ilino, cît poci, C-am să-ți cînt ca la milogi. TEODORESCU, P. P. 132. El se îmbrăcase ca un milog, cu haine rupte. I. CR. IV, 283, cf. ALR I 451, A IX 5, 6. ◊ (Adverbial) Se aplecă milog către Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. II, 608. ◊ Fig. Mulțime de dezmetici și de milogi intelectuali. VLAHUȚĂ, ap. CADE. ♦ P. ext. Persoană infirmă, schiloadă. Cf. JIPESCU, O. 33, DDRF. Mă tem, boierule, să nu se întoarcă milog [din război]: să stea în colț și noi să-l hrănim. SADOVEANU, M. C. 136, cf. ALR II/I MN 42, 2 224/848. ◊ (Ca epitet depreciativ, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Am cumpărat niște milogi de cai. DR. V, 211, cf. IV, 1 558. – Pl.: milogi, -oage. – Și: miulóg, -oágă s. m. și f. ALR II 3 721/2. – De la milă1, probabil prin contaminare cu cuvinte de felul: olog, slăbănog.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
milogi, milogescverb
- 1. A cere de pomană. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cerși
- [Țăranii] sînt siliți să cerșească pur și simplu... să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I 223. DLRLC
- O fetiță, c-un paneraș de flori, se tot milogește pe lîngă noi, c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. DLRLC
- Cînd vedea drumeț... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios numai din vîrful limbii. CARAGIALE, O. III 51. DLRLC
- 1.1. A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62. DLRLC
-
-
etimologie:
- milog DEX '98 DEX '09
milog, milogisubstantiv masculin miloagă, miloagesubstantiv feminin
- 1. Cerșetor (infirm). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cerșetor
- Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10. DLRLC
- Stăteați tustrei ca niște mogîldețe... «Ca niște milogi», l-ai auzit pe tata mîrîind. PAS, Z. I 177. DLRLC
- Cu trunchiul zgîrcit... cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. I 79. DLRLC
- 1.1. Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Om infirm, schilod. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- milă, probabil prin contaminare cu olog. DEX '09 DEX '98