2 intrări
8 definiții
Tezaur
MEDRESĂ s. f. v. medresea.
MEDRESEA s. f. (Învechit) Școală înaltă, academie la turci. Au. . . făcut geamia de la Adrianopoli cu. . . medrise. VĂCĂRESCUL, IST. 253. Urmau învățăturile predate în școli lipite de moschee (medrese) atît prin legături de interes cît și de disciplină. CONV. LIT. XVII, 196. A învățat carte turcească, a fost admis la medreseaua de la geamia sultan Selim. REV. NOUĂ, I, 166. - Pl.: medresele. – Și: medrésă (ȘIO II2, 154), medrisé s. f. – Din tc. medrese.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEDRISÉ s. f. v. medresea.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Explicative DEX
medresă sf vz medresea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEDRESĂ s. f. institut de învățământ superior musulman; edificiul care îl adăpostește. (< fr. medersa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
medresea sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 253 / V: ~resă, ~rise / Pl: ~sele / E: tc medrese] (înv) Școală înaltă la turci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
medrise sf vz medresea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
medresă s. f., pl. medrese
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
medresă, medresesubstantiv feminin
- 1. Institut de învățământ superior musulman; edificiul care îl adăpostește. MDN '00
etimologie:
- medersa MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.