MEDRESEA s. f. (Învechit) Școală înaltă, academie la turci. Au. . . făcut geamia de la Adrianopoli cu. . . medrise. VĂCĂRESCUL, IST. 253. Urmau învățăturile predate în școli lipite de moschee (medrese) atît prin legături de interes cît și de disciplină. CONV. LIT. XVII, 196. A învățat carte turcească, a fost admis la medreseaua de la geamia sultan Selim. REV. NOUĂ, I, 166. - Pl.: medresele. – Și: medrésă (ȘIO II₂, 154), medrisé s. f. – Din tc. medrese.