masivitate sf [At: COSTINESCU / Pl: (nob) ~tăți / E: fr massivité] 1 Calitate a unui obiect de a fi masiv (1). 2 Soliditate. 3 Capacitate de a fi impunător.

MASIVITATE s. f. sg. Însușirea de a fi masiv; mărime, soliditate. Prin fereastră razele soarelui... alcătuiau un paralelipiped luminos de-o ciudată, ireală masivitate. GALAN, Z. R. 339. Spre bătrînețe însă, se accentuează masivitatea stîncoasă a feței. CĂLINESCU, E. 29.

MASIVITATE s.f. Caracterul a ceea ce este masiv; mărime, soliditate. [Cf. fr. massivité].

MASIVITATE s. f. calitatea de a fi masiv. (< fr. massivité)

MASIVITATE f. Caracter masiv. /<fr. massivité

masivitate s. f., g.-d. art. masivității

masivitate s. f., g.-d. art. masivității

masivitate s. f., g.-d. art. masivității

MASIVITATE s. f. Calitatea de a fi m a s i v (I). Cf. COSTINESCU. Cînd locuiești în Leningrad, simți masivitatea orașului. SAHIA, U.R.S.S. 29. Erau două cupe desăvîrșit rotunde, de loc adîci. . . Ușoare și transparente, nu aveau masivitate. CAMIL PETRESCU, O. II, 364. Munții Făgărașului fac o impresie de masivitate calmă și de trăinicie. BENIUC, M. C. I, 52. ◊ F i g. Cîntecul lui avea o luciditate și o masivitate, o blîndețe nemaiîntîlnită. DEMETRIUS, A. 269. Din fr. massivité.