luft sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 66 / Pl: ~uri / E: ger Luft] 1 (Reg) Aer. 2 (Mar; Buc) Aer curat. 3 (Reg) Petrecere a concediului într-o localitate climaterică. 4 (Buc) Spațiu liber în interiorul sobei, care corespunde hornului prin care se evacuează fumul și gazele rezultate din ardere Si: (reg) tiraj. 5 (Teh) Distanță sau spațiu liber dintre două elemente, piese fixe sau mobile, situate foarte aproape unul de altul Si: interstițiu. 6 (Spt) Eroare comisă de un jucător care șutează pe lângă minge, puc etc.

* LUFT sbst. Trans. Olten. Maram. 1 Aer curat (PAP.) ¶ 2 = CURENT II. 4 [germ.].

LUFT s.n. 1. Spațiu liber dintre două elemente situate foarte aproape unul de altul. 2. (Sport) Greșeală comisă de un jucător care șutează pe lîngă minge, puc etc. [< germ. Luft].

LUFT s. n. 1. spațiu liber dintre două elemente situate foarte aproape unul de altul. 2. (sport) greșeală comisă de un jucător care șutează pe lângă minge, puc etc. (< germ. Luft)

luft s. n., pl. lufturi

luft s. n., pl. lufturi

luft s. n., pl. lufturi

luft s. n. – Curent de aer. Germ. Luft. În Trans. și în mediul urban.

luft, lufturi s. n. (sport) șut pe lângă minge

luft s.n. 1 (reg.) v. Aer¹. Atmosferă. Cer². Slavă. Spațiu. Văzduh. Zariște. Zări (v. zare). 2 (tehn.; înv.) v. Interstițiu.

luft, s.n. (reg.) Curent de aer: „Vara aicea-i luft, vara aici e răcoare și frumos” (Papahagi, 1925). – Din germ. Luft „aer, văzduh” (DER, DEX, MDA).

luft, s.n. – (reg.) Curent de aer: „Vara aicea-i luft, vara aici e răcoare și frumos” (Papahagi, 1925; Borșa). – Din germ. Luft „aer, văzduh” (DER, DEX, MDA).

luft, s.n. – Curent de aer: „Vara aicea-i luft, vara aici e răcoare și frumos” (Papahagi 1925; Borșa). – Din germ. Luft „aer, văzduh”.