larvă sf [At: LB / Pl: ~ve / E: lat larva, it larva, fr larve] 1 (Înv) Mască. 2 (Înv; îe) A pune -va jos A se demasca. 3 (Înv) Obiect care ascunde, maschează Si: mască, paravan. 4 (Înv) Aparență înșelătoare. 5 (Înv) Împletitură din fire textile, metalice etc. folosită pentru protejarea feței împotriva înțepăturilor insectelor etc. Si: mască, obrăzar. 6 (Înv) Strigoi. 7 (Înv) Fantomă. 8 Stadiu în dezvoltarea individuală a unor vietăți la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. 9-10 (Fig) Ființă (inferioară sau) incomplet evoluată.

LARVĂ, larve, s. f. 1. Nume dat formei pe care o au la ieșirea din ou, în primul stadiu de dezvoltare, animalele care se dezvoltă cu metamorfoză. Viermii de mătase sînt larvele unor fluturi de noapte. ZOOLOGIA 85. După părăsirea oului, larva se hrănește continuu, corpul ei crește și se dezvoltă. FAUNA R.P.R. Î I 220. Tot felul de larve uricioase, viermi păroși, crustacei dezgustători și gîngănii să nu le vezi. C. PETRESCU, Î. I 14. 2. (Franțuzism rar) Spectru, fantomă. Printre razele albastre... Se adun-acum.... balauri, strigoi, larve. NEGRUZZI, S. II 121.

LARVĂ s.f. (Biol.) Nume dat primei forme pe care o au la ieșirea din ou unele animale care se dezvoltă prin metamorfoză. [< fr. larve, cf. lat. larva – mască].

LARVĂ s. f. stadiu în dezvoltarea unor animale (insecte, bacterieni etc.), diferit de stadiul adult. (< fr. larve, lat. larva)

LARVĂ ~e f. Organism (de pești, amfibieni sau nevertebrate) aflat în prima fază evolutivă după ieșirea din ou. /<fr. larve

larvă f. prima stare sub care insectele ies din ou: omida e larva fluturelui.

*lárvă f., pl. e (lat. larva, mască de teatru, strigoĭ). Prima formă a insectelor: omida e larva flutureluĭ.

larvă (stadiu de dezvoltare) s. f., g.-d. art. larvei; pl. larve

larvă s. f., g.-d. art. larvei; pl. larve

larvă s. f., g.-d. art. larvei; pl. larve

LARVĂ s. 1. (ZOOL.) (pop.) plod. (~ de broască.) 2. (MITOL.; la pl.) lemuri (pl.). (~ la romani.)

LARVĂ s. (ZOOL.) (pop.) plod. (~ de broască.)