9 definiții pentru kidnapping
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
KIDNAPPING s. n. Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. – Din engl. kidnapping.
kidnapping sn [At: DN3 / P: ~ne-ping[1] / Pl: (rar) ~uri / E: eg kidnapping] (Rar) 1 Răpire a unui copil făcută pentru a șantaja sau pentru o recompensă. 2 (Pgn) Răpire.
- Neconcordanță între accentuarea formei principale și accentuarea pronunției. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
KIDNAPPING s. n. (Rar) Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. – Din engl. kidnapping.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de catalin_caba
- acțiuni
KIDNAPPING s.n. (Americanism) Rapt, răpire de copii, făcută cu scopul de a extorca bani sau a teroriza. ♦ Răpire. [< americ. kidnapping].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
KIDNAPPING s. n. răpire (de copii), cu scopul de a extorca bani sau a teroriza. (< amer. kidnapping)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
kidnaping s. n. (americanism) Răpire (la origine de copii) ◊ „Sub pretextul «apărării», mii de copii sud-vietnamezi sunt răpiți [...] și duși aiurea, viitori pribegi prin lume. De fapt este vorba de un «kidnaping» de masă.” Sc. 9 IV 75 p. 6 (din engl. americ. kidnapping; cf. fr. kidnapping; DMN 1964; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
kidnapping (engl.) [napping pron. neping] s. n., art. kidnappingul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
kidnapping (angl.) s. n., art. kidnappingul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
kidnapping v. kidnapare
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
kidnappingsubstantiv neutru
- 1. Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: kidnapare
etimologie:
- kidnapping DEX '09 DEX '98 DN