opțiuni
  • info

13 definiții pentru întăritor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTĂRITOR, -OARE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.

ÎNTĂRITOR, -OARE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.

întăritor, ~oare [At: (a. 1775) URICARIUL, I, 74 / Pl: ~i, ~oare / E: întări + -tor] 1 a Care întărește. 2 a Care confirmă, adeverește. 3 a Care dă puteri. 4-5 sn, a (Medicament) care fortifică organismul Si: tonic.

ÎNTĂRITOR, -OARE, întăritori, -oare, adj. (Mai ales despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; fortifiant. Injecții întăritoare. ◊ Fig. Abia pe drumul spre casă izbucni Frusinica în plîns. Era însă un plîns înviorător, întăritor și dulce, ca însăși dragostea. MIHALE, O. 433.

ÎNTĂRITOR ~oare (~ori, ~oare) Care întărește organismul; analeptic; tonifiant; reconfortant; fortifiant; tonic. Medicament ~. /a întări + suf. ~tor

întăritor a. 1. care întărește; 2. fig. care desfată sufletește.

întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întăritor adj. m., pl. întăritori; f. sg. și pl. întăritoare

întăritor adj. m., pl. întăritori; f. sg. și pl. întăritoare

întăritor adj. m., pl. întăritori; f. sg. și pl. întăritoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTĂRITOR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)

ÎNTĂRITOR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNTĂRITOR, -OARE adj. (< întări + suf. -tor, -toare): în sintagma cuvânt întăritor (v.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă.

Intrare: întăritor
întăritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întăritor
  • ‑ntăritor
  • întăritorul
  • întăritoru‑
  • ‑ntăritorul
  • ‑ntăritoru‑
  • întăritoare
  • ‑ntăritoare
  • întăritoarea
  • ‑ntăritoarea
plural
  • întăritori
  • ‑ntăritori
  • întăritorii
  • ‑ntăritorii
  • întăritoare
  • ‑ntăritoare
  • întăritoarele
  • ‑ntăritoarele
genitiv-dativ singular
  • întăritor
  • ‑ntăritor
  • întăritorului
  • ‑ntăritorului
  • întăritoare
  • ‑ntăritoare
  • întăritoarei
  • ‑ntăritoarei
plural
  • întăritori
  • ‑ntăritori
  • întăritorilor
  • ‑ntăritorilor
  • întăritoare
  • ‑ntăritoare
  • întăritoarelor
  • ‑ntăritoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întăritor, întăritoareadjectiv

  • 1. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fortifiant tonic
    • format_quote Injecții întăritoare. DLRLC
    • format_quote figurat Abia pe drumul spre casă izbucni Frusinica în plîns. Era însă un plîns înviorător, întăritor și dulce, ca însăși dragostea. MIHALE, O. 433. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neutru Medicul i-a dat un întăritor. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Întări + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.