2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCERCUIRE, încercuiri, s. f. Acțiunea de a încercui; înconjurare. ♦ (Mil.) înconjurare a unei grupări inamice în scopul nimicirii sau al capturării ei. – V. încercui.
încercuire sf [At: DA ms / P: ~cu-i~ / Pl: ~ri / E: încercui] 1 (Înv) Strângere cu cercuri a unui vas, butoi etc. 2 Strângere ca într-un cerc. 3 Înconjurare din toate părțile. 4 Trasare de cercuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCERCUIRE, încercuiri, s. f. Acțiunea de a încercui; înconjurare. – V. încercui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCERCUIRE, încercuiri, s. f. Acțiunea de a încercui; înconjurare, împresurare. ◊ Încercuire capitalistă = acțiune ostilă a unor forțe de clase dușmane care există în afara lagărului socialist și care tind să zdrobească țările din acest lagăr sau cel puțin să le zdruncine puterea și să le slăbească. Atît timp cît există încercuirea capitalistă, va exista și pericolul unei intervenții în genere, iar atît timp cît există pericolul unei intervenții, sîntem nevoiți, în interesul apărării, să întreținem armata și flota. STALIN, O. VII 215.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCERCUIRE s.f. Acțiunea de a încercui. [Pron. -cu-i-. / < încercui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCERCUI, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCERCUI, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încercui vt [At: DA / P: ~cu-i / Pzi: ~esc / E: în- + cercui] 1 (Înv) A strânge cu cercuri un vas, un butoi etc. 2 A strânge (ca) într-un cerc. 3 A înconjura din toate părțile. 4 A trasa cercuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCERCUI, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strînge într-un cerc sau ca într-un cerc, a strînge din toate părțile; a înconjura; fig. a împresura. A încercui armata dușmană. ▭ Rămase mut, privind în lături, cu ochii încercuiți de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 126. ◊ (Poetic) Rotundul de lumină al lămpii peste foi Încercuiește alte visări și alte cînturi. DEȘLIU, G. 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCERCUI vb. IV tr. A strînge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. [Pron. -cu-i, p. i. -iesc. / < în- + cerc, cf. fr. encercler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCERCUI vb. tr. a strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. (după fr. encercler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ÎNCERCUI ~iesc tranz. 1) A înconjura cu un cerc; a strânge într-un cerc. ~ un poloboc. 2) A cuprinde din toate părțile (ca într-un cerc); a înconjura; a împrejmui; a împresura. 3) (fortificații, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a împresura. /în + cerc + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*încercuĭésc v. tr. (d. cerc și cercuĭesc; fr. encercler, a înconjura c’un cerc, și cerner, a împresura). Înconjor, împresor, asediez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încercuire s. f., g.-d. art. încercuirii; pl. încercuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încercuire s. f., g.-d. art. încercuirii; pl. încercuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încercuire s. f., g.-d. art. încercuirii; pl. încercuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încercui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiesc, 3 sg. încercuiește, imperf. 1 încercuiam; conj. prez. 1 sg. să încercuiesc, 3 să încercuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încercui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiesc, imperf. 3 sg. încercuia; conj. prez. 3 să încercuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încercui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiesc, imperf. 3 sg. încercuia; conj. prez. 3 sg. și pl. încercuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCERCUIRE s. 1. împresurare, înconjurare, învăluire. (~ inamicului.) 2. v. asediu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCERCUIRE s. 1. împresurare, înconjurare. (~ inamicului.) 2. asediere, asediu, împresurare, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCERCUI vb. 1. a împresura, a înconjura, a învălui, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ pe dușman.) 2. v. asedia. 3. v. înconjura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCERCUI vb. 1. a împresura, a înconjura, a învălui, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ pe dușman.) 2. a asedia, a împresura, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (Dușmanul a ~ cetatea.) 3. a împresura, a înconjura, (fig.) a încinge. (Munții ~ cîmpia.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încercuire, încercuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a încercui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: împresurare înconjurare
- 1.1. Încercuire capitalistă = acțiune ostilă a unor forțe de clase dușmane care există în afara lagărului socialist și care tind să zdrobească țările din acest lagăr sau cel puțin să le zdruncine puterea și să le slăbească. DLRLC
- Atît timp cît există încercuirea capitalistă, va exista și pericolul unei intervenții în genere, iar atît timp cît există pericolul unei intervenții, sîntem nevoiți, în interesul apărării, să întreținem armata și flota. STALIN, O. VII 215. DLRLC
-
- 1.2. înconjurare a unei grupări inamice în scopul nimicirii sau al capturării ei. DEX '09
-
etimologie:
- încercui DEX '09 DEX '98 DN
încercui, încercuiescverb
- 1. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A încercui armata dușmană. DLRLC
- Rămase mut, privind în lături, cu ochii încercuiți de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 126. DLRLC
- Rotundul de lumină al lămpii peste foi Încercuiește alte visări și alte cînturi. DEȘLIU, G. 6. DLRLC
- 1.1. Împresura. DLRLC DNsinonime: împresura
- 1.2. A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- În + cerc + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 DN
- encercler DN