inapt, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~pți, ~e / E: fr inapte] 1 Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc. 2 Lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva.

INAPT, -Ă, inapți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu e apt pentru a face ceva, lipsit de puterea de a face ceva, nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc. V. incapabil. Conform statutului, colectiviștii bătrîni, inapți pentru muncă, trebuie ajutați din jondul de ajutor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2825.

INAPT, -Ă adj. Neapt, nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu, o sarcină etc. [< fr. inapte].

INAPT, -Ă adj. nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu etc. (< fr. inapte)

INAPT ~tă (~ți, ~te) Care nu este apt (să facă ceva); lipsit de aptitudini; incapabil. [Sil. in-apt] /<fr. inapte

*inápt, -ă adj. (in- și apt; fr. inapte. V. inept). Care n’are aptitudinĭ, incapabil: persoană inaptă la afacerĭ.

inapt (desp. i-napt/in-apt) adj. m., pl. inapți; f. inaptă, pl. inapte

!inapt (i-napt/in-apt) adj. m., pl. inapți; f. inaptă, pl. inapte

inapt adj. m. (sil. mf. in-) apt

INAPT adj. 1. incapabil, neapt. (~ de muncă.) 2. v. indisponibil.

INAPT adj. 1. incapabil, neapt. (~ de muncă.) 2. indisponibil. (Fotbalist ~ pentru joc.)

Inapt ≠ apt, capabil