opțiuni
  • info

9 definiții pentru îmblânzitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLÂNZITOR, -OARE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor.

ÎMBLÂNZITOR, -OARE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor.

îmblânzitor, ~oare [At: MINEIUL (1776) 2/2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmblânzi + -tor] 1 smf (Spc) Persoană care se ocupă cu îmblânzirea (3) animalelor sălbatice dând reprezentanții publice, mai ales la circ. 2-3 smf, a (Persoană) care îmblânzește (3).

ÎMBLÎNZITOR, -OARE, îmblînzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblînzirea animalelor sălbatice. Zmeul, de cînd rămăsese închis în ostrovul său, ca leul în cușca îmblînzitorului de dobitoace, nu făcea alt decît da ocol ostrovului. POPESCU, B. II 74.

ÎMBLÂNZITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice. ~ de tigri. /a îmblânzi + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblânzitoare s. f., g.-d. art. îmblânzitoarei; pl. îmblânzitoare

îmblânzitoare s. f., g.-d. art. îmblânzitoarei; pl. îmblânzitoare

îmblânzitoare s. f., g.-d, art. îmblânzitoarei, pl. îmblânzitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLÂNZITOR s. v. dresor.

ÎMBLÎNZITOR s. dresor. (~ de lei.)

Intrare: îmblânzitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoarea
  • ‑mblânzitoarea
plural
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoarele
  • ‑mblânzitoarele
genitiv-dativ singular
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoarei
  • ‑mblânzitoarei
plural
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoarelor
  • ‑mblânzitoarelor
vocativ singular
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoareo
  • ‑mblânzitoareo
plural
  • îmblânzitoarelor
  • ‑mblânzitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblânzitor, îmblânzitorisubstantiv masculin
îmblânzitoare, îmblânzitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dresor
    • format_quote Zmeul, de cînd rămăsese închis în ostrovul său, ca leul în cușca îmblînzitorului de dobitoace, nu făcea alt decît da ocol ostrovului. POPESCU, B. II 74. DLRLC
etimologie:
  • Îmblânzi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.