grozamă sf [At: PANȚU, PL. / V: ~osa~^[1], ~ană, grusa~ / Pl: ~me / E: nct] 1 Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături Si: drog (Genista sagitallis). 2 (Bot; reg; îc) ~-mare Lemnul-bobului (Cytisus nigricans). 3 (Bot; reg; îc) ~-mică Drobiță (Genista tinctoria). 4 (Bot; reg; îc) ~-păroasă Drob-de-munte (Cytisus hirsutus). corectat(ă)

GROZAMĂ s. f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase; din ramurile lui se fac mături, iar florile lui galbene sînt întrebuințate ca materie colorantă în industria țărănească (Genista sagittalis).

GROZAMĂ s.f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase. [Cf. germ. Grausen].

GROZAMĂ s. f. mic arbust cu tulpina articulată, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. (după germ. Grausen)

GROZAMĂ ~e f. Arbust din familia leguminoaselor, cu flori dispuse în racem, din care se confecționează mături. /<germ. Grausen

grozamă f. Bot. drob (Cythisus nigricans). [Derivat din groază, căci florile-i galbene-aurii devin negre].

grozámă f., pl. e saŭ ămĭ (cp. cu germ. dial. grausen, id.). Trans. Drog (plantă).

grosamă sf vz grozamă

grozană sf vz grozamă

grusamă sf vz grozamă

grozamă s. f., g.-d. art. grozamei; pl. grozame

grozamă s. f., g.-d. art. grozamei; pl. grozame

grozamă s. f., g.-d. art. grozamei; pl. grozame

GROZAMĂ s. v. drob, drobiță, salcâm galben.

GROZAMĂ s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog.

GROZAMĂ s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog.

grozamă s. v. DROB. DROBIȚĂ. SALCÎM-GALBEN.

grozamă (grozame), s. f. – 1. Varietate de arbust mic cu flori galbene (Cytisus sagittalis). – 2. Bucsău (Genista aligosperma). Sb., însă nu cunoaștem etimonul exact. Cf. sb. grožčezmijnno, grožčemorsko, „coacăză spinoasă”, etc., de la grožče „strugure”. După Tiktin și Scriban, din germ. Grausen.