GREVĂ, greve, s. f. Încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați pentru a obține satisfacerea unor revendicări (economice, sociale, politice). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca în semn de protest. – Din fr. grève.

grevă sf [At: DA / Pl: ~ve / E: fr grève] 1 Încetare organizată a activității într-una sau mai multe întreprinderi, instituții etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritățile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.). 2 (Îs) ~va foamei Refuzul de a mânca, folosit de cineva în semn de protest. 3 (Îs) ~ japoneză Grevă (1) în care angajații continuă lucrul, dar poartă banderole sau alte însemne care atenționează conducătorii că există un conflict de muncă.

GREVĂ, greve, s. f. Încetare organizată a activității într-una sau mai multe întreprinderi, instituții etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritățile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca, folosit de cineva în semn de protest. – Din fr. grève.

GREVĂ, greve, s. f. Una din formele de bază ale luptei proletariatului pentru interesele sale economice și politice care constă din încetarea organizată a lucrului cu scopul de a forța pe capitaliști să satisfacă revendicările muncitorimii. A face grevă. A declara grevă. A fi în grevă. ▭ N-a arătat oare revoluția din Rusia că greva politică generală este școala cea mai de seamă a revoluției proletare și un mijloc de neînlocuit pentru mobilizarea și organizarea maselor largi ale proletariatului în ajunul asaltului împotriva fortărețelor capitalismului? STALIN, PROBL. LEN. 11. De la grevele economice muncitorii încep să treacă la greve politice. IST. P.C. (b) 40. S-a întrunit comitetul uzinei și greva a fost declarată. SAHIA, N. 35. Greva în port se sfîrșise. BART, E. 298. ◊ Grevă de avertisment = grevă scurtă prin care muncitorii atrag atenția asupra grevei ce ar putea urma în cazul cînd patronii nu le-ar satisface revendicările. Grevă de protest = grevă scurtă a unui număr de muncitori care își manifestă opoziția față de o măsură sau de o situație generală intolerabilă, față de tratamentul inuman aplicat unor tovarăși dintr-o anumită întreprindere etc. Grevă de solidarizare = grevă prin care muncitorii dintr-o întreprindere sau dintr-o ramură industrială sprijină pe muncitorii greviști dintr-o altă întreprindere sau ramură industrială. Greva foamei = refuzarea hranei, de obicei de către deținuții politici, în semn de protest împotriva arestării și deținerii lor abuzive sau a altor samavolnicii comise de autorități împotriva lor.

GREVĂ s.f. Formă de luptă constînd din încetarea organizată a lucrului cu scopul de a constrînge pe patroni sau guvernul să satisfacă unele revendicări economice sau politice. ◊ Greva foamei = refuz de a mînca, folosit ca manifestare de protest politic. [< fr. grève, cf. Place de la Grève – loc în Paris unde se adunau șomerii pentru a fi angajați].

GREVĂ s. f. formă organizată de luptă a salariaților din încetarea colectivă a activității, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicări. ♦ ~ generală = grevă care cuprinde toate unitățile dintr-o ramură industrială, dintr-un oraș, dintr-o țară etc.; ~ japoneză = grevă a salariaților care se face publică prin arborarea unei brasarde la brațul fiecărui salariat, fără a recurge la încetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic. (< fr. grève)

GREVĂ ~e f. Încetare voluntară și colectivă a muncii organizată de salariați cu scopul de a obține anumite revendicări. * ~a foamei refuzarea hranei (de o persoană sau de un grup de persoane) în semn de protest. /<fr. greve

grevă f. coalițiune de lucrători cari se învoiesc a înceta cu lucrul (= fr. grève).

*grévă f., pl. e (fr. grève, d. pĭața Greveĭ, pe malu Seneĭ, la Paris, unde odinioară eraŭ ucișĭ criminaliĭ și unde se adunaŭ lucrătoriĭ fără lucru, d. lat. pop. *grava, mal nisipos. V. gravelă). Refuz de a lucra, vorbind de lucrătoriĭ nemulțămițĭ de salariĭ orĭ de alt-ceva: a te pune în grevă, a fi în grevă.

greva vti [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 106 / Pzi: ~vez / E: fr grever] 1-2 A împovăra o proprietate cu ipoteci. 3-4 A împovăra un buget cu cheltuieli. 5-6 A supune ceva sau pe cineva unor condiții grele.

GREVA, grevez, vb. I. Tranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. Bunuri grevate de datorii. ◊ Fig. Talentul tău ce încă abia-i în crisalidă Grevat ți-l vezi deodată c-o primă ipotecă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 106.

GREVA vb. I. tr. A împovăra, a încărca (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. ♦ (Fig.) A împovăra. [< fr. grever].

GREVA vb. tr. 1. a încărca o proprietate cu ipoteci, un buget cu cheltuieli. 2. (fig.) a împovăra. (< fr. grever)

grevă japoneză sint. s. Grevă simbolică, fără încetarea lucrului; semn distinctiv: o banderolă ◊ „Începând de ieri, Sindicatul Independent al Actorilor Profesioniști din România a trecut de la greva japoneză la pichetele de protest.” R.l. 18 X 95 p. 24. ◊ „Studenții au declarat grevă japoneză.” Timișoara internaț. 51/95 p. 7 (după fr. grève japonaise)

A GREVA ~ez tranz. 1) (proprietăți, bugete) A împovăra cu cheltuieli sau cu ipoteci; a ipoteca. 2) fig. A însărcina cu multe misiuni. /<fr. grever

grevà v. Jur. a încărca cu impozite sau cu ipotece.

*grevéz v. tr. (fr. grever, d. lat. grăvare, a îngreuĭa, d. grávis, greŭ. V. greŭ, grav). Barb. Încarc de datoriĭ, de ipotecĭ ș. a.: primăria e grevată cu o datorie de 2,000,000 de francĭ.

grevă s. f., g.-d. art. grevei; pl. greve

grevă s. f., g.-d. art. grevei; pl. greve

grevă s. f., g.-d. art. grevei; pl. greve

greva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grevez, 3 grevează; conj. prez. 1 sg. să grevez, 3 să greveze

greva (a ~) vb., ind. prez. 3 grevează

greva vb., ind. prez. 1 sg. grevez, 3 sg. și pl. grevează