3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. ♦ Spec. (Și în sintagmele glob terestru, pământesc sau geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și oceanelor care alcătuiesc planeta noastră. ◊ Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești. 2. S. n. Planeta locuită de oameni; Pământul. 3. S. m. (În sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. – Din fr. globe, lat. globus.

GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. ♦ Spec. (Și în sintagmele glob terestru, pământesc sau geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și oceanelor care alcătuiesc planeta noastră. ◊ Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești. 2. S. n. Planeta locuită de oameni; Pământul. 3. S. m. (În sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. – Din fr. globe, lat. globus.

glob [At: ALEXANDRESCU, M. 20 / Pl: ~i (6) ~uri (1-5) / E: fr globe, lat globus] 1 sn Corp sferic sau sferoidal. 2 sn (Spc) Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. 3 sn Planeta locuită de oameni Si: Pământ. 4 sn (Șîs ~ terestru, ~ pământesc, ~ geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și al oceanelor care alcătuiesc planeta Pământ. 5 sn (Șîs ~ ceresc) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești. 6 sm (Șîs ~ ocular sau al ochiului) Parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. corectat(ă)

GLOB, globuri, s. n. 1. Corp sferic sau sferoidal. Luna, ca un glob de aur, înviorează noaptea. BOLINTINEANU, O. 350. ◊ Glob ocular (sau al ochiului) = partea ochiului, de formă sferică, adăpostită în orbită. Fruntea lui Bîlea se încreți și globurile ochilor i se umflară. PREDA, Î. 150. (La pl. și în forma globi) Îi erau globii ochilor scrijelați de fire roșii. SADOVEANU, M. C. 47. Sub pleoapele închise globii ochilor se bat. EMINESCU, O. I 79. ♦ Corp sferic de sticlă, servind drept ornament. Pomul de iarnă era încărcat de globuri colorate. ♦ (De obicei urmat de determinări) Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. Subt lumina prietenoasă ce se răspîndea de subt globurile lămpilor... adunase în sindrofie prietenii. ANGHEL, PR. 46. Lămpi mari de bronz, cu globuri de porțelan, aruncă o lumină albă. VLAHUȚĂ, O. A. III 5. 2. (Determinat uneori prin «pămîntesc» sau «terestru») Planeta locuită de oameni; pămîntul. E rînduiala firii bujorul să-nflorească... Și globul să rotească mereu pe lîngă soare. DEȘLIU, G. 51. Cometă... De ce vrei să arzi globul ce noi îl locuim? ALEXANDRESCU, M. 177. ◊ Glob (pămîntesc sau terestru) = glob sferic, de obicei metalic, pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul scoarței pămîntului; e folosit pentru scopuri didactice. Glob ceresc = glob sferic pe a cărui suprafață exterioară e reprezentat aspectul bolții cerești. – Pl. și: (s. m.) globi.

GLOB s.n. 1. Corp sferic, corp în formă de sferă. ◊ Glob ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită. ♦ Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. Corp ceresc de formă rotundă. ♦ Pămîntul. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. globus, cf. fr. globe, it. globo].

GLOB I. s. n. 1. corp sferic, corp în formă de sferă. ◊ înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. corp ceresc în formă rotundă. ♦ ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului. II. s. m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită. (< fr. globe, lat. globus)

GLOB ~uri n. 1) Corp de formă sferică. 2) Planetă din sistemul solar, pe care a apărut și se dezvoltă viața; Pământ. * ~ul pământesc (sau terestru) sferoid pe care este desenată harta Pământului. 3) Sferă de sticlă sau de porțelan care protejează un bec sau o lampă. 4): ~ul ochiului (sau ocular) partea de formă sferică a ochiului. /<fr. globe, lat. globus

glob n. și m. 1. corp sferic: glob de fier; globul terestru, pământul: 2. înveliș de sticlă sub care se pune o pendulă, un vas; 3. prin analogie, orbită: globii ochilor EM.

*glob n., pl. urĭ (lat. globus. V. ghem). Boambă, corp sferic, maĭ ales vorbind de hărțile făcute în formă de sferă, de învelișu de sticlă orĭ de porțelan în prejuru flacăriĭ uneĭ lampe ș. a. Globu terestru (saŭ numaĭ globu), pămîntu, planeta pe care locuim, a căreĭ formă se apropie de a sfereĭ.

abajur-glob s. n. Abajur în formă de glob ◊ „Lămpile de masă [... au] aceeași și aceeași banală tijă metalică și abajur-glob pictat sau nu cu floricele.” Sc. 8 III 64 p. 2 (din abajur + glob)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

glob1 (obiect sferic) s. n., pl. globuri

glob2 (parte a ochiului) s. m., pl. globi

glob1 (parte a ochiului) s. m., pl. globi

glob3 (obiect sferic) s. n., pl. globuri

glob (corp, obiect sferic) s. n., pl. globuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLOB s. 1. v. sferă. 2. (rar) bășică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burlui, țilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoașă, scovârlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pământesc.) 6. v. lume.

GLOB s. 1. sferă, (rar) rotoghilă. (Un ~ de metal.) 2. (rar) bășică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burlui, țilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoașă, scovîrlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pămîntesc.) 6. lume, pămînt, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

glob, globuri s. n. cap, țeastă.

Intrare: glob (anat.)
glob2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glob
  • globul
  • globu‑
plural
  • globi
  • globii
genitiv-dativ singular
  • glob
  • globului
plural
  • globi
  • globilor
vocativ singular
plural
Intrare: glob (corp)
glob1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glob
  • globul
  • globu‑
plural
  • globuri
  • globurile
genitiv-dativ singular
  • glob
  • globului
plural
  • globuri
  • globurilor
vocativ singular
plural
Intrare: abajur-glob
abajur-glob substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abajur-glob
  • abajurul-glob
plural
  • abajururi-glob
  • abajururile-glob
genitiv-dativ singular
  • abajur-glob
  • abajurului-glob
plural
  • abajururi-glob
  • abajururilor-glob
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

glob, globisubstantiv masculin

  • chat_bubble (în) sintagmă Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fruntea lui Bîlea se încreți și globurile ochilor i se umflară. PREDA, Î. 150. DLRLC
      • comentariu Forma de neutru nu se mai folosește pentru acest sens. dexonline
    • format_quote Îi erau globii ochilor scrijelați de fire roșii. SADOVEANU, M. C. 47. DLRLC
    • format_quote Sub pleoapele închise globii ochilor se bat. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
etimologie:

glob, globurisubstantiv neutru

  • 1. Corp sferic sau sferoidal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    diminutive: globușor
    • format_quote Luna, ca un glob de aur, înviorează noaptea. BOLINTINEANU, O. 350. DLRLC
    • 1.1. Corp sferic de sticlă, servind drept ornament. DLRLC
      • format_quote Pomul de iarnă era încărcat de globuri colorate. DLRLC
    • 1.2. prin specializare Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Subt lumina prietenoasă ce se răspîndea de subt globurile lămpilor... adunase în sindrofie prietenii. ANGHEL, PR. 46. DLRLC
      • format_quote Lămpi mari de bronz, cu globuri de porțelan, aruncă o lumină albă. VLAHUȚĂ, O. A. III 5. DLRLC
    • 1.3. prin specializare Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și oceanelor care alcătuiesc planeta noastră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble (în) sintagmă (Glob terestru, pământesc sau geografic). DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Corp ceresc de formă rotundă. DN
    • 2.1. Planeta locuită de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: Pământ
      • format_quote E rînduiala firii bujorul să-nflorească... Și globul să rotească mereu pe lîngă soare. DEȘLIU, G. 51. DLRLC
      • format_quote Cometă... De ce vrei să arzi globul ce noi îl locuim? ALEXANDRESCU, M. 177. DLRLC
etimologie:

abajur-glob, abajururi-globsubstantiv neutru

  • 1. Abajur în formă de glob. DCR2
    • format_quote Lămpile de masă [... au] aceeași și aceeași banală tijă metalică și abajur-glob pictat sau nu cu floricele. Sc. 8 III 64 p. 2. DCR2
etimologie:
  • abajur + glob DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.