fular sn [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 8 / Pl: ~e / E: fr foulard] 1 Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2 Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc.

FULAR, fulare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte constînd dintr-o fîșie dreptunghiulară (uneori pătrată sau triunghiulară) de lînă, mătase etc., care se poartă la gît. Își puse fularul cafeniu. CAMIL PETRESCU, P. V. 8. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. La o altă masă mare erau vreo două familii cu fete frumoase, îmbrăcate... în jerseuri sau fulare colorate. CAMIL PETRESCU, P. 125.

FULAR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase. 2. Fîșie (dreptunghiulară) de lînă, de mătase etc. care se poartă în jurul gîtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].

FULAR s. n. 1. țesătură ușoară de mătase. 2. fâșie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard)

FULAR ~e n. 1) Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură, care se poartă în jurul gâtului (pentru a-l apăra de frig.) 2) Țesătură subțire și moale de mătase. /<fr. foulard

fular n. basma de mătase (= fr. foulard).

FULARD s.n. v. fular.

*fulárd și -ár n. (fr. foulard). Un fel de stofă ușoară de matasă p. batiste, cravate ș. a. Basma cu care te legĭ la gît. V. baĭder.

fular s. n., pl. fulare

fular s. n., pl. fulare

fular s. n., pl. fulare

FULAR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gât.)

FULAR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gît.)

fular (fulare), s. n. – Fîșie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard.