ficus sm [At: PETRESCU, P. V. 24 / Pl: ~uși / E: lat ficus] Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica).

FICUS, ficuși, s. m. Plantă exotică cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). Ficusul a crescut prea mare și am fost nevoită să-l scot în balcon. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.

FICUS s.m. Plantă exotică (la noi ornamentală) cu frunze mari, groase, totdeauna verzi și lucioase. [< lat. ficus].

FICUS s. m. plantă lemnoasă (sub)tropicală cu frunze mari, groase, lucioase, totdeauna verzi. (< lat. ficus)

FICUS ~și m. Arbust exotic veșnic verde, cu frunze mari, ovale și lucioase, cultivat în scopuri decorative. /<lat. ficus

*fícus m., pl. ficușĭ (lat. ficus, smochin). O plantă cactee originară din America și cultivată pin grădinĭ, numită și nopal și broască, ĭar în bot. opúntia ficus indica (Opunție, nopal orĭ broască îs numirĭ maĭ propriĭ).

ficus s. m., pl. ficuși

ficus s. m., pl. ficuși

ficus s. m., pl. ficuși

FÍCUS (< lat. ficus) s. m. Denumire dată plantelor lemnoase tropicale și subtropicale din genul Ficus, familia moraceelor; se cunosc c. 1.000 de specii. Ca plantă decorativă este răspândită specia Ficus elastica.

FICUS U., FICUS, fam. Moraceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Africii, Americii, Asiei, Australiei, cca 2 000 specii, lemnoase, arbori sau arbuști, mai rar cu tulpini urcătoare, de obicei cu latex. Frunze persistente sau caduce, coriacee, alterne, mai rar opuse, cu limbul întreg, uneori dințat sau lobat, cu stipele concrescute, care acoperă mugurele terminal pînă ce frunzele încep să crească, apoi cad. Receptaculul de forma unei sfere, cărnos, închide atît florile mascule cît și pe cele femele.

Ficus australis Willd. (syn. F. rubiginosa Vent.). Specie originară din Australia, arbust foarte ramificat încă din tinerețe (cca 3,5 m înălțime), ramuri întinse. Frunze numeroase, eliptice, coriacee, lucioase pe partea inferioară cu un puf de culoare ruginie. Se cultivă în seră temperată.

Ficus bengalensis L. Specie cu frunze mari (12-14 cm lățime, 15-25 cm lungime), groase, coriacee, ovat-obtuze, lung-pețiolate. Arbore mare, ramificat, cu numeroase și puternice rădăcini adventive, ce se fixează în sol, pornind din tulpină și ramuri. Se cultivă în seră temperată.

Ficus benjamina L. Arbore tropical mare. Frunze persistente, ovate, lungi de cca 10 cm. Iarna se ține la 10°C.

Ficus carica L. « Smochin ». Arbust (cca 5 m înălțime) sau, mai rar, arbore, ramificat de la bază, ramuri groase, puțin numeroase, cenușii sau puțin verzi, scoarța netedă, lujeri groși, verzi. Receptaculul piriform sau sferic închide numeroasele flori mici, unisexuat-monoice sau dioice; în partea inferioară florile femele, care au lipite la bază cele 5 sepale, cele mascule în partea superioară, formate din 3 sepale și 3 stamine. La maturitate, receptaculul (smochina) devine cărnos, dulce, neted, suculent, comestibil. Frunze mari, caduce, alterne, cordat-ovate, cenușii, întregi ori palmat-lobate, nervate, cu 3-5 lobi, adînc-sinuate, neregulat-dințate, pe partea superioară cu peri scurți, rigizi, pe cea inferioară cu peri scurți, moi.

Ficus diversifolia Blume (syn. F. lutescens Desf.). Această mică plantă (30-40 cm înălțime), în dezvoltare laterală foarte restrînsă, foarte curioasă, se cultivă, în special pentru fructele sală, bace gălbui, care devin roșii la maturitate. Schimbarea la ghivece se face primăvara cînd se taie și ramurile prea lungi.

Ficus elastica Koxb. Specie originară din India, arbore viguros, cca 23 m înălțime în țara de origine se cultivă în seră temperată, unde atinge cca 3 m înălțime. Frunze persistente, mari (cca 45 cm lungime), oblonge, coriacee, verzi-închis, lucioase pe partea superioară, pe cea inferioară verzi-pal, în tinerețe roșietice, dispuse altern, limbul întreg, marginea întreagă. (Pl. 34, fig. 197).

Ficus lyrata Warb. (syn. F. pandurata Sander). Specie Originară din vestul Africii tropicale. Frunze gofrate (cca 55 cm lungime), cu limb în formă de liră sau vioară, cu nervațiuni evidente de culoare mai deschisă. (Pl. 34. fig. 198).

Ficus macrophylla Desf. Specie originară din Australia, arbust mare cu port falnic, se cultivă în seră rece. Frunze, ovat-cordiforme (cca 24 cm lungime, 14 cm lățime), întregi, foarte groase, coriacee, verzi-închis, lucioase, cu cca 20 de nervuri secundare, paralele.

Ficus stipulata Thunb. (syn. F. primula L.; F. repens hort.). Specie originară din Australia, China, Japonia, pendentă, agățătoare sau tîrîtoare. Frunze mici, persistente, numeroase, lucioase, verzi-intens, unicolore sau vărgate, cordiforme, aspect de liană, cu ramificații prevăzute cu niște ventuze cu care planta se fixează pe diferiți suporți. Iarna rezistă la 5-8°C.

Ficus villosa Blume (syn. F. barbata Wall). Specie originară din Malayezia. Frunze oblonge (10 cm lungime, 4-5 cm lățime), cordiforme, ascuțite, cu margini lungi, peri galbeni, mai tîrziu bruni. Tulpini simple, de obicei urcătoare, 3-4 m înălțime, se fixează cu ajutorul rădăcinilor adventive.