FIBRINĂ s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

fibrină sf [At: ANATOMIA, 40 / Pl: ~ne / E: fr fibrine] (Fzl) 1 Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfa și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. 2 (Îc) Fibrin-ferment Ferment care pare să fie secretat de plachetele sangvine (globule sangvine speciale), având rol mare în coagularea sângelui.

FIBRINĂ, fibrine, s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

FIBRINĂ s. f. Substanță organică proteică, de culoare albă-cenușie, care se găsește în sînge și care intervine în procesul de coagulare a sîngelui.

FIBRINĂ s.f. Substanță organică proteică aflată în sînge și care intervine în procesul de coagulare. [< fr. fibrine].

FIBRINĂ s. f. substanță organică proteică, alb-cenușie, în sânge și în limfă, care intervine în procesul de coagulare. (< fr. fibrine)

FIBRINĂ f. Substanță proteică de culoare albă, insolubilă, care se formează din fibrinogen în procesul de coagulare a sângelui. /<fr. fibrine

fibrină f. substanță organică ce s’află în sângele animalelor.

*fibrínă f., pl. e (d. fibră). Chim. O materie albuminoidă albă, fără gust și fără miros care intră în compozițiunea sîngeluĭ, chiluluĭ, mușchilor ș. a. Ĭa apare în momentu coagulăriĭ sîngeluĭ.

fibrină (proteină) (desp. fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrinei

fibrină (proteină) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrinei

fibrină s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fibrinei