3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACTURA, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer.

FACTURA, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer.

factura vt [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr facturer] A întocmi factura2 pentru o marfă.

facturá vb. I. tr. A întocmi o factură pentru o marfă. ♦ A expedia, a preda o factură. • prez.ind. -ez. / <fr. facturer.

FACTURA, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura pentru o marfă.

FACTURA vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer].

FACTURA vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer)

A FACTURA ~ez tranz. (mărfuri) A trece într-o factură. /<fr. facturer

FACTU1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura.

FACTU1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura.

FACTU2, facturi, s. f. Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din fr. facture.

FACTU2, facturi, s. f. Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din fr. facture.

factu1 sf [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~ri / E: fr facture, lat factura] 1 Aspect specific al unui lucru Si: caracter. 2 Constituție (morală, intelectuală etc.). 3 Ansamblu al mijloacelor de expresie ce determină specificul unei opere (artistice sau literare).

factu2 sf [At: (a. 1786) URICARIUL II, 47 / V: (îvr) fat~ / Pl: ~ri / E: fr facture] 1 Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, mărfurile lăsate în păstrare. 2 Formular tipărit pe care se scrie factura2 (1).

factúră1 s.f. 1 Fel particular în care este făcut un lucru, aspect specific al unui lucru. 2 Structură, constituție intelectuală, psihică, morală etc. 3 Caracter, aspect exterior al unei opere de artă. ♦ Manieră în care se execută o astfel de operă. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare, muzicale, plastice etc. • pl. -i. / <fr. facture, lat. factūra, -ae, it. fattura, germ. Faktur, Faktura.

factură2 s.f. (econ.) Act justificativ în care se consemnează caracteristicile privind vînzările și cumpărările de mărfuri, mărfurile lăsate în păstrare sau în custodie, lucrările executate și serviciile prestate. ◊ Factură consulară = document emis de un consulat pentru admiterea mărfurilor în țara pe care o reprezintă. Factură fiscală = document fiscal emis de furnizor, care atestă proveniența legală a mărfii și care permite circulația sa în condiții fiscale date. ♦ Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. • pl. -i. / <fr. facture; cf. fr. facteur.

FACTU1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. ♦ Modul în care este executată o operă de artă. [Pictorul] Henția are meritul de a fi făcut o sumă de schițe de o bună factură artistică. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 1/5.

FACTU2, facturi, s. f. Act comercial în care se specifică felul unor mărfuri vîndute sau expediate, cantitatea, prețul lor etc.; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act.

FACTU2 s.f. Notă amănunțită (în ceea ce privește calitatea, prețul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< fr. facture].

FACTU1 s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva].

FACTU2 s. f. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate. (< fr. facture)

FACTU1 s. f. 1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.) 2. felul în care este alcătuită o operă artistică. (< fr. facture, lat. factura)

FACTU2 ~i f. 1) Act contabil sau comercial care indică cantitatea, calitatea și prețul mărfurilor sau a serviciilor executate. 2) Notă de plată. 3) Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act sau o astfel de notă de plată. [G.-D. facturii] /<fr. facture

FACTU1 ~i f. 1) Mod de organizare a elementelor sau a părților constituente ale unui ansamblu; constituție; structură; component; compoziție. 2) Caracter specific al unei opere de artă. /<fr. facture, lat. factura

factură f. 1. notă detailată de mărfurile vândute și de prețurile lor; 2. modul cum se execută o operă de artă: muzică de o bună factură.

*factúră f., pl. ĭ (fr. facture, d. facteur, factor, după lat. factura. V. făptură). Com. Notă detaliată de mărfurile vîndute și de prețurile lor. Formă, execuțiune, făptură: versurĭ, muzică de o bună factură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

factura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. facturez, 3 facturea; conj. prez. 1 sg. să facturez, 3 să factureze

factura (a ~) vb., ind. prez. 3 facturea

factura vb., ind. prez. 1 sg. facturez, 3 sg. și pl. facturea

factu s. f., g.-d. art. facturii; pl. facturi

factu s. f., g.-d. art. facturii; pl. facturi

factu s. f., g.-d. art. facturii; pl. facturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FACTU s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziție de o ~ aparte.) 2. v. conformație.

FACTU s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziție de o ~ aparte.) 2. conformație, constituție, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (Ființă cu o ~ delicată sau robustă.)

Intrare: factura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • factura
  • facturare
  • facturat
  • facturatu‑
  • facturând
  • facturându‑
singular plural
  • facturea
  • facturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • facturez
(să)
  • facturez
  • facturam
  • facturai
  • facturasem
a II-a (tu)
  • facturezi
(să)
  • facturezi
  • facturai
  • facturași
  • facturaseși
a III-a (el, ea)
  • facturea
(să)
  • factureze
  • factura
  • factură
  • facturase
plural I (noi)
  • facturăm
(să)
  • facturăm
  • facturam
  • facturarăm
  • facturaserăm
  • facturasem
a II-a (voi)
  • facturați
(să)
  • facturați
  • facturați
  • facturarăți
  • facturaserăți
  • facturaseți
a III-a (ei, ele)
  • facturea
(să)
  • factureze
  • facturau
  • factura
  • facturaseră
Intrare: factură (act)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • factu
  • factura
plural
  • facturi
  • facturile
genitiv-dativ singular
  • facturi
  • facturii
plural
  • facturi
  • facturilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fatură
  • fatura
plural
  • faturi
  • faturile
genitiv-dativ singular
  • faturi
  • faturii
plural
  • faturi
  • faturilor
vocativ singular
plural
Intrare: factură (structură, constituție)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • factu
  • factura
plural
  • facturi
  • facturile
genitiv-dativ singular
  • facturi
  • facturii
plural
  • facturi
  • facturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

factura, facturezverb

  • 1. A întocmi factura pentru o marfă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A expedia, a preda o factură. DEXI
etimologie:

factu, facturisubstantiv feminin

  • 1. Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Factură consulară = document emis de un consulat pentru admiterea mărfurilor în țara pe care o reprezintă. DEXI
    • 1.2. Factură fiscală = document fiscal emis de furnizor, care atestă proveniența legală a mărfii și care permite circulația sa în condiții fiscale date. DEXI
etimologie:

factu, facturisubstantiv feminin

  • 1. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. DLRLC
    • 1.1. Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote [Pictorul] Henția are meritul de a fi făcut o sumă de schițe de o bună factură artistică. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 1/5. DLRLC
    • 1.2. Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.