opțiuni
  • info

13 definiții pentru ezitant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.

EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.

ezitant, ~ă a [At: LM / S și: (înv) esi~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr hésitant] 1-4 Care rezultă dintr-o stare de ezitare (1-4). 5-8 (D. manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă ezitare (1-4). 9 Nehotărât. 10 Lipsit de fermitate. 11 Șovăielnic.

EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. (Rar) Care ezită, care se codește; șovăitor, nehotărît. Atitudinea ezitantă a poetului nu dovedește că el ar fi destul de bine înarmat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/3.

EZITANT, -Ă adj. (Rar) Șovăitor, nehotărît. [Cf. fr. hésitant].

EZITANT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant)

EZITANT ~tă (~ți, ~te) Care ezită; șovăitor. /<fr. hésitant

*ezitánt, -ă adj. (fr. hésitant). Care ezită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ezitant adj. m., pl. ezitanți; f. ezitantă, pl. ezitante

ezitant adj. m., pl. ezitanți; f. ezitantă, pl. ezitante

ezitant adj. m., pl. ezitanți; f. sg. ezitantă, pl. ezitante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EZITANT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. v. nesigur.

EZITANT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. nehotărît, nesigur, șovăielnic. (Mers ~.)

Ezitant ≠ decis, ferm, hotărât, încredințat, neșovăielnic, neșovăitor

Intrare: ezitant
ezitant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ezitant
  • ezitantul
  • ezitantu‑
  • ezitantă
  • ezitanta
plural
  • ezitanți
  • ezitanții
  • ezitante
  • ezitantele
genitiv-dativ singular
  • ezitant
  • ezitantului
  • ezitante
  • ezitantei
plural
  • ezitanți
  • ezitanților
  • ezitante
  • ezitantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ezitant, ezitantăadjectiv

  • 1. Care ezită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: nehotărât șovăitor
    • format_quote Atitudinea ezitantă a poetului nu dovedește că el ar fi destul de bine înarmat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.