EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora un act normativ. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.

emite vt [At: TELEGRAFUL (1854), 24¹/9 / Pzi: emit / E: lat emittere cf fr émettre] 1 (D. organe de stat, organizații politice sau obștești, persoane oficiale etc.; c.i. legi, decrete, hotărâri, mandate, note oficiale etc.) A elabora și a face cunoscut în mod oficial Si: a promulga. 2 (D. corpuri, substanțe, dispozitive etc.; c.i. radiații, unde, fascicule etc.) A produce și a propaga în mediul înconjurător. 3 (D. aparate sau instalații de telecomunicații) A transmite un mesaj la distanță cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 (C.i. exclamații, strigăte, sunete etc.) A articula. 5 (C.i. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) A enunța. 6 (D. state, bănci naționale, instituții financiare; c.i. bilete de bancă, monede, obligațiuni, acțiuni etc.) A pune în circulație. 7 A elibera (4).

* EMITE (-it) vb. tr. 1 📻 A produce în afară, a face să pornească dintr’însul: razele pe care le emite soarele ¶ 2 ⚖️ A pune în circulațiune anumite valori: ~ bilete de bancă, acțiuni ¶ 3 Ⓕ A rosti, a produce, a da la iveală, a manifesta: ~ un sunet; ~ o părere [lat.].

*EMITE (-it) vb. tr. 1 📻 A produce în afară, a face să pornească dintr’însul: razele pe care le emite soarele ¶ 2 ⚖️ A pune în circulațiune anumite valori: ~ bilete de bancă, acțiuni ¶ 3 Fig. A rosti, a produce, a da la iveală, a manifesta: ~ un sunet; ~ o părere [lat.].

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la păreri, idei, teorii etc.) A enunța, a da la iveală, a exprima, a lansa. Această părere... n-aș emite-o tocmai asupra unor versuri alcătuite de mine. MACEDONSKI, O. IV 81. 2. (Cu privire la acte ale organelor de stat etc.) A elabora pentru a fi pus în aplicare; a da, a scoate. Prezidiul Marii Adunări Naționale emite decrete. ♦ (Fin.; cu privire la hîrtii de valoare, bancnote etc.) A pune în circulație. 3. (Despre un corp sau un dispozitiv) A produce radiații care se pot propaga în mediul înconjurător; a împrăștia, a răspîndi. Soarele emite căldură. Orga emite sunete grave. ▭ E pretutindeni un foșnet de fire de borangic, de pînze de păianjen care emit sunete corespunzătoare. BOGZA, C. O. 387.

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ** A pune în circulație o bancnotă, o hîrtie de valoare etc. 3. A produce radiații care se pot propaga în mediul înconjurător. – Lat. lit. emittere.

EMITE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hîrtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspîndi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emit. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].

EMITE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre)

A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a înainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulație. 4) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăștia în toate direcțiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunța; a difuza. /<lat. emittere

emite v. 1. a pune în circulațiune: a emite acțiuni pentru o întreprindere; 2. a produce în afară, a manifesta: a emite o opiniune.

*emít, -mís, a -míte v. tr. (lat. emíttere. V. ad-mit, trimet). Daŭ drumu, scot, arunc: a emite un mandat de arestare. Pun în circulațiune: a emite bilete de bancă. Exprim, manifest: a emite o dorință.

emite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emit, 2 sg. emiți, 3 sg. emite; conj. prez. 1 sg. să emit, 3 să emită; ger. emițând; part. emis

emite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emit, 1 pl. emitem; conj. prez. 3 să emită; ger. emițând; part. emis

emite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emit, 1 pl. emitem; conj. prez. 3 sg. și pl. emită; part. emis

EMITE vb. 1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunța. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.

EMITE vb. 1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. a articula, a pronunța, a rosti. (A ~ deslușit sunete, cuvinte.) 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. a da, a scoate, (pop.) a slobozi. (A ~ un chiot, un țipăt.) 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. a degaja, a emana, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 9. a degaja, a dezvolta, a emana, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.)

A emite ≠ a recepționa