11 definiții pentru cuculă

din care

Explicative DEX

CUCULĂ, cucule, s. f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. – Din fr. cuculle, lat. cucullus.

CUCULĂ, cucule, s. f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. – Din fr. cuculle, lat. cucullus.

cucu1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~le / E: mg kukujo] (Reg; mgm) Cartof (Solanum tuberosum).

cucu2 sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: fr cuculle, lat cucullus] Veșmânt cu glugă, din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici.

CUCU s.f. Veșmînt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. [< lat. cucullus, cf. fr. cuculle].

CUCU s. f. 1. veșmânt cu glugă din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici. 2. (bot.) organ concav în formă de capișon. (< fr. cuculle, lat. cucullus, glugă)

CUCULĂ ~e f. Veșmânt din stofă groasă cu glugă, purtat de călugării catolici. /<fr. cuculle, lat. cucullus

Ortografice DOOM

cucu s. f., g.-d. art. cuculei; pl. cucule

cucu s. f., g.-d. art. cuculei; pl. cucule

cucu s. f., g.-d. art. cuculei; pl. cucule

Sinonime

CUCU s. v. cartof.

cucu s. v. CARTOF.

Intrare: cuculă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucu
  • cucula
plural
  • cucule
  • cuculele
genitiv-dativ singular
  • cucule
  • cuculei
plural
  • cucule
  • cuculelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucu, cuculesubstantiv feminin

  • 1. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. botanică Organ concav în formă de capișon. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.